Propaganda si masurile active

Propaganda si masurile active

Introducere

Propaganda si masurile active sunt tehnici influente pentru obtinerea puterii. Ele pot fi implementate singure sau impreuna cu alte strategii si tactici politice sau militare. Acest capitol se foloseste de analiza psihologica pentru a explica propaganda si masurile active in ceea ce priveste teoria, cercetarea si practica lor.

Opozitia

Cu nadejde, majoritatea cititorilor vor gasi urmatorul material relevant personal sau profesional desi contine literatura clasificata furnizata de psihologi de incredere. Cititorii pot fi de acord cu eliberarea de angajamentul de a furniza cele mentionate ca fiind perceptii ale adevarului sau cel putin o farama de realitate poate fi reconfortanta. De fapt, angajamentul insusi pare a fi incestuos, daca nu cumva pervers intr-un capitol legat de tehnicile influente. De asemenea, cititorul se poate simti usurat in ideea ca nu trebuie sa discerne daca autorul dezvolta mai intai tema subiectului sau concluzia, si apoi sa vorbeasca despre citatii sau despre acestea dar dezvoltate prin mijloace necinstite, practicata de dispozitivele informationale internationale ale Uniunii Sovietice (vezi

Departamentul de Stat, SUA, 1987). Urmand aceasta abordare il lasa pe autor deschis catre acuzatii, plagiat sau violarea propriului interes, eticii transculturale sau morale, chiar si intr-o arie de deschidere politica. Autorul va furniza informatii suplimentare catre cititorii care vor sa le creada. Desigur, autorul mai intai trebuie sa creada ca puterea cititorilor de a crede este credibila.

Prezentare generala

Acest capitol (a) prezinta si ilustreaza domeniul propagandei si a masurilor active, (b) descrie de ce acest domeniu este consolidat pozitiv pentru conducatorii politici si militari, (c) identifica problemele majore si intrebarile la care cercetarea psihologica trebuie sa raspunda, (d) critica  modul de abordare traditional al studiilor psihologice, (e) prezinta o abordare euristica si teoretica, (f) prezinta un caz istoric cu privire la masurile active, si (g) aseaza tendintele si dezvoltarile viitoare pentru cercetarea psihologica.

Aria de interes

Introducere

Toate entitatile politice, triburile si statele cauta puterea. Ei cauta sa o obtina, sa o mentina si sa o exercite. Puterea este definita ca fiind capacitatea si reusita de a rezolva decalajul intre ceea ce este si ceea ce se doreste. Deoarece acest decalaj se desfasoara intr-un flux continuu si pentru ca sunt constrangeri interne si externe de a conduce puterea, conflictul trebuie sa fie moneda relatiilor de putere dintre entitatile politice., Pace, criza si razboi nu sunt decat trei intervale ale unui conflict continuu.

Angajarea fortelor militare si armelor la marimea domeniului, securizarea sau distrugerea bunurilor materiale, sau uciderea oamenilor intr-un razboi, retragerea militara este o cale de a manevra relatiile de putere. Chiar si cel mai agresiv va infrunta constrangerile fizice, psihice si spirituale al unui astfel de serviciu militar. Un alt mod de abordare a relatiilor de putere il reprezinta serviciul sistemic international al tehnicilor influente. Tehnicile influente cuprind orice act sau inertie intentionat facuta pentru a afecta perceptiile si conduita unei tinte alese pentru beneficiul initiatorului. (Acest capitol nu va acoperi domeniul tehnicilor de influenta folosit catre proprii cetateni, ci catre cei care sunt observati ca fiind externi sau indepartati si locuiesc in afara granitelor teritoriului initiatorului).

Tehnicile de influenta implica bunuri militare in majoritatea cazurilor. In primul rand, tehnicile pot fi indeplinite prin intermediul fortei militare, armelor sau altor resurse militare. In al doilea rand, tehnicile pot afecta capacitatea, reusita si atentia fortelor armate sau a celor care le conduce. Spre exemplu, posibilitatea rachetelor balistice intercontinentale desfasurate impiedica cu siguranta diferite tipuri de conflict. Desfasurarea fortelor consolideaza perceptiile adversarului cum ca initiativa unui conflict va fi intampinata fara nici o ezitare. (Aceasta tehnica de influenta nu este intotdeauna eficienta. Dovada infrangerii militare a superputerii nucleare, SUA in Vietnam, Uniunea Sovietica in Afganistan.). Desfasurarea fortelor conduc, de asemenea, catre alte consecinte comportamentale cum ar fi dezvoltarea armelor, scrierea tratatelor de securitate nationala, dezvoltarea ordinelor de razboi si de realizare a aliantelor sau ruperea acestora, toate acestea afecteaza relatiile de putere.

Cele doua clase ale tehnicilor de influenta sunt propaganda si masurile active. Propaganda cuprinde stimuli semiotici, semne si simboluri ce exprima un mesaj direct la comunicatiile media. Prin viu grai, radio difuzat, reviste, postere sau pamflete, mesajul este in mare parte adevarat si este menit sa exprime adevarul. (Intr-o anumita masura este acceptat fragilul, superegoul colectiv al moralului majoritatii de azi). Propaganda mult timp a avut o conotatie pozitiva de promovare a religiei sau credintei politice pana in secolul al XX-lea. Pana in acest punct, propagandistii sovietici si nazisti au furnizat o propaganda patata.

Sunt doua tipuri de masuri active. Primul cuprinde stimuli semiotici ce duc la un mesajul care este fals sau este intentionat pentru a minti, a dezinforma. Celalalt cuprinde actiuni directe cum ar fi asasinarea si bombardamentul, dezvoltarea militara, antrenare sexuala, vizita unui conducator intr-o tara a adversarului, sau dezvoltarea si serviciul grupelor de front. Scopul celei de-a doua categorii este de a influenta observatorul faptelor sau consecintele faptelor. De asemenea, masurile active pot fi pasive.

Nedesfasurarea fortelor grupurilor teroriste pentru a reduce amenintarea produsa de adversar si capacitatea antiterorismului sau contraterorismului pot fi eficace pentru a preceda un atac surpriza.

Diferite societati si culturi au folosit ambele clase de tehnici influente de-a lungul timpului. Aceste tehnici pot fi de asemenea deduse din comportamentul altor specii, inca o data sunt puse pe seama lor o ambianta politica si acceptiunea principiului rudimentar sociobiologic (vezi Dawkins, 1976).

Poate omul sconta suportul neintentionat posibil al faptului ca alte specii practica intentionat aceste tehnici?

Exemple de tehnici de influenta

Cuvintele

O data cu aparitia Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei (Palestinian Liberation Organization - PLO, 1964), cei la care ne referim, palestinieni, au sugerat curand maselor de audienta internationala a celor care nu erau evrei, iordanieni sau israelieni fara de tara, teritoriul numit Palestina. De-a lungul secolelor, teritoriul numit Palestina si-a schimbat marimea, forma si numele si a fost ocupat de multe grupuri rasiale si etnice si a fost adus in discutie sau ignorat in dezbaterile internationale si de o parte a populatiei internationale. Palestinienii au fost primiti si angajati de "comentatorii informatori", observatorii internationali, chiar daca adversarii Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei castigasera deja destul de multa putere. Aceasta putere duce la o imagine a oamenilor mahniti si la nevoia de negocieri, sanctiuni si voturi. Clarifica nevoia unei armate si usureaza justificarea terorismului si cererea de ajutor material. (Aici terorismul se refera la o masura activa practicata de reprezentantii multor etnii politice, incluzand majoritatea aversiunilor atestate public despre aceasta).

