Psihozele toxice

PSIHOZELE TOXICE

1. ALCOOLISMUL

Psihozele toxice sunt boli psihice, cu etiologie toxica, fie ca acestea provin ca urmare a ingerarii unei cantitati mari de substante toxice (intoxicatii alimentare accidentale sau voluntare in scop de suicid), fie ca ele sunt consecinta unui exces de administrare a unor substante cu efect euforizant, analgezic, hipnotic sau stimulant (sursa iatrogena), fie ca sunt efectul unor acumulari progresive, care duc la dependenta fata de bauturi alcoolice, medicamente sau de substante psihodisleptice (mesacalina etc.). Alteori, tulburarile psihice au la baza inhalarea involuntara a unor substante chimice utilizate in industrie. Acestea constituie grupul bolilor psihice toxice profesionale (saturnismul, hidrargirismul, manganismul, intoxicatiile cu oxid de carbon, sulfura de carbon,(o majritatea manifestandu-se pe plan psihic cu stari confuzionale, polinevrite si, in ultima instanta dementa.

Alcoolismul acut. Intoxicatia acuta sau betia simpla isi datoreaza simptomele gradului de alcoolemie (cantitatea de alcool ce se gaseste in sange) si incepe de la o alcoolemie de 0,8% cu tulburari psihice hipermaniacale (euforie, logoree), si evolueaza preogresiv pana la tulburari psihice mari, cand alcoolemia depaseste 3%. La inceput se schimba dispozitia afectiva, individul devenind vesel, logoreic, exaltat (betie vesela) sau, dimpotriva, betia simpla poate debuta printr-o stare de depresiune (betie trista). Treptat apare o stare de ebrietate marcata si individul devine mai iritabil, agresiv, miscarile sunt mai nesigure, mersul si echilibrul se tulbura, vorbirea devine disartrica. Crescand impregnatia alcoolica apar tulburari de constienta cu obnubilare progresiva, care poate atinge starea de somn profund si chiar coma.

Betia patologica este tot o forma acuta de intoxicatie alcoolica. Tabloul este mai dramatic prin intensitatea tulburarilor de consienta. Pacientul poate comite crime, poate deveni agresiv, determinat de halucinatiile si de lipsa criticii pentru actiunile sale; alteori devine brusc melancolic si se poate sinucide. De notat ca betia patologica apare la ingerarea unor cantitati mici de alcool, insa la indivizi cu tare organice, la epuizati, la traumatizati cranio-cerebral, epileptici. Episodul este urmat de amnezie lacunara.

Alcoolismul periodic, numit si dipsomanie alcoolica, consta in ingerarea periodica de alcool, ce survine brusc ca un raptus, ca o necesitate imperioasa si irezistibila de a bea. Ea dureaza cateva zile si se incheie printr-un somn urmat de o puternica senzatie de disconfort.

Alcoolismul croriic totalizeaza tulburarile psihice care apar la indivizii ce consuma un timp indelungat cantitati mari de alcool, la care se adauga o serie de tulburari ale functiilor organelor interne.

a) Delirium tremens este declansat de obicei de intreruperea brusca a alcoolului sau de un traumatism cranio-cerebral sau de alta boala intercurenta. Acest tablou psihotic se caracterizeaza prin prezenta iluziilor tactile, vizuale, olfactive si a halucinatiilor vizuale cu caracter terifiant. Bolnavul vede infata ochilor animale fioroase, serpi, caini care se reped la el, ape mari care vin si-1 ineaca (fig. 80); constienta se tulbura si apar reactii de aparare ale bolnavului, care devine agitat, anxios, agresiv. Tabloul psihotic este intovarasit de manifestari somatice tot atat de grave. Bolnavul este febril (39 - 40°), cu un facies vultuos, are tremuraturi generalizate, puls accelerat, transpiratii profunde, oligurie. '

Delirium tremens se instaleaza uneori dupa o stare de neliniste, tulburari de somn, indispozitie generala si apare frecvent noaptea. Accesul poate dura 3-4 zile, bolnavul restabilindu-se dupa tratamentul insitituit imediat, sau poate avea o evolutie nefavorabila, ducand chiar la exitus. Dupa primele 12 - 24 de ore se poate complica cu crize convulsive, cu sfarsit letal in 3 - 4 zile.

