PSIHANALIZA - principiul inertiei neuronale

PSIHANALIZA - Principiul inertiei neuronale

Acesta este principiul de functionare a sistemului neuronal, in conformitate cu care neuronii tind ca sa evacueze complet cantitatile de energie pe care le primesc. Este un mecanism de "descarcare energetica' neuronala.

. Freud enunta in Proiect de psihologic (1895) un principiu al inertiei ca principiu de functionare a ceea ce el numea atunci sistem neuronal, in textele metapsihologice ulte­rioare, el nu va relua aceasta expresie. Notiunea apartine perioadei de elaborare a conceptiei freudiene privind aparatul psihic. Se stie ca Freud descrie in Proiect de psiho­logie un sistem neuronal facand apel la doua notiuni fundamentale: cea de neuron si cea de cantitate. Conform acestei ipoteze, cantitatea circula in sistem, luand cai diferite prin bifurcatiile succesive ale neuronilor, in functie de rezistenta ("bariera de contact') sau de gradul de facilitare a accesului care exista la trecerea de la un element neuronal la altul. Exista o analogie evidenta intre aceasta descriere intr-un limbaj neurofiziologic si descrierile ulterioare ale aparatului psihic, descrieri in care de asemenea intervin doua elemente: reprezentarile grupate in lanturi sau in sisteme si energia psihica.

Vechea notiune de principiu al inertiei prezinta interes prin faptul ca ajuta la precizarea sensului principiilor economice fundamentale care regleaza functionarea aparatului psihic.

In fizica, inertia desemneaza urmatorul fenomen: "un punct lipsit de orice legatura mecanica si asupra caruia nu se exercita nici o actiune isi conserva nedefinit aceeasi viteza considerata din punct de vedere al marimii si directiei (chiar si in cazul in care aceasta viteza este nula, adica acel corp este in repaus)' (l).

1. Principiul enuntat de Freud privind sistemul neuronal prezinta o analogie sigura cu principiul inertiei din fizica. El este formulat astfel: "Neuronii tind sa se debaraseze de cantitate'

Modelul unei astfel de functionari este furnizat de o anumita conceptie a reflexului: in arcul reflex, cantitatea de excitatie primita de neuronul senzitiv se presupune ca e complet descarcata la extremitatea motorie. Mai mult, pentru Freud, aparatul neuronal se comporta ca si cum ar tinde nu numai sa descarce excitatiile, dar sa se si protejeze de sursele de excitatie. Fata de excitatiile interne, principiul inertiei nu poate functiona fara sa sufere o modificare profunda; intr-adevar, pentru a exista descarcarea adecvata este necesara o actiune specifica, actiune care, pentru a fi dusa la bun sfarsit, cere o stocare a energiei.

2. Raportul dintre utilizarea pe care o da Freud notiunii de principiu al inertiei si utili­zarea lui in fizica ramane destul de vaga.

a) in fizica, inertia este o proprietate a corpurilor in miscare, in timp ce, pentru Freud, ea nu este o proprietate a mobilului avut in vedere, adica excitatia, ci o tendinta activa a sistemului in care cantitatile se deplaseaza.

b) in fizica, principiul inertiei este o lege universala, constitutiva a fenomenelor avute in vedere si presupusa a actiona chiar in manifestari care, pentru observatorul comun, par sa o contrazica. De exemplu, miscarea unui proiectil tinde aparent sa se opreasca de la sine, dar fizica arata ca aceasta oprire se datoreaza rezistentei aerului si ca, facand abstractie de acest factor contingent, validitatea legii inertiei nu este deloc pusa in cauza. Dimpotriva, in transpunerile psihofiziologice ale lui Freud, principiul inertiei nu mai este constitutiv pentru ordinea naturala considerata; el poate esua datorita unui alt mod de functionare, care-i limiteaza campul de aplicatie, in acest fel, formarea de grupe de neuroni constant investiti presupune, de fapt, reglarea printr-o lege - legea constantei -, care contracareaza curgerea libera a energiei. Numai printr-o deductie care apeleaza la finalitate poate Freud sa sustina ca principiul inertiei utilizeaza pentru scopurile sale o anumita acumulare de energie.

c) Aceasta trecere de la mecanism la finalitate se regaseste si in faptul ca Freud deduce din principiul descarcarii excitatiei o tendinta de evitare a oricarei surse de excitatie.

3. Devine clar ca, in masura in care vrea sa se mentina la un anumit nivel de verosi­militate biologica, Freud se vede obligat sa introduca imediat alterari considerabile ale principiului inertiei. Cum ar putea sa supravietuiasca un organism care ar functiona dupa acest principiu? Cum ar putea el sa existe daca este adevarat ca insasi notiunea de orga­nism presupune mentinerea unei diferente stabile a nivelului energetic in raport cu mediul inconjurator?

Contradictiile care se pot constata in notiunea freudiana de principiu al inertiei neuro­nale nu trebuie totusi, dupa parerea noastra, sa descalifice intuitia de baza subiacenta utilizarii sale. Aceasta intuitie este legata de insasi descoperirea inconstientului; ceea ce Freud traduce in libera circulatie a sensului, care caracterizeaza procesul primar.

Astfel, principiul Nirvana asa cum apare el mult mai tarziu in opera lui Freud, poate fi considerat ca o reafirmare, intr-un moment decisiv al gandirii freudiene ("turnanta' anilor '20) a intuitiei fundamentale care ghida deja enuntul principiului inertiei.