Dat fiind faptul ca perceptia anumitor persoane poate sa depinda in mod diferit de caracteristici reale si imaginate, intretinerea continua a "oamenilor palestinieni"este un exemplu de consecinta a tehnicilor de influenta. (Acest rezumat analizat nu doreste sa judece politica ca o "problema palestiniana". In schimb, identifica in mod explicit o sarcina pe care unii, de exemplu, rebelii, contra-insurgenta si teroristii cauta sa o indeplineasca. De asemenea, sugereaza implicit ca revendicarile consecvente pentru recunoastere a oamenilor deposedati nu sunt simple puncte de dezbatere, ci cuprinde o strategie atotcuprinzatoare  pentru aceasta cauza. Se intelege ca intretinerea fortata a taberelor de refugiati in conditii sordide, prevenirea ajutorului important - arabi sau israelieni - de cucerire a taberelor si prevenirea populatiei din tabere de a le parasi in mase pentru a pleca in alte tari arabe reprezinta masuri active de succes in special impotriva inamicilor, Israelul, cu bunuri militare de clasa superioara).

Teroristii au avut succes in inserarea epigramei, "teroristul unui om este luptatorul pentru libertate al altui om", printre perceptiile internationale privind terorismul.

Terorismul este astfel vazut ca fiind mai putin remarcabil privind legea internationala. Aceasta se traduce in suport politic si militar ce include mai putine impedimente pentru a planui si a executa operatiile teroriste. In terorismul de actualitate este o masura activa care poate fi folosita de luptatorii pentru libertate sau lupte pentru orice alt scop.

Terorismul este terorism si trebuie vazut si tratat exact asa cum este.

O ocupatie prea buna cu cuvinte poate sa dea rateu. Spre exemplu, o activitate de dezinformare sprijinita de sovietici sustine ca, copii Americii Centrale ar fi fost rapiti si ucisi iar partile corpurilor lor ar fi fost vandute pentru a folosi cetatenilor Statelor Unite in uzul procedurilor medicale pentru a salva proprii copii (Izvestia, 25 iulie 1987). Aceasta activitate a atins majoritatea populatiei din America Centrala si intentioneaza sa scada sprijinul pentru activitatile militare ale SUA si pozitiile politico-militare. S-a pus problema autoritatilor locale cu privire la cetatenii sovietici daca copii care sunt dati disparuti sunt intr-adevar rapiti sau disparuti in Moscova pentru transplant de organe. Cei cu un simt macabru si caraghios al umorului vor aprecia ca raspunsul autoritatilor sovietice ca afirmatie, este absurda, pentru ca nu poate sti nimeni de prima data grupa de sange a copilului.

Imaginile

O imagine poate sa spuna o mie de cuvinte si poate face chiar mai mult pentru cresterea propriei puteri. Armata compusa din populatia de culoare alba, politistii cu bastoane si pusti impotriva groazei si oamenii de culoare neinarmati au ajutat la adoptarea de sanctiuni internationale impotriva Republicii Africii de Sud in acelasi timp in care un genocid neinsotit de poze se desfasura in Uganda reusind sa deranjeze pe foarte putini din estul Europei si nordul Americii. Sanctiunile si dezaprobarea au avut un impact de succes asupra promisiunilor Africii de Sud ca in 1989 sa elibereze fortele militare din Angola, sprijinul militar discontinuu asupra terorismului, grupuri de rebeli, Renamo in Mozambic, si sa renunte la autoritatea asupra Namibiei. Toate acestea chiar daca armata Africii de Sud era superioara vecinilor sai.

Imagini cu etiopieni chinuiti de foame au dus la ajutorarea acestora atat economic cat si umanitar. Adesea donatorii au permis ca acest ajutor sa fie impartit sub egida regimului militar etiopian, chiar daca acest regim a fost implicat in tragedia cu privire la erorile manageriale ale planului economic, al ajutorului si ale tacticilor de transferare a populatiei in serviciul de contra-insurgenta impotriva eritreenilor si a tigrenilor.

De fapt, ajutoarele permit oficialitatilor guvernamentale sa fie vazuti ca eroi, sa induca eficienta si moralitatea lor pentru obtinerea de asistenta pentru populatia infometata. Ca o paranteza necesara, consolidarea puterii si a aservirii populatiei aditionale continua. Donatorii care presupun cunostintele necesare observa repede situatia de tipul dublei obligatii. Daca cineva ofera ajutor acesta contribuie la existenta unui regim brutal si represiv. Fara ajutor, oameni nevinovati mor. Majoritatea donatorilor din vest vor incepe salvarea imediata a victimelor inainte sa mai existe si alte victime. Astfel, prin permiterea difuzarii imaginilor si exploatarea judecatilor de moralitate si a comportamentelor, se obtin scopurile armatei. Puterea este solidificata. Situatii asemanatoare de dubla obligatie sunt realizate de teroristii care isi plaseaza propriile sedii centrale in preajma multimilor printre non-teroristi sau de cei care iau ostatici pentru a parea rezonabili si chiar generosi de a se angaja in negocieri pentru eliberarea lor. In cel de-al doilea caz, pierderea de vieti omenesti, chiar si in cazul schimbului iminent cu privire la aceasta, incercarea de a salva poate fi blamata nu de catre cei ce rapesc ci de catre salvatori insisi.

Se urmareste ca prevenirea cuvintelor si a imaginilor sa poata fi se asemenea o masura activa. Cu toate acestea, cu exceptia societatilor extrem de controlate, Albania (inainte de 1991) sau Coreea de Nord, aceste masuri sunt dificil de executat in mod consecvent.

Crima

O masura activa care a avut mare succes este aceea de a lua viata cuiva. Un grup de rebeli sau paramilitari, de exemplu, descendenti din Armata Republicana Irlandeza, pot asasina un individ cunoscut, cum ar fi printul Mountbatten, pentru a consolida perceptiile cu privire la curajul militar, hotarari politice si pentru a suplimenta presiunea grupurilor care pot satisface scopurile lor militare si politice (conform Armatei Republicane Irlandeze, o bomba l-a omorat in anul 1979 pe Printul Mountbatten).

O singura persoana poate ucide persoane varstnice, copii sau animale, cel putin pentru a crea un tip de persoana obisnuita cu traditia morala de a simti remuscarea, si chiar de a omori pentru scopurile politice si militare, asa cum a facut Pol Pot (liderul miscarii cunoscute sub numele de Khamerii Rosii) in Cambodgia.

Un singur individ poate ucide la intamplare un seaman de-al sau sau aliatii cuiva, publicul blameaza omorurile adversarilor sai si culeg recompensele politice. Aceasta pare a fi o tehnica de influenta preferata pentru ambele grupe de rebeli, extrema-dreapta si extrema-stanga in America Latina, adesea aceasta explica un aparent masacru fara sens al unui oras intreg (mai putin de doi martori fotogenici) de grupuri care sustin ca sunt soldati guvernamentali.

Un individ poate ucide pentru a induce frica de a colabora cu inamicii, acestia fiind reprezentanti ai surogatilor Uniunii Sovietice care sustineau ca au avut implicatii cu oamenii de stiinta din vestul Europei care au aplicat pentru proiecte propuse de SUA, sistemul strategic defensiv impotriva potentialelor atacuri nucleare.

Omorarea reprezentantilor mass-media, sau simpla amenintare de a face asa ceva, aproape asigura ca supravietuirea reprezentantilor mass-media va atrage mai putin atentia  evenimentelor care merita mentionate, in timp ce este necesar sa se dea mai multa atentie stirilor favorabile celor care comit crime sau incearca sa le comita. Astfel uciderea guvernului sirian de majoritatea cetatenilor sai in orasul Hama, Siria si aplanarea intregului oras extrage mult mai putin din exteriorul international decat oprirea aruncarilor cu pietre ale palestinienilor intr-un soldat izraelian in orasul Gaza. Astfel, intrucat putini au vazut fotografii ale razboiului pustiitor in mijlocul multor sciziuni ale luptatorilor musulmani afgani sau a celor trei sciziuni principale ale rezistentei cambodgiene. Aceasta, in schimb, a facilitata asigurarea ajutoarelor din partea tarilor vestice mai putin predispuse spre o entitate a carei gazduire ar putea sa nu fie in ordine. De asemenea, se amana momentul cunostintelor comune cu privire la luptatorii musulmani si la rezistenta cambodgiana care nu sunt grupuri iubitoare de libertate sau luptatori ai libertatii.