b) Delirul paranoia alcoolic este caracterizat prin aparitia de idei delirante cu teme de gelozie, persecutie, autoacuzare etc. - teme alimentate de halucinatii auditive, vizuale, tactile.

c) Halucinoza alcoolica Wernicke. Pe fondul unei constiente pastrate apar halucinatii auditive neplacute, amenintatoare, care genereaza idei de persecutie, anxietate. Dureaza mai mult decat delirium tremens.

d) Psihoza alcoolica Korsakov, numita si psihoza polinevritica, se caracterizeaza prin tulburari de memorie (dezorientare amnestica), apatie, indiferenta, puerilism, confabula-tii, generate de golurile de memorie. Paralel apar fenomene de polinevrita, cu diminuarea reflexelor osteotendinoase si atrofii musculare. Durata episodului este variabila de la cateva luni la un an si jumatate. Evolutia este spre vindecare, dementa sau moarte prin casexie.

e) Epilepsia alcoolica. in cazul alcoolismului cronic pot aparea crize comitiale, acolo unde creierul prezinta un prag convulsivant scazut (evidentiat prin EEG).

f) Dementa alcoolica este stadiul final al alcoolismului cronic. Traptat, indivizii mari consumatori de alcool, devenind dependenti, deci adevarati alcoolomani, se degradeaza atat pe plan social, etic, cat si economie. Capacitatea de munca scade, functiile psihice -memoria, atentia, gandirea, afectivitatea - scad treptat, pana la realizarea dementei. Somatic, acestia ajung frecvent la ciroza hepatica, tuberculoza pulmonara etc.

Tratament: inainte de a vorbi de un tratament curativ, trebuie insistat asupra tratamentului preventiv. Acesta se face prin ore de educatie sanitara, conferinte, filme aratand degradarea la care se expun cei care in mod ocazional incep a ingera alcool in cantitati mici si repeta consumarea alcoolului in mod cronic, in cantitati din ce in ce mai mari.

inlaturarea ideii ca alcoolul combate durerea fizica, durerea de dinti sau 'da putere' si indrumarea pacientului spre medicul de specialitate, combaterea obiceiului de a da copiilor alcool, aratand parintilor consecintele nefaste ale acestuia asupra copiilor, sunt tot atatea metode de a taia din radacini tendintele de consum si abuzul de alcool la toate varstele. Deci psihoterapia ramane terapia de baza a alcoolomaniei.

Tratamentul curativ: oricare ar fi forma clinica de alcoolism se suprima in primul rand toxicul. in betia simpla, de multe ori nu se intervine, ea risipindu-se de la sine, odata cu eliminarea alcoolului din organism, in cateva ore. Se pot administra cateva picaturi de amoniac in ceai sau apa indulcita, cafea si mai rar se impune practicarea de spalaturi gastrice. Betia patologica se trateaza cu sedative, neuroleptice de tip rezerpinic, cloral hidrat 4% si se hidrateaza intoxicatul cu glucoza, solutie hipertonica.

Accidentele acute dramatice, ca delirium tremens si predelirium, halucinoza alcoolica si psihoza paranoida alcoolica se trateaza cu preparate rezerpinice, 5-10 mg/zi i.v., feno-tiazine (Clordelazin), tranchilizante (Meprobamat), stricnina, paraldehida, regim hidro-zaharat, vitaminele Bi, B₆, PP si, eventual, tonicardiace, daca starea bolnavului impune acest lucru. Tioridazina (Mellerilul) se administreaza pentru combaterea anxietatii si a tremurului, realizand un calm fara oscilatii de dispozitie. Meprobamatul se recomanda in doze de 800 mg, injectii i.m. de 5 ori in 24 de ore, in stari de mare agitatie psihomotorie.

Terapia psihotropa moderna pune la dispozitie medicamente eficace atat in accidentele acute alcoolice, cat si in tratamentul de intretinere; acestea sunt Clordiazepoxidul (Li-brium), Diazepamul (Valium) in doze de 130 - 160 mg/zi. De obicei, dupa scoaterea bolnavului din puseul acut, acesta recade frecvent in stari depresive secundare, care se vor combate cu antidepresive. Heminevrina se administreaza cu scopul de a seda, de a creste pragul convulsivant scazut al cortexului alcoolomanului si pentru efectul sau hipnotic. Ea constituie totodata medicamentul de electie pentru combaterea fenomenelor de sevraj (aparitia fenomenelor patologice, ca urmare a lipsei din organism a toxicului, cu care alcoolomanul s-a obisnuit).

Tratamentul alcoolismului cronic, mai precis cura de dezintoxicare prin crearea repulsiei fata de alcool, se face in spital si se continua ambulatoriu. Aceasta terapie este dublata de psihoterapie individuala si de grup la nivelul de spital, policlinica sau dispensar. Cura de dezintoxicare se obtine prin administrarea de disulfura de tetraetiltiouran, cunoscuta sub denumirile comerciale de Esperal, Antalcool, Antabuz etc. Tratamentul trebuie facut de catre medic, sub stricta supraveghere, pentru prevenirea starilor secundare (colaps, infarct miocardic, hematemeza sau chiar exitus).

2. TOXICOMANIILE

Necesitatea imperativa a individului de a-si administra un medicament, pe cale orala sau injectabila, in mod repetat, devenind astfel dependent de acesta, se numeste toxicomanie sau narcomanie. Sunt cunoscute tot atatea toxicomanii, cate toxice exista. Substantele toxice produc tulburari psihice nu numai prin administrarea lor, ci si prin suspendare, intreruperea administrarii lor survenind in mod voit, terapeutic, sau prin imposibilitatea de a le procura. Fenomenele carentiale, sunt tot atat de grave, ca si cele produse de administrarea toxicului. in afara de alcoolomanie, se noteaza: morfinomania, cocainomania, kelenomania, eteromania, heroinomania, necesitatea administrarii de hasis etc. insasi dependenta de droguri, de medicamente in cantitati mari devine toxicomanie (este cunoscuta dependenta bolnavilor de Meprobamat, de substante psihotone ca Suplinul). Substantele toxice pot fi utilizate si sub forma de cocteil, subiectul devenind politoxi-coman.

Morfinomania este din ce in ce mai putin raspandita la noi in tara. Debutul morfino-maniei este de obicei involuntar, ocazionat de o interventie chirurgicala, un tratament de soc nervos posttraumatic etc. Obisnuinta se instaleaza curand, dupa a 2-a sau a 3-a repetare a administrarii substantei, prin faptul ca morfina da o senzatie de buna dispozitie, de exaltare a functiilor psihice, de crestere a capacitatii de munca. Aceasta perioada poate dura 3-4 saptamani ('luna de miere a toxicomanilor'). Dupa aceasta perioada urmeaza dependenta: individul simpte nevoia de morfina, de a creste treptat doza, pentru a obtine acea stare placuta de euforie de la inceput; in curand nu mai poate scapa de dorinta - si in acelasi timp de necesitatea - de a folosi drogul. Toxicomanul recurge la tot felul de manevre spre a si-l procura. Dorinta de a-si administra imediat morfina dupa ce intra in posesia ei il impinge la injectarea precipitata, prin haine, fara a mai lua masuri de sterilizare etc. Treptat, activitatea psihica diminueaza, pacientul isi neglijeaza familia, serviciul, se degradeaza moral, singura sa preocupare fiind procurarea morfinei. Se instaleaza o degradare somatica moartea putand surveni prin afectiuni intercurente. in Extremul Orient sunt foarte raspandite prizarea sau utilizarea opiului sau a cocainei, iar in America Centrala, a marijuanei sau hasisului, preparate extrase din plante de tipul Ca-nnabis indica (canepa indiana).

Tratamentul toxicomaniilor este uneori foarte greu, deoarece suprimarea drogului provoaca fenomene carentiale greu de suportat. Primul deziderat este intreruperea treptata, incepand cu administrarea unei jumatati din doza declarata de pacient. intreruperea brusca sau chiar reducerea treptata pot fi insotite de aparitia unei stari de agitatie. Se injecteaza barbiturice, tranchilizante minore, doze eutrofice de insulina, vitamine, extracte de ficat. Tratamentul este indelungat, iar supravegherea pacientului si a celor ce vin sa-1 viziteze face parte tot din masurile terapeutice, pentru a impiedica pe oricine care, inconstient, ar aduce bolnavului toxicul dorit. Ca medicatie se mai poate folosi Methado-nul. Neurolepticele se administreaza numai in sindromul de servaj din psihozele toxice.