Imaginea de sine in structura personalitatii

Problematica imaginii de sine, in general, este foarte vasta si deosebit de complexa. In acest capitol ne propunem sa prezentam cateva aprecieri asupra imaginii de sine, pentru a ne forma o reprezentare de ansamblu cu privire la aceasta problema si a intelege rolul deosebit pe care il are in viata psihica a individului.

Imaginea de sine, identitatea Eului sau personalitatea autoevaluata cum a mai fost denumita - se refera la modul in care un individ se percepe pe sine insusi. Nu putem trata I.D.S. insa ca pe un concept de sine statator, independent decat dupa ce o vom surprinde intr-o viziune mult mai ampla, si anume, aceea de nucleu al personalitatii, ca parte integranta a ei.

Daca acceptam, cel putin ca ipoteza de lucru, dimensiunea sociala a omului, faptul ca el nu doar se manifesta in social ci este o componenta activa a socialului, un produs al organizarilor in care fiinteaza, o sursa de modificare a socialului, prin urmare a propriului sau mediu, apreciem ca o analiza a ceea ce este caracteristic omului poate fi pertinenta numai daca omul este investigat ca fiinta activa in social.

In urma analizelor comparative realizate pe parcursul perioadei de documentare s-a ajuns la constatarea potrivit careia interpretarea pe care M. Zlate o da personalitatii in ceea ce numeste modelul sintetic - integrativ al personalitatii (Mielu Zlate, Eul si personalitatea, Editura Trei, Bucuresti, 1992) este cea preferabila fata de alte interpretari teoretice.

Acest model constituie un sistem de referinta teoretic care, desi este unul psihologic, face posibila dezvoltarea cercetarilor transdisciplinare. In acelasi timp, introducand problematica I.D.S. in explicarea personalitatii, problematica care face de astfel si obiectul lucrarii de fata, modelul ofera repere pentru a extinde cercetarea astfel incat sa ne putem pronunta asupra conexiunilor dintre personalitate, I.D.S si comportamentul social al individului.

In lucrarea precizata anterior M. Zlate sublinia ca in conturarea si manifestarea personalitatii totale, integrale a omului, semnificatie au nu atat insusirile, "configuratiile de trasaturi", structurile, sistemele  si subsistemele atribuite personalitatii, ci modul particular de utilizare a acestora pentru a explica unitar posibilitatile comportamentelor umane, inclusiv posibilitatile oamenilor de a se orienta in raport cu propriile reprezentari. "Astfel, o mare importanta pentru ceea ce este omul in realitate o reprezinta ce crede el ca este, ce doreste sa fie , ce gandeste despre altii, ce considera ca gandesc altii despre el, precum si posibilitatile concrete de manifestare, comportamentul sau este in functie de unul sau altul dintre aceste elemente sau de modul particular de integrare si functionare a acestora." [1]

Contrar parerilor unor autori care afirma ca I.D.S este o reflectare (adecvata sau eronata) a personalitatii reale a individului, a felului concret de a  fi, noi consideram ca aceasta se organizeaza nu doar in personalitatea reala (asa cum este ea in realitate), ci si in alte "fatete" ale ei. Aceste fatete sunt prezentate in cadrul modelului propus de M. Zlate, in a carui viziune I.D.S ca nucleu al personalitati totale a omului se compune din mai multe "fatete".

Personalitatea reala (PR), asa cum este ea in realitate;

Personalitatea autoevaluata (PA), adica imaginea pe care individul o are despre sine;

Personalitatea ideala (PI), adica cea imaginara, cea dorita, cea pe care individul aspira sa si-o formeze;

Personalitatea perceputa (PP), adica imaginea individului despre altii;

Personalitatea proiectata (PPro), adica ce crede individul ca gandesc altii despre el;

Personalitatea manifestata (PM), cea exteriorizata, obiectivata in comportament.

Toate aceste "fatete" ale personalitatii nu detin o valoare in sine ci aceasta apare din interactiunea lor. In continuare vom prezenta succint fiecare din cele sase "fatete" ale personalitatii insistand pe personalitatea autoevaluata si pe personalitatea manifestata asa cum sunt ele expuse in lucrarea "Eul si personalitatea". (M. Zlate)

1.     Personalitatea reala (PR) este constituita din ansamblul proceselor, functiilor, tendintelor, insusirilor si starilor psihice de care dispune omul la un moment dat si pe care le poate pune oricand in disponibilitate, fapt care ii asigura identitatea si durabilitatea in timp (are doua dimensiuni: intrapersonala sau psihoidividuala si interpersonala sau psihosociala ).

2.     Personalitatea autoevaluata (PA) cuprinde totalitatea reprezentarilor, ideilor, credintelor individului despre propria sa personalitate, incluse, de regula, in ceea ce se numeste imagine de  despre sine (I.D.S). Cu alte cuvinte, este vorba de felul cum se percepe individul, ce crede el sine, ce loc isi atribuie in raport cu ceilalti. Imaginea de sine constituie un integrator si organizator al vietii psihice a individului, cu rol major in alegerea valorilor si scopurilor. Ea este nucleul central al personalitatii constanta orientativa a ei, element definitoriu al statutului si rolului social.

3.     Personalitatea ideala (PI) este cea pe care individul doreste sa o obtina. Ea se refera la ceea ce individul ar dori sa fie, ea constituie personalitatea proiectata in viitor, idealul ce trebuie atins, modelul pe care individul si-l propune sa-l construiasca in decursul vietii sale.

4.     Personalitatea perceputa (PP) cuprinde ansamblul reprezentarilor, ideilor, aprecierilor cu privire la altii. Asa cum individul isi elaboreaza o imagine de sine, tot asa el isi formeaza o imagine despre alti, imagine care il ghideaza in comportamentele sale fata de acestia.

5.     Personalitatea proiectata (PPro) cuprinde ansamblul gandurilor, sentimentelor, aprecierilor, pe care un om crede ca altii le au, le nutresc, le fac asupra sa. Ea reprezinta ceea ce Valeriu Ceausu denumeste imaginea de sine atribuita lumii , lucrarea sa "Autocunoastere si creatie", adica ce cred eu ca altii gandesc depre mine.

6.     Personalitatea manifestata (P.M.) este reprezentata de ansamblul trasaturilor si insusirilor ce-si gasesc expresia in modalitatile particulare, proprii, specifice de exteriorizare si obiectivare comportamentala. Ea este "fateta cu caracterul integrarilor cel mai pronuntat, cu deschiderea cea mai evidenta spre social care poate fi mai lesne investigata".[2]

I.D.S. isi trage uneori seva din personalitatea ideala, alteori din cea manifestata sau cea proiectata. Vom argumenta insa pe larg aceste afirmatii atunci cand vom prezenta modalitatile in care ia nastere I.D.S.