Un numar de tari si alte entitati politice folosesc crima ca unealta pentru a asigura si a mentine puterea. Tarile difera in sustinerea acestui efort in functie de resursele de care dispun, nivelul de consimtamant si planificare sistematica. Autorul banuieste ca tirajul citatiilor in acest punct nu va influenta considerabil opinia cititorilor fata de ceea ce s-a intamplat cu adevarat. Cei care cred cu adevarat, fie ei tovarasi de drum sau spirituali, prezinta rezistenta in moduri diferite privind infirmarea informatiilor. Multe persoane din vest considera ca nu pot ajuta decat daca tempereaza evaluarea majoritatii atrocitatilor extreme. Frica poate fi inca printre celelalte. Rationalizarea crimelor se poate intampla, spre exemplu, victimele trebuie sa fi meritat cumva ceea ce li s-a intamplat iar noi trebuie sa ne schimbam comportamentul inainte ca si noi sa devenim victime.

Standardele riguroase ale probelor pot fi intalnite foarte rar. Mecanismele defensive psihologice adeseori impiedica constientizarea armelor fumigene. Si masurile active pot sa consolideze alte masuri active. Spre exemplu, publicarea mai multor plastografii, sustinerea armelor mortale sau pretinderea martorului ocular simulat pot impotmoli acuzatul sau asasinul cu secrete murdare departe de acele calitati ale unui asasin adevarat. In multe cazuri, concilierea nu este prea departe de realizare. In legatura cu aceste minciuni, frumusetea crimelor pentru cei ce se angajeaza reprezinta o tehnica de influenta.

Procreare

In timp ce "a face dragoste si nu razboi" inca isi are locul sau intr-un mod impresionabil sau instinctual, procrearea devine o masura activa din ce in ce mai apreciata. Libanul este doar unul dintre exemplele in care o tendinta demografica poate sa devina mult mai puternica decat armata insasi asemenea scopurilor politice. Aici, privind conventia executiva si legislativa de atribuire a locurilor de munca referitoare la proportia de sase crestini la cinci musulmani a fost divizata de o arma alta decat una propriu-zisa.

Teatru

In timp ce terorismul ca teatru este un concept lumesc, de curand mass-media, la nivel international, a furnizat exemplu privind teroristi care joaca diverse roluri: victime, luare de ostatici, negociatori, practicanti ai contraterorismului si observatori. Acestea s-au intamplat cu precadere in Orientul Mijlociu, de altfel este ilustrata in aprilie, anul 1988, deturnarea unui avion de pasageri din Kuwait, lucru care a facut ca in regimul din Kuwait sa apara libere condamnari teroriste aratand convergenta aproape completa a terorismului politic si gangsteri (Arma imi este pusa la tampla, 1988).

Teatrul este principal in dezbaterile publicitare printre conducatorii natiunilor, conferinte de presa, ajutor umanitar si resurse, convocarea portului naval. Fiecare dintre acestea presupune evocarea unui proces psihologic inconstient. Un analist care se bazeaza pe principiile paradigmei lui Jung ar putea atribui efectelor comportamentelor stimularea arhetipurilor. Alti psihologi, in schimb, se pot referi la situatii de viata recurente prin care oamenii au trecut deja.

Profetiile

Specialistii in psihologie sociala din Statele Unite isi vor aminti cum asa-zisa profeteasa in anii 1950 si-a revenit repede din propriul esecul al unei profetii cum ca orasul ei impreuna cu intreaga populatie ar putea fi distrus de o inundatie. Ea a spus ca datorita credintei ei in multime a facut sa previna inundatia sa se intample (Festinger, Riecken, Schachter, 1956). Intre ani 1987 si 1988 s-a intamplat un eveniment similar. O profeteasa din Uganda i-a convins pe adeptii din Africa ca ei pot fi victoriosi intr-o lupta impotriva inamicilor lor mult superiori prin credinta lor si prin metoda frecarii unui ulei special pe piele care-i va proteja de gloante (o profeteasa din Uganda mentioneaza ca misiunea sfanta este de a elimina musevenii, 1987). Ce va face o profeteasa in conditiile in care sporesc pierderile de vieti omenesti si a spune "nu", nu este indeajuns? Moartea a fost atribuita din lipsa de credinta in profetii. Au fost persoane care au scapat fara a fi raniti de adevaratii credinciosi, cel putin pana la urmatoarea lupta. Impreuna cu tulburarile paranoide, apologia si probabil in teoria psihologica, popaganda optima si masurile active sunt confirmabile. In cazul profetesei din Uganda a fost ranita mai tarziu in lupta confirmand pericolul de a putea pierde credinta in sine insasi.

Document online: Sociologie economica rurala - intrebari Proiect: Cauzele violentei din scoli - factorii de mediu sau familiali

Consolidarea proprietatilor tehnicilor de influenta

Din mai multe motive tehnicile de influenta cuprinde o abordare valoroasa asupra relatiilor de putere cand sunt comparate cu tehnicile militare de uzura. In prima instanta, de multe ori, ele costa mai putin. O fotografie ce ilustreaza un copil mutilat poate creste presiunea internationala de a descuraja un agresor de a prada un oras si e mult mai ieftin decat actiunea de a apara orasul folosind fortele armate. In al doilea rand, tehnicile de influenta pot ajuta la obtinerea unui numar mai mare de obiective. Cineva poate sa asigure cooperarea unei alte populatii daca acele persoane au fost nimiciti folosind bombardament aerian. Apoi, toate actiunile, planificate sau neplanificate au insemnatate psihologica care poate sa fie anticipata, contracarata sau exploatata prin prisma tehnicilor de influenta. De fapt, aceste insemnatati psihologice sunt in curs de desfasurare indiferent de intentii, nici una nu poate fi evitata decat daca suntem indiferenti sau le trecem cu vederea. Astfel, intotdeauna va fi un razboi al informatiilor printre inamici, chiar daca el este nedeclarat. In al patrulea rand, unii civili privesc conflictele armate ca fiind un dezechilibru temporar de la normalitate care este folosit doar in cazuri extreme, cand de fapt ei ar putea sa observe mult mai usor folosirea tehnicilor de influenta ca pe un necesar permanent si in curs de desfasurare. Toate acestea usureaza sprijinul intern cel putin pentru cateva mijloace de management al puterii - de altfel, a fost intotdeauna o dilema pentru buna functionare a democratiilor. In al cincilea rand, lucruri precum prieteni sau inamici perceputi, descurajarea sau evaluarea balantei de putere sunt psihologice. Influentarea acestor fenomene psihologice pot avea mari consecinte pentru cei care detin puterea decat orice atac militar. In al saselea rand, tehnicile de influenta pot ajuta la obtinerea obiectivelor fara pierderi de vieti omenesti, fenomenul de consolidare a celor ce sprijina darul vietii si a celor care cauta sa ajute in acest sens. Un fenomen de referinta se refera la cativa oameni care pot denunta, pe baza moralitatii, toate propagandele ca fiind metode ascunse de "controlare a mintii", acestea putand sa dea impresia ca ar putea sa fie de partea razboiului, a transeelor ca si cum ar fi pura moralitate. Acesti cativa oameni pot manipula, sa comunice selectiv sau se pot preface pentru a ajuta la obtinerea de scopuri personale. Sunt aceste scopuri cumva mai ingrijoratoare decat securitatea colectiva? In al saptelea rand, tehnicile de influenta pot fi adesea implementate si sunt mult mai eficiente fara constientizarea scopului de catre initiatorii intentiei. Nu fiecare stimul semiotic, fiecare actiune directa este propaganda sau masura activa. Prea multa informatie poate afecta in mod constant atingerea scopurilor astfel incat numai cei destul de compulsivi pot avea raspunsul pregatit. Asa dar, propaganda si masurile active cu siguranta sunt o arie de interes. Care sunt problemele si intrebarile pe care majoritatea psihologilor ar trebui sa le puna?

