Psihologie
Mintea individuala si mentalul colectivMentalul colectiv presupune impartasirea de catre mai multe persoane a acelorasi ganduri, sentimente , idei. Gandirea colectiva are la baza atingerea consensului pentru a atinge nivelul maxim de eficienta. Aceasta gandire ajuta oamenii sa interactioneze, sa coopereze in scopul luarii unor decizii si atingerii unor obiective. Raportandu-ne la doua feluri de gandiri, una colectiva si una individuala, nu putem aprecia cu exactitate care este mai eficienta, fiecare avand plusuri si minusuri. Exista situatii cand mentalul colectiv este mai eficient dar sunt si situatii in care mentalul individual este mai indicat. Sunt situatii cand o persoana detine mai multe sau mai putine informatii decat restul grupului iar lipsa unei interactiuni corespunzatoare poate duce la ingreunarea preocesului de decizie si atingerea scopurilor propuse. Gandirea reprezinta nivelul cel mai inalt de prelucrare a informatiei despre lumea externa (univers, natura, societate) si despre noi insine. Prin gandire se realizeaza saltul calitativ al activitatii de cunoastere de la particular, accidental, la general, esential, necesar, de la simpla constatare a existentei obiectului la interpretarea si explicarea logic-cauzala. Spre deosebire de perceptie care este legata strict de prezent, gandirea se organizeaza ca un sistem multifazic, intinzandu se pe toate cele trei coordonate temporale: trecut, prezent si viitor. Ea realizeaza o permanenta corelare intre diversele momente si stari ale obiectului foloseste informatia despre trecutul obiectului pentru a explica prezentul lui integreaza informatia despre trecutul si prezentul obiectului pentru a determina starea lui de viitor. Ea realizeaza o reflectare de tip predictiv, anticipativ, pe langa functia interpretativ explicativa, dobandind si o functie creatoare elaborarea de modele, proiecte si planuri ideale pe baza carora, in cursul activitatii practice, se realizeaza noi obiecte, noi configuratii ale mediului inconjurator. Astfel, gandirea este procesul psihic de reflectare mijlocita si general abstracta, sub forma notiunilor judecatilor si rationamentelor, a insusirilor comune esentiale si necesare ale obiectelor, si a relatiilor logice, cauzate intre ele.[1]
|