Autism - metode pentru reducerea comportamentelor dezadaptative

Autism - metode pentru reducerea comportamentelor dezadaptative

Exista cateva metode pentru reducerea comportamentelor nepotrivite. Metodele care urmeaza sa fie descrise se aplica comportamentelor care :

nu lasa un copil sa invete - sunt repetitive sau dureaza perioade indelungate sau au o frecventa ridicata

sunt periculoase pentru copil sau pentru altii

sunt nepotrivite contextului

Daca un comportament indeplineste criteriile de mai sus, atunci este nevoie de interventie care sa fie indeplinita constant. Interventiile vor fi facute mai intai pentru acele comportamente care sunt cele mai periculoase sau apar la cea mai inalta frecventa. Nu toate comportamentele pot fi lucrate in acelasi timp, de vreme ce copilul are nevoie sa invete sa inlocuiasca acele comportamente cu altele, mai potrivite.

1. Intarirea si comportamentele nepotrivite:

Comportamentele nepotrivite pot fi de asemenea intarite si de aceea pot fi crescute in mod inadecvat. Aceeasi teorie se aplica pentru sporirea comportamentelor descrise mai sus - teoria conditionarii operante. Daca unui comportament inadecvat i se aplica o consecinta intaritoare, acesta va spori si va fi sustinut de catre intaritor. De exemplu, de fiecare data cand un copil tipa, cineva ii ofera atentie.

Consecinte care pot parea negative, pot actiona ca intaritori. De exemplu, cand un copil loveste pe cineva i se spune "NU" cu o voce ridicata. In aceasta situatie copilul obtine atentia completa a cuiva de fiecare data cand loveste, figura persoanei poate arata si amuzanta, de vreme ce poate fi animat de ceea ce se intampla, iar aceasta poate fi de asemenea o conditie de intarire.

Desi se poate actiona prin interventii specifice la comportamente anume, este esential sa ne amintim de conditionarea operanta si tehnicile comportamentale de fiecare data cind reactionam la comportamentele unui copil. Fiti mereu constient daca consecinta comportamentului ar putea sa incurajeze copilul sa manifeste acel comportament din nou. Acest lucru se poate intampla daca el a reusit sa capteze atentia sau daca a obtinut o alta consecinta pozitiva imediat dupa comportamentul manifestat. De exemplu, daca un copil doreste un biscuit si tipa in fata dulapului si primeste un biscuit, data viitoare cand isi va dori biscuit este mai probabil ca va tipa decat ca va vorbi, cerand biscuit.

2. Eliminarea

"Eliminarea se refera la retinerea intaririi pentru un comportament intarit pina atunci. " (Kazdin, 1994,pag. 126)

Intaritorul pentru comportament trebuie identificat pentru a fi inlaturat. Uneori intaritorul va fi atentia captata de la altii precum in exemplul de mai sus, legat de lovire. In astfel de cazuri, neacordand nici un fel de atentie copilului atunci cand manifesta acest comportament, copilul va inceta sa-l mai faca, din moment ce nu mai serveste scopului vizat. Intaritorul pentru un comportament nu este intotdeauna atentia; de aceea este important sa ne amintim ca disparitia unui comportament nu este sinonima cu ignorarea acestuia. De exemplu, un copil se poate manifesta prin tipat. Un adult ii poate cere copilului sa faca liniste, iar copilul poate asculta, alteori adultul poate sa nu spuna nimic. In situatia in care copilului i se cere timp de doua saptamini sa faca liniste, se apeleaza la o interventie. In urmatoarele doua saptamini, comportamentul nu este comentat de loc. Rezultatul pentru ultimele doua saptamini este acelasi, comportamentul nu s-a redus, de aceea intarirea nu poate fi atentia, dar trebuie sa fie o consecinta care mentine comportamentul. In urma analizei functionale (analiza antecedentului, a comportamentului si a consecintei) apare posibilitatea ca copilul incepe sa tipe in momentul in care i se spune sa faca ceva (antecedent si comportament), dupa care copilul poate sa iasa din situatie (consecinta). Prin urmare, iesirea din situatie reprezinta intarirea pentru tipat. Dupa aceasta se instituie o interventie pentru eliminarea acestui comportament, astfel ca copilului nu i se va permite sa iasa din situatie daca tipa.

Atunci cind se lucreaza asupra unui comportament pentru eliminare, initial el va spori in intensitate. Aceasta situatie este cunoscuta ca "izbucnire la eliminare".

O izbucnire la eliminare apare deoarece acel comportament primise anterior intarire, iar cind consecinta asteptata nu apare este foarte probabil ca copilul sa incerce si mai puternic sa ajunga la aceasta. Asta va face ca respectivul comportament sa creasca in intensitate si/sau frecventa.

Document online: Saracia in societatea romaneasca Referat: Sociologie economica rurala - intrebari

Daca comportamentul este intarit in momentul unei izbucniri la eliminare, va ramine la nivelul la care a fost intarit, cu exceptia situatiei in care procesul de eliminare este dus la bun sfirsit mai tirziu.

Daca se foloseste eliminarea, atunci aceasta trebuie sa fie constanta la fiecare persoana care intra in contact cu copilul; altfel, comportamentul va ramine la fel sau va creste in intensitate.

Comportamentele care au primit intarire frecventa vor putea fi eliminate mai repede, pe cind cele care au fost intarite intermitent vor lua mai mult timp pentru eliminare.

Si comportamentele pozitive pot fi eliminate. Daca comportamentele adecvate nu sint intarite, atunci se vor reduce.

Eliminarea nu poate fi folosita pentru comportamentele autostimulative, de vreme ce intarirea nu este exterioara si de aceea nu poate fi controlata.

Orice comportament, diferit de comportamentul inadecvat va fi intarit in timpul IDA si de aceea acestea sint mai probabile la aparitie decit comportamentul inadecvat, iar copilul este intarit pentru ca nu manifesta comportamentul inadecvat.

Este utila pentru comportamente care apar frecvent pentru ca timpul poate fi treptat crescut inainte de intarire si de aceea se poate creste intervalul de timp in care comportamentul nu este manifestat.

Exemplu:

Comportament: rasucirea parului intre degete.

Interventie: IDA

Copilul este intarit la intervale scurte in care NU isi rasuceste parul. Intervalele sunt crescute treptat. Sunt identificate anumite comportamente icompatibile cu comportamentul inadecvat care vor fi intarite. Comportamentele care vor fi intarite vor creste, inlocuind comportamentul inadecvat.

Exemplu:

Comportament: invartirea unei jucarii aproape de fata.

Interventie: IDI

Copilul este intarit pentru a se juca normal cu jucaria, decat sa o invarta.

Folosirea IDA SI IDI

Intaritorul folosit trebuie sa fie indeajuns de mult dorit pentru a concura cu intarirea oferita copilului prin comportamentul inadecvat. De exemplu, lauda este adesea insuficient de puternica in comparatie cu autostimularea pe care copilul o obtine din ceva ca fluturatul mainilor. De aceea se foloseste adesea un intaritor hrana.

Pentru IDA este adesea nevoie ca comportamentul adecvat sa fie aratat mai intai daca copilul nu contine in repertoriul sau acest comportament.

IDA si IDI se refera adesea la redirectionare si sunt cel mai adesea folosite pentru comportamentele autostimulative.

3. Supracorectia

"Prin supracorectie, pedeapsa pentru manifestarea unui comportament indezirabil este aceea de a manifesta alte comportamente in situatie. " (Kazdin, 1994,pag.179)

Supracorectia inseamna ca copilului i se cere sa indeplineasca o activitate pentru a corecta situatia creata de comportamentul sau.

Exista doua tipuri:

reconstructia:corectarea efectelor din mediu ale comportamentului copilului. De exemplu, daca copilul arunca mancarea pe jos, i se cere sa o curete.

practica pozitiva:copilul trebuie sa indeplineasca comportamentul potrivit, dar trebuie s-o faca in mod repetat. Din exemplul de mai sus - copilul ar trebui sa curete mancarea de cateva ori la rand si ar putea chiar si sa practice servirea adecvata a mesei.

Comportamentul care este practicat trebuie sa il invete pe copil un comportament potrivit. Copilul trebuie instruit cum se procedeaza si poate avea nevoie sa fie ajutat mana peste mana la inceput.

Pentru corectare, nu se ofera intarire.

4. Pauza

". . . pauza de la intarire (sau simplu pauza) se refera la eliminarea tuturor intaritorilor pozitivi pentru o anume perioada de timp. " (Kazdin, 1994,pag.231)

Este diferita de eliminare deoarece pe durata eliminarii unui comportament, pot fi intarite alte comportamente. In timp, TOATE intaririle sint oprite.

De obicei in pauza, copilul este trimis intr-un anume loc, unde nu pot primi nici o intarire. Copilul trebuie sa nu se poata autostimula in pauza, de vreme ce asta constituie intarire. Pauzele mai lungi nu sint neaparat mai eficiente. Pauza nu este eficienta daca copilul isi doreste sa iasa din situatie.

Un consultant va introduce interventiile pentru comportamentele inadecvate si toti membrii echipei vor fi sfatuiti cu privire la aplicarea specifica a interventiilor pentru fiecare copil. Toate interventiile trebuie sa urmeze imediat comportamentului