Probleme majore si intrebari

Identificare si clasificare

Propaganda si masurile active pot fi considerate fiabile si validate? Istoricii si psihologii sociali ar trebui sa nu fie surprinsi ca exista o controversa vasta cu privire la dezvoltarea si aplicarea categoriilor in identificarea si clasificarea tehnicilor de influenta. In primul rand, sarcina de identificare a intentiei de actiune este la fel de vitala ca si recunoasterea unei  tehnici de influenta ca si incertitudinea atingerii ei. Acest punct de vedere poate fi subliniat de cercul judiciar al expertilor competitivi ca marturia psihologica se poate asemana cu, pe baza propriilor rapoarte umane si a diferitelor teorii psihologice asupra inconstientului, nivele de procesare si procesarea memoriei care poate reconstrui continuu trecutul. Asa cum este adevarat in ceea ce priveste urmarirea penala a conspiratiei cauzale, proba pentru propriul tel nu este de obicei lasata de o parte. In al doilea rand, atat propaganda cat si masurile active nu pot fi transformate sau ilicite. Proiectantii si cei ce implementeaza aceste tehnici de influenta pot ascunde intentionat rolul lor si chiar sa caute sa dea de inteles ca altii sunt responsabili. Sau pot ascunde cu succes insasi tehnicile de influenta (ilicita). In al treilea rand, in continuare este dificil in recunoasterea formelor adevarului si a falsitatii. Dincolo de formele academice, oamenii au fost torturati si omorati privind conceptiile lor despre adevar. In cadrul academiei, ei sunt doar sub presiunea negarii si supusi dispretului si ridicolului. Astfel, sa diferentiem propaganda de o masura activa este destul de dificil. In al patrulea rand, exista o anumita rezistenta cu privire la notiunea de propaganda deoarece se considera ca reprezinta o forma de adevar. De fapt, termenul de propaganda este adesea atribuit in mod spontan comunicatiilor care sunt impotriva incercarii de delegitimare a dreptului la adevar. Adevarul comunicatiilor cu privire la propaganda se refera de multe ori la reclamanti decat la comunicatii in sine.

Eficacitatea

Presupunand ca stim ceea ce cautam si cum arata, putem spune ca propaganda si masurile active functioneaza? tehnicile de influenta, influenteaza intr-adevar in masura in care s-au gandit initiatorii ca o sa influenteze?din nefericire, evaluarea consecintelor, de multe ori devine o arma politica in interiorul organizatiilor. Daca consecintele dorite apar dupa ce o tehnica a fost implementata, atunci aceasta garanteaza succesul. Desigur, daca aceste consecinte sunt ingrijoratoare, tehnica inca ar functiona pentru ca lucrurile ar fi mult mai rele fara aceasta. Cand nu numai soarta unei tari, dar insasi profesiunea sa e in pericol, analistii impartiali ai eficacitatii sunt rari. Alte probleme mai complicate sunt cele precum: (a) cat poate sa dureze un efect; (b) efectele paradoxale, spontane sau intarziate; (c) moderarea si mediatizarea de variabile cu impact asupra efectelor; si (d) rata de baza pentru efectele reclamate.

In afara de impedimentul politic de a evalua eficacitatea, sunt si altele fenomenologice. Spre exemplu, daca toate actiunile au consecinte, si daca nu stim care sunt acestea, putem valida evaluarea unei tehnici de influenta fara a cunoaste toate influentele pe care le suporta scopul? Fara a cunoaste cum vom fi influentati? Chiar daca adesea percepem gresit cauza si efectul, cauza si intentia sau locul cauzalitatii? Chiar daca adesea raportam ceea ce nu cunoastem?

O interesanta si probabil folositoare atitudine asupra problemelor eficacitatii este de a accepta probabilitatea in mod egal pentru consecintele ulterioare pana cand va fi un motiv indeajuns de suficient pentru a gandi altfel:un comportament dorit poate creste, descreste, sa ramana la fel sau sa fie neafectat de o tehnica de influenta. Oricare si toate dintre aceste consecinte pot aparea de-a lungul timpului.

Procesul

Presupunand ca propaganda si masurile active functioneaza, cum ar functiona ele de fapt? Care sunt componentele active, viguroase ale tehnicilor de influenta? De obicei, daca o tehnica specifica este evaluata ca fiind efectiva, orice rationament care este emis in acest sens este responsabil pentru efectivitatea evaluata a tehnicii care va fi recunoscuta ca fiind responsabila. Desigur, tehnica de influenta poate fi implementata fara a se gandi in prealabil cum va functiona. Acest exemplu de comportament lipsit de ratiune este de multe ori numit ca rezultate orientate de catre cei care cred ca nu sunt lipsiti de ratiune. Cand o tehnica este perceputa ca fiind inefectiva, un fenomen care va fi asociat, de obicei, cu observatiile de a nu o fi planificat sau implementat, rationamentul initial pentru eficacitate putand sa fie explicat prin ineficacitate.

Sunt rarele ocazii in care oameni asociati cu tehnicile de influenta observa esecul, primul postulat rational cu privire la eficacitate va fi sprijinit. Un alt factor uman si de mediu poate fi inaintat pentru a explica mai departe ineficacitatea altor tehnici efective. Acest mod de interpretari atribuite procesului prin invalidarea unei tehnici sau prin pretinderea ei vigurozitatii improbabile ale componentelor de inalta calitate. Ca si in observarea eficacitatii, oamenii sunt mult mai preocupati cu propria nevoie de putere decat de puterea entitatii politice pe care o reprezinta.

Educatia si formarea

Exista o forma de utilizare a cunoasterii, un set de proceduri, experiente sau caracteristici care cresc probabilitatea dezvoltarii efective, de planificare, implementare si evaluare a tehnicilor de influenta? In cauza apare fenomenul mintal si intelegerea rezultanta (acuitate sociala? Inteligenta? Intuitia? Empatia?) necesara si suficienta pentru a ajunge la ce anume vor afecta perceptiile si comportamentele, in ideea in care sa se poata observa daca acestea s-au intamplat. De asemenea, in cauza, sunt comportamentele externe precum realizarea unui plan, construirea si imprastierea de pamflete, asasinarea (in tari unde, spre deosebire de Statele Unite, nu presupun interzicerea serviciului publicitar ca tehnica de influenta), dirijarea personalului sau coordonarea unui plan in raza de actiune a birocratiei cuiva. In timp ce majoritatea comportamentelor externe pot fi invatate cu usurinta, lucrul cu fenomene mentale si intelegerea acestora a fost saturat de idiosincrasia sau euristica plina de fantezie. Sfantul Graal este inca inconjurat de obscuritate sau poate ca in curand se va afla daca e noroc sau instinct. Acest fapt, desigur, este adevarat valabil pentru psihologia clinica sau intelegerea rudimentara. Fara o baza empirica solida consolidata pe intrebari privind identificarea si recunoasterea, eficacitatea si procesul, efortul educational si formativ, se poate sa se furnizeze reasigurarea neintemeiata sau sa se realizeze menaj administrativ pentru puterile care o sa fie si pentru cei care ii vor sprijini.

Efectele initiatorului

Lasand la o parte caracteristicile psihice si comportamentale, care pot da nastere la masuri active propagandiste sau furnizate efectiv, intrebarea este, ce efect are rolul de profesionist asupra acestor caracteristici sau a altora? Este posibil ca initiatorii sa fi supraestimat masura in care acestea pot influenta intentionat pe ceilalti. De asemenea, initiatorii considera ca tehnicile de influenta sunt mult mai benigne decat presupun observatorii dezinteresati. Pot asemenea diferente sa fie rezultatul incercarii de influentare a altora sau precursori a optarii pentru o cariera a influentei? Nu toti oamenii au cariere ce presupun influenta si difera doar in ceea ce priveste selectia domeniului de variatie a operatiilor de la cele politice la cele personale? Nu sunt oare toate domeniile egale din punct de vedere politic? Dificultatea ca si concept global, se refera la alegerile facute de indivizii care afecteaza alti indivizi. In schimb, alegerea facuta, la randul ei, este modificata de alti oameni.

Probleme morale

Ca si in cazul comportamentelor care sunt ilegale, ilicite, sensibile sau controversate in moduri diferite, cercetarile asupra propagandei si masurilor active pot deveni ansambluri de proiecte remarcabile. Cercetatorii si comentatorii de multe ori expun propriile judecati cu privire la moralitate, si mai putin cunostintele lor cu privire la tehnicile de influenta.

Ce reprezinta moralitatea cu privire la propagandisti si furnizorii masurilor active? Cercetarile realizate asupra dezvoltarii diferentelor individuale asupra judecatii morale sugereaza existenta mai multor raspunsuri. Aceasta nu implica relativismul periculos al moralitatii si intelectul anost, ci un calcul moral exact si sever.

Cercetarile psihologice asupra propagandei si a masurilor active: abordarea clasica

Exista documente foarte valoroase cu privire la propaganda si masurile active in Grecia, China, India, Tunisia si Italia (Crump, 1970; Duyvendak, 1928; Griffith, 1963; Issawi, 1950; Machiavelli, 1940; Shamasatry, 1909; Walbank, 1970). Psihologii acreditati nu erau in perioada descrierii acestei literaturi - i. Hr. 600 pana in 1500 d. Hr. Cititorii ar trebui sa profite de complexitatea acestei lecturi si sa o compare cu cea saraca in informatii, de la abordarea clasica la propaganda si masurile active furnizate de psihologii acreditati. Urmeaza critica cu privire la urmatoarea abordare.

Psihologii s-au concentrat asupra interactiunii dintre variabilele sursa, mesaj si scop (Doob, 1935; Hovland, Janis & Kelly, 1953). Cercetarea cu privire la variabila sursa s-a axat pe caracteristicile observate pentru ca acestea sa poata fi manipulate de observatorul initiator a comunicarii. In primul rand, aceste caracteristici cuprind similaritate, atractie, autoritate si credibilitate. Valori inalte ale acestor variabile sunt plasate pentru a contribui la succesul tehnicilor de influenta. Semnificatia valorilor mici poate fi si ea cruciala pentru succesul acestora in functie de scopul initiatorului, care nu este tot timpul intuit. (Valorile scazute pot contribui pentru a slabi o perceptie foarte influenta).

O alta problema cu o variabilitate semnificativa printre definitiile operationale ale aceluiasi termen, este autoritatea, si identitatea virtuala printre definitiile diferitilor termeni, autoritate si credibilitate. O analogie puternica poate fi realizata intre aceasta dilema si ceea de nomenclatura diagnosticului, caracteristicile terapeutului, sau variabilele procesului care au afectat pe termen lung psihoterapia ca rezultat al cercetarilor literare (vezi Garfield, 1978). Cele doua dileme sunt asociate cu constatarile contradictorii si derutante asupra validitatii declaratiilor predictive.

Exista o mica estimare sistemica a momentului in care caracteristicile sursa sunt irelevante pentru scopurile influente. Strigand "foc!" sau "este mort!" in mijlocul unei demonstratii politice in culmea infrigurarii poate duce la o rascoala cu consecinte politico-militare indiferent de cel ce striga in multime.

Conceptul de variabila scop, caracteristicile observate ale persoanei sau ale persoanelor de a fi influentate, presurizeaza demografic impreuna cu etichetele grosolane socioculturale  datorita neglijarii variabilelor psihologice. Multe dintre cercetarile clasice au fost duse fiind preocupate de rasism si genocid, din 1930 pana la sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial, activitati care au fost alimentate de stereotipii. Este interesant ca diferentele individuale nu au fost explorate semnificativ. Oare aceste cercetari, in mod inconstient au imbratisat propriile lor stereotipii? Probabil, de abia se simteau obligate sa furnizeze date relevante ale ipotezelor dezagreabile. Sau poate acesta a fost un exemplu a unei identificari sofisticate cu agresorul? In orice caz, alegerea variabilelor stabileste o tendinta non-psihologica, care este diferita fata de orientarea spre variabilele surse.

Cercetarea abordarii variabilei de mesaj, caracteristicile observate ale stimulului semiotic, au fost contaminate nejustificat de caracteristicile sursa si scop. Spre exemplu, cercetarile pot descrie mesajul ca fiind autoritar, deoarece sursa sa este astfel, sau credibil pentru ca scopul raspunde la sugestia mesajului. Cercetarea psihologica cu privire la propaganda si masurile active, pot fi clasificate din punct de vedere metodologic. Spre exemplu, literatura de specialitate, din punct de vedere teoretic, care face aluzie la import, cost-beneficiu si eficacitatea tehnicilor de influenta specifice, descrie cateva principii generale si pozitioneaza nevoia de continuum in cercetare (Newcomb, 1950).

Exista documente de specialitate psihologica cu o restransa arie de cuprindere,  ce presupune evaluari sistemice ale cazurilor istorice. Fiecare lucrare furnizeaza o relatare narata, de multe ori fiind infrumusetate cantitativ (Bairdain & Bairdain, 1971), concepte sau principii abstracte (Jowett & O`Donnell, 1986; Martin, 1982) care reusesc sa obtina rezonanta cu cititorii motivati si apropiati. Din pacate, aceasta rezonanta impartasita pare a fi asociata cu diferentele individuale semnificative in privinta comportamentelor implicate in planificare, punere in aplicare si evaluarea propagandei si a masurilor active. Astfel, desi aceasta literatura nu a avut succes in furnizarea tehnicilor de influenta, a influentat cititorii.

Studiile controlate ale propagandei si a masurilor active, daca au fost macar realizate, probabil ar fi o atribuire a clasificarii securitatii guvernamentale sau, daca nu, retinuta de la raspandirea sa in sens larg.

Din moment ce multe cercetari psihologice vad propaganda si masurile active ca fiind un fenomen dezgustator al lumii reale, evitarea procesului de cercetare este destul de ridicat. La fel ca alti profesionisti si psihologi profani cu estimari infatuate despre "controlul comportamental", sunt ingrijorati ca procesul de cercetare poate fi cooptat de persoane care prezinta ideologii divergente si care manifesta inalta consistenta privind aceste ideologii si comportament in sine. Aceasta anxietate a favorizat inceputul unei mici industrii a "cum ar fi daca textele psihologice ar fi tratate ca pe ceva senzational, soarta care a fost, este sau va fi". (vezi Kipnis, 1987).

Cea mai mare problema cu privire la cercetarea clasica o reprezinta esecul de a ajunge la complexitatea si opulenta a ceea ce implica aceasta. In plus, tendintele contemporane in marketing, comunicare si retorica, perceptie sociala si epistemologie la fel ca in cazul influentei psihologice, persuasiunea si interpretarea (vezi Bandura, 1986; Gergen & Gergen, 1984; Leary, 1957; Lewin, 1936; Mische, 1976; Petty & Cacioppo, 1986) au gasit ceea ce are semnificatie relevanta. Ceea ce urmeaza reprezinta o incercare teoretica pentru a ajuta la ingrijirea procesului stiintific psihologic a propagandei si a masurilor active (cf. Silverstein, 1987).

Consideratii teoretice

Scopul

Ce anume se doreste sa se intample? Cum ar trebui sa arate lumea dupa ce tehnicile de influenta au fost puse in aplicare? De multe ori, acestea sunt planuite fara a se dori un rezultat anume sau o legatura cauzala asumata a rezultatului. Acestea se pot intampla pentru ca proiectantii stiu ca esecul cu privire la scopuri in sine asigura ca nu se va asuma nici o responsabilitate pentru incapacitate, deoarece scopul pare sa se realizeze prin participarea tuturor si totul trebuie sa fie facut in mod explicit, sau pentru ca la un moment dat este presat sa faca ceva, orice. Scopurile ar trebui definite din punct de vedere operational prin relatari simple cuprinzand un subiect, un verb tranzitiv, un obiect si un descriptor temporal.

Tinta

Tehnicile de influenta, in cele din urma, trebuie sa influenteze comportamentul. Urmarindu-l pe Cattell (1971) si Lewin (1936), orice comportament este o functie a abilitatii, personalitatii, motivatiei si situatiilor. Acest aspect manifesta felul in care lumea priveste scopul, legatura continua dintre trecut si viitor si procesele integrale de formare, mentinere si schimbare a felului de a privi aceasta problema. Scopul nu trebuie vazut ca fiind un lucru pasiv, o cutie neagra sau doar ca posesorul caracteristicilor macromoleculare, gen sau varsta. In schimb scopul, de multe ori, trebuie privit ca un creator al realitatii, ca un percept activ, constructivism social, chiar deconstructivism pentru depravati.

Biologic

Materialele supuse analizelor simplificatoare triumfa asupra substratului biologic al vietii psihice, acestea fiind rezervorul de cauzalitate de baza. Spre exemplu, reductionistii pot sa pretinda ca prin mecanismele de dispersie in masa inca mai sunt descoperiti agenti chimici, biologici, electromagnetici care infatiseaza intamplari neobisnuite si ascunse prin activarea aceluiasi fenomen biologic care sta la baza unui comportament scop la fel ca pamfletul pentru propaganda. Psihiatrii din domeniul biologic care desfasoara activitati pentru a influenta schimbarea terapeutica cu pacienti spitalizati, prin mediu extern, controleaza aproape in totalitate si se pot sustrage de la acceptarea asertiunii reductionistilor. De asemenea, psihologii experimentali, de multe ori, au aratat ca aceeasi doza a unui drog poate avea diferite efecte periculoase si depinde de contextul social sau observat al momentul in care este administrat drogul (Schachter & Singer, 1962). In plus, fenomenul biologic, chiar si atunci cand este asociat cu un raspuns psihologic, poate fi pur si simplu un epifenomen si cauzalitatea in sine. Momentan, legaturile predictive dintre fenomenul biologic si comportamentul scop sunt influentate de propaganda si masurile active care sunt de obicei necunoscute.

Pe de alta parte, pot fi diferente flagrante, biologice, individuale in reactivitatea stimulului si abilitatea de conditionare care presupune caracteristici psihologice care pot fi exploatate prin frecventele corecte ale aplicatiilor propagandei si tipuri de continut sermiotic. Spre exemplu, se considera atributia de activitate scazuta asupra personalitatii "marelui rus". Aceasta poate sugera o tendinta mai mare fata de ceea ce clinicienii din vest numesc psihopatie, ceea ce personologii (conform DEX, personologie, disciplina care studiaza personalitatea umana sub toate raporturile) numesc o atitudine "superinstrumentala" a puterii (Wolman, Alper & DeBerry, 1978), si in schimb, nevoia de frecventa ridicata, intensitate ridicata si informatii simple care evoca nevoi primare. Este identificarea proiectiva cea care alimenteaza aceasta conceptie a propagandistilor sovietici fata de grupurile scop din Europa de Vest?

Intrapsihic

Cum poate o incercare sa obtina un scop? Prin influentarea unui scop pentru a starni comportamente, creste probabilitatea ca scopul sa se realizeze. Stimulii apropiati conduc la astfel de comportamente iar acestia ulterior vor devenii perceptii, elemente ale psihicului, elemente intrapsihice. Nu e nevoie ca aceste elemente sa fie pozitionate ca existenta obiectiva, ci pur si simplu sa serveasca ca si constructe ipotetice, folositoare pentru puterea explicativa a acestora.

A existat o concentratie nefericita asupra elementelor cognitive cu privire la atitudini, excluderea virtuala a altor continuturi intrapsihice ipotetice sau procese, in special cele afective si motivationale. Pentru continuturi, imaginile si senzatiile identificate prin introspectie, apoi elaborate si combinate intr-o constructie psihica din ce in ce mai mare, poate afecta comportamentul in mod semnificativ. Multe procese, imagistice prin memoria de lunga durata, mecanisme clasice defensive, si procese de comparatie sociala, majoritatea au un impact comportamental mai mare decat atitudinile. Pentru scopul urmatoarei discutii, continuturile si procesele pot fi reunite de termenul "dimensiuni".

Mai multe dimensiuni intrapsihice par a fi semnificative in legatura cu increderea intr-o tehnica de influenta. In primul rand, este dimensiunea istorismului, gradul in care constructii ale prezentului si viitorului sunt ancorate in trecut. Un exemplu al gradului scazut de istorism poate fi momentul cand agentii imobiliari din SUA si-au cladit vietile profesionale impotriva erorilor predispozante ale britanicilor din timpul Revolutiei Americane. Gradul inalt de istorism este sugerat prin intermediul Garzilor Revolutionare Iraniene care si-au cladit propriile vieti pe elogiul mortii fiului legitim al lui Mohammed, acum 1300 de ani.

In al doilea rand, este dimensiunea de complexitate, gradul in care cineva poate constitui multe optiuni in cazul in care se confrunta cu un anumit stimul, diferentele care pot existenta intre aceste optiuni si toleranta la ambiguitate. Pentru majoritatea scopurilor, aproape orice seamana cu Marele Satan. Pentru altele, aproape orice prezentare semiotica pare a fi cu mult diferentiata. Inca pentru multi, un mesaj cu privire la libertate poate sa incerce sa obtina pe scara larga raspunsuri diferite depinzand daca aceasta este incorporata intr-un mesaj referitor la orientarea sexuala, represiune politica sau cercetare animala. Specificitatea situationala este insasi o diferenta individuala, astfel cativa il vor vedea pe Marele Satan in absolut orice doar pentru o anumita perioada de timp.

In al treilea rand, este dimensiunea de dinamizare psihologica. Aceasta dimensiune cuprinde potentialitatea unui scop de a atrage atentia, nevoia de procesare a informatiei, nivelul de procesare si de a conduce straturi topografice, inconstientul catre constient. Toate acestea sunt cruciale in prezicerea intinderii ale carei caracteristici a unei tehnici de influenta va fi observata, evaluata si integrata impreuna cu precursori ai comportamentului.

In al patrulea rand, este dimensiunea de moralitate, gradul in care judecata despre ceea ce este bine sau rau si daca actiunea asupra acestora este principala cand vorbim de comportamentele scop. Cand moralitatea este la un grad inalt, mecanismele defensive precum  proiectarea, identificare proiectiva, negarea si represiunea pot afecta semnificativ dezvoltarea si atributia cauzalitatii si a intentiei. Acestea in schimb, vor afecta semnificativ comportamentul scop. Moralitatea este principala in momentul de influenta a scopurilor ce se preocupa de conflicte refractare, cand capacitatea de influenta angajata activeaza perceptii cu privire la decalajul dintre standardele publice si cele private ale comportamentului si influentarea oamenilor ale caror motive primare cuprind satisfactia de prestigiu, castiguri materiale sau confort personal. O componenta a acestei dimensiuni este pretextualismul. Acest neologism se refera la permiterea unui scop de a avea un pretext pentru a desfasura activitatea pentru care a fost creat, altfel neputand sa se realizeze fara incalcarea drepturilor unei persoane, statute consensuale sau standarde acceptate.

In al cincilea rand, este dimensiunea de convingere. Potrivit lui Abelson (1985) aceasta se refera la accesibilitate, procesul de elaborare (specificitatea si frecventa activizarii) si centralitatea perceptiei. Cu cat creste convingerea, creste si probabilitatea de realizare a comportamentului potrivit.

Este foarte dificil de a identifica dimensiunile intrapsihice ale caror influenta pot conduce la comportamente dorite de catre initiatorul propagandei sau a unei masuri active. Acestea sunt adevarate pentru ca fiecare notiune despre aceste dimensiuni pot fi amagiri sau iluzii cu semnificatie adaptativa intr-o lume haotica si arbitrara. Sau, dimensiunile pot reflecta un verb folosit, in mod global, pentru scopuri legate de comunicare mai mult decat orice corespondenta a observatiilor empirice. Daca vreodata, aceste preocupari vor fi pur si simplu sofisticate, vor trebui sa se confrunte cu problemele privitoare la evaluarile transculturale, acestea doar cand reprezinta o adevarata problema, chiar daca vorbim de o cultura la nivel micro.

O data ce fondatorul unei tehnici de influenta si-a atins perceptiile scopului asa cum a planuit, comportamentul dorit se va intampla de multe ori, in mod asemanator, spatial, temporal si topic, cu perceptiile prevazute. De asemenea, scopul trebuie sa aiba abilitatea de a crea comportamentul si nu trebuie confundat cu impunerea standardelor si a normelor interpretate ca expresii ale comportamentului amenintator.

In general, este mult mai simplu sa modificam comportamentul prin consolidarea si exploatarea asteptarilor, dorintelor si a sperantelor a unui scop decat sa incercam sa il schimbam.

Grupul

Desi masurile active, precum asasinarea, poate de multe ori sa fie implementata prin intermediul activitatilor de propaganda, acestea, de fapt, sunt implementate mai de graba de grupuri, cel putin ca o tinta intermediara. Dinamicile potentiale precum coeziunea sociala, depersonalizarea, tendinta de coincidenta, fenomene de grup, sau in afara grupului, nivelarea si intarirea informatiilor prin intermediul transmisiilor zvon pot fi concepute ca fiind constructe sau fenomene reale care intervin depinzand de cat de usor se poate dezvolta si sustine prin credinta in psihologie ca disciplina academica. O tehnica de influenta efectiva poate induce asemenea dinamici sau cel putin le poate exploata. Ca nota la cele mentionate, zvonuri precum efeminismul, poate face pagube in domeniul oficial de securitate nationala a unui stat, ca exemplu, Statele Unite, Republica Centrala Africana.

Organizatia

Organizatiile pot fi tinte sau fenomene organizationale in care pot interveni variabile in incercarea de influentare a comportamentului unui individ sau a unui grup. Cele mai inalte caracteristici exploatabile ale structurii, functiilor si procesului sunt divizia de munca, procedurile formale, retelele informale si nazuinte ale sarcinii irelevante privind partile organizatiei. Spre exemplu, preocupari cu privire la cota de sistem si raportare poate facilita transmiterea si plasarea dezinformatiilor prin intermediul bazei de date inteligente a guvernului.

Populatia

Intreaga populatie poate fi o tinta primara sau un scop prin care se intervine in propaganda si incercarile masurilor active. Spre exemplu, tehnicile de influenta presupun continuturi care induc temporar, in masa, omogenitatea psihologica, inlaturand influenta asupra individului, grupului si diferentelor organizationale. Acest fenomen este principal in revoltele de masa si cateva insurgente de succes. De multe ori acesta este efemer asa cum istoria revolutiei o sugereaza. (Brinton, 1965).

Astfel, cum se poate observa, principalele sau viguroasele fatete ale tintei, la fel ca si scopul in sine, poate oscila foarte bine intre specificitate si raza de actiune.

Interventia

Varianta semiotica

Toate tipurile de propaganda si masuri active exprima informatiile in incercarea de a influenta comportamentul. Informatia poate fi exprimata prin combinatii de semne, simboluri si paternuri, toate verbale si nonverbale. Informatiile difera prin gradul de specificitate si prin perioada deschiderii nomotetice a plasei de date neprelucrate, perceptiile tintei si comportamentul tinta.

Varianta mass-media

Posibilitatea ca un canal sa se exprime in materie semiotica este limitata de constrangeri fizice si psihologice si de preferintele tintei, receptori senzoriali si procesare perceptuala. De altfel, este limitata de decizia privitoare la modul in care o tinta poate procesa materialul, analize apropiate ale informatiilor se ocupa in mod superficial de felul in care informatia este pastrata. O limita superioara este impusa de bunurile disponibile pe care dle are initiatorul. Rata de acceptabilitate a mass-mediei este intr-o crestere continua cu noi domenii in curs de dezvoltare in tehnologia comunicatiilor.

Initiatorul

Varianta sursei observate

Caracteristicile sursei al materialului semiotic asa cum este observat de tinta poate afecta semnificativ consecintele de pe urma propagandei si a masurilor active. Variabilele sursei includ credibilitatea, prestigiul si autoritatea (vezi sectiunea anterioara despre cercetarea psihologica). Acestea de multe ori sunt deduse din observatiile realizate cu privire la caracteristicile demografice ale sursei si acestea de multe ori depind de variabilele similare care intervin intre sursa si tinta asa cum urmareste scopul in sine.

Varianta sursei adevarate

Aceasta se refera la indivizii care sunt intr-adevar angajati in stradania de a influenta, la fel cum alti indivizi au ales obiectivele, planul si au monitorizat efortul. Centrele de cercetare psihologica s-au concentrat asupra luarii deciziilor si performanta sarcinii care poate fi critica in acest caz (vezi sectiunea anterioare legata de educatie si trening). Ca nota aparte este literatura psihologica politica cu privire la elaborarea de politici disfunctionale (Etheredge & Short, 1983) si literatura psihologica transculturala cu privire la atributiile cauzalitatii si intentionalitatii (Genter & Stevens, 1983).

Varianta context

Contextul cuprinde capcane meteorologice, topografice, socioculturale si istorice ale initiatorului si tintei. Factorii istorici, in special tranzitiile si transformarile sociale ale epistemologiei si metafizicii profane sunt cele mai importante. Cu toate acestea, situatia de moment asa cum este observata de catre initiator, tinta si observatori a tehnicii de influenta. Factorii situationali cuprind roluri impartite conform varstei, caracteristici relevante conforme cu varsta, tendinte ontogenetice si presiunea stimulului imediat, exemplu - prezenta caldurii si a armelor ca inductori partiali a violentei. Presiunea stimulului de multe ori delimiteaza criteriu contextual in cat de bun sau rau este definit comportamentul, o functie semnificativa este reprezentata de momentul in care deciziile asupra vietii sau a mortii sunt realizate de o tinta. Initiatorii propagandei si a masurilor active trebuie sa realizeze, de asemenea, ca tinta de multe ori nu este pur si simplu o protoplasma pasiva, ci contexte active alese.

Un ultim factor este cel de complexitate contextuala. Complexitatea creste o data cu observarea frecventei si a varietatii informatiilor de catre cresterea scopului. O data cu cresterea complexitatii, marele avantaj cu privire la personal si materialul pentru tehnicile de influenta, pe care anumite natiuni state poate sa-l aiba, devine mai putin important.

Integrarea teoretica

Luand in calcul toate variabilele care pot fi considerate in propaganda si masuri active, cum se pot alege nivelele si valorile cele mai convenabile? Cum putem sa facem ca totul sa se potriveasca perfect? Momentan, nu exista un raspuns suficient, potrivit. Sunt patru abordari teoretice folositoare, hodologia lui Lewin (Lewin, 1936), interactionismul reciproc a lui Bandura (Bandura, 1971), elaborarea modelul de probabilitate a lui Petty si Cacioppo (Petty & Cacioppo, 1986), si modelul circumplex a lui Leary (Leary, 1957).

Hodologia furnizeaza o analiza motivationala folositoare in alegerea perceptiilor care fara doar si poate vor stimula comportamentul. De asemenea, furnizeaza scheme euristice ce cuprind lumea asa cum este vazuta de oameni, ceea ce este foarte folositor pentru cei care planuiesc o incercare de influenta.

Interactionismul reciproc sensibilizeaza pe cei angajati in influenta catre aberatia modelelor cauzalitatii. De fapt, initiatorul, tinta si observatorii tehnicilor de influenta sunt angajati intr-un continuu si simultan schimb de roluri si invatare sociala. In plus, orice tehnica de influenta va avea consecinte pentru toate trei.

Elaborarea modelului de probabilitate ilustreaza cum aceeasi valoare a unei variabile poate contribui la mai multe efecte diferite depinzand de valorile altor variabile. Mai furnizeaza si integrarea usor manevrabila a cercetarii psihologice pentru influentarea atitudinilor si efectele corespunzatoare asupra comportamentului. In final, contureaza o idee simpla dar de multe ori ignorata, persoanele pot inflori procesul de informare deoarece este o valoare adaptativa potentiala.

Modelul circumplex furnizeaza un model cuprinzator al comportamentului interpersonal. Poate fi transformat intr-un model interpersonal al potentialitatilor sugerat de orice actiune sau lipsa de actiune, incluzandu-le pe cele induse prin tehnicile de influenta.

Probleme in filosofia stiintei

Dezvoltarea teoriei asupra propagandei si a masurilor active, in special cea bazata pe stiinta comportamentala, este un proces dificil. Cercetarile, de obicei, empatizeaza abordarile empirice si le considera ca fiind puncte de plecare realiste cand de fapt pot fi doar puncte de plecare care sa duca la adevaratele acte reale (vezi Brinton, 1965); abordarea mecanicista recurge la constrangeri liniare, hidraulice si cu scopul de a produce conformitatii prin mijloace arbitrare, toate acestea putand fi observate; abordarea materialista care de multe ori interpreteaza fenomene mentale viguroase, si aduce in discutie cautarea de explicatii. In ultimul rand, o teorie asupra propagandei si a masurilor active nu este altceva decat o expozitie implicita a cercetarilor fenomenologice sau poate un caracter national - dovada find conceptele sovietice, activitate sau control reflexiv (Strizinec, 1985), sau sudaneze, posesie animista (Holt, 1961). Pozitivismul, contextualismul, hermeneutica si alte abordari, poate intr-o zi vor fi niste scumpe amintiri la sfarsitul acestei false ideologii ca atitudine stiintifica.

Un caz istoric de masura activa

In anul 1983, autoritatile sovietice impreuna cu surogatii au inceput sa transmita ca Guvernul Statelor Unite (GSU) a fost responsabil pentru crearea prototipului de sindrom de deficit imunitar dobandit (SIDA), prin taierea si imbinarea fragmentelor a doua retrovirusuri diferite, VISNA si HTLV-I, intr-un laborator medical militar in Fort Detrick si personalul Guvernului Statelor Unite, in special personalul militar, a fost responsabil primar de raspandire pe intreg globul, a bolii (Departamentul de Stat al Statelor Unite, 1987).

Ca prima afirmatie sovietica a trebuit sa ne multumim cu urmatoarele, nu este posibil in momentul de fata sa se taie si sa se imbine fragmente ale VISNA si HTLV-I. ca o adaugare, structura genetica a VISNA si HTLV-I nici macar nu a fost determinata pana acum doua decenii dupa esantioanele de seruri, ci mai tarziu a fost testata si s-au gasit anticorpi la HIV-I, de unde au fost luati prima oara, si apoi s-a sesizat prima raportare de detectie a virusului HIV-I la oameni. Apoi, la a 40-a Adunare Mondiala a Sanatatii, se ia decizia suprema cu privire la sanatatea umana de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii, si declara in mai 1987 ca SIDA este cauzata de unul sau mai multe retrovirusuri intamplate in mod natural. Afirmatia sovietica cum ca SIDA a fost sintetizata artificial intr-un laborator, devine dubioasa (Departamentul de Stat al Statelor Unite, 1987; pp. 33-34; 35).

A doua afirmatie este bazata pe politica Departamentului de Aparare al Statelor Unite cu privire la detectarea bolii in masa si prevenirea celor care au dezvoltat anticorpi la virusul SIDA pentru ca aceasta sa nu fie raspandita peste ocean. Mai mult de atat, toti cei care aplicau pentru serviciile militare erau testati pentru a vedea dau au sau nu SIDA si cei care erau expusi virusului nu erau acceptati (programul pentru personalul militar este foarte cuprinzator si curent in intreaga lume).

Scopul masurii active a fost de a face rau securitatii intereselor GSU si mai departe sovieticilor. Daca intr-adevar GSU este responsabil de raspandirea SIDA, reprezentanti ale altor entitati politice vor fi mai putin interesati sa acorde GSU suport strategic armat, securitate regionala cu privire la problemele ce se intrevad, legalitatea si necesitatea de a acorda bunuri militare, politica militara combinata, doctrina, strategie si tactica, si consideratie. Desi acestea nu au de-a face cu SIDA in sine, suportul va fi pierdut in urma unui efect de halo negativ. O atributie cognitiva reprezentativa bazata pe judecata morala poate fi, "daca Statele Unite a creat "flagelul omenirii", alte comportamente ale lui pot fi, de asemenea, o nenorocire". Credibilitatea GSU cu privire la pace si bunavointa este foarte suspecta. In masura in care oamenii de stiinta din domeniul biomedical al Statelor Unite pretindeau ca SIDA era originara din Africa, observatori internationali, in special reprezentativii africani, cu sinceritate sau doar ca pretext, acuzau si mai tare GSU de rasism zgomotos.

Daca personalul militar al SUA a fost primul responsabil de imprastierea virusului in intreaga lume, autoritatile internationale vor fi mai putin interesate sa le permita sa munceasca si sa locuiasca in ambasade, sa sune din porturi, sa intretina baza militara, sa se angajeze in contractari culturale si consideratie. De fapt, toti rezidentii SUA, precum turisti, jurnalisti, persoane de afaceri, vor avea de suferit in contractarea omologilor lor din alte tari. Consecintele cu privire la relatiile politico-militare sunt usor aparente.

Pentru a creste credibilitatea campaniei SIDA, sovieticii nu numai ca au raspandit in mod direct informatii in intreaga lume prin intermediul propriei mass-media dar au furnizat in secret aceste informatii mass-mediei altor tari, asteptand pana acestea vor descrie o poveste asemanatoare cu a lor si apoi vor cita sursele straine. (Departamentul de Stat al Statelor Unite, p. 38). Alegerile centrului Fort Detrick au consolidat scopul campaniei, din moment ce in aceasta locatie sunt laboratoare militare de cercetare medicala, cercetarile ofensive din campul biologic din timpul razboiului au avut loc in aceasta locatie pana la sfarsitul anilor 1960 (cand au fost intrerupte permanent de catre presedintele Nixton la 25 noiembrie, 1969), cercetarile defensive sunt inca in curs de desfasurare; erau considerate laboratoare lipsite de noroc, localnici atribuind periodic evenimentelor inexplicabile activitati relatate din cadrul cercetarilor medicale militare. SIDA este o modalitate excelenta ca tehnica de manipulare pentru ca este un subiect care suscita emotional, ceva despre care inca avem de invatat iar SUA sustine cele mai eficiente statistici, astfel asigura mai putine estimari conservatoare cu privire la incidenta si extindere in celelalte tari. De fapt, reprezentantii altor tari, nu numai ca sunt mai putin eficienti la delimitarea adevarului dar sunt adepti a prevenirii cunoasterii adevarului, chiar si de ei insisi.

Campania exploateaza narcisismul cultural raspandit in vestul globului, in mod ironic, din momentul in care s-a nascut frica de transmitere a bolii, aceasta a fost atenuata de forma de marketing pe care o luase si transformandu-se intr-o persoana care acapara atentia. Atractivitatea, in schimb, de multe ori este legata de felul in care mesajul este receptat. De asemenea, campania exploateaza si intareste imagini ale cetatenilor SUA ca fiind decadenti, corupti si perversi.

Campania, de asemenea, exploreaza realitatea perceptuala, de atunci fiind doar cateva diferente fizice notabile in comparatie cu observatorii Lumii a treia, albii din SUA si cetatenii sovietici (cel putin rusi), cu siguranta sunt si diferente interne. Astfel, ideea ca Guvernul Sovietic ar putea sa se angajeze in masuri active ca fiind adevarate mijloace de controlare a puterii, devine greu de crezut pentru cei ce considera ca propriul guvern nu uzeaza de astfel de mijloace.

Campania privind dezinformarea SIDA, de asemenea, exploreaza lipsa de tehnologie biomedicala peste tot in Lumea a treia. Explicatia biologica cu privire la certitudinea imposibilitatii ca virusurile sa poata fi taiate si combinate nu poate fi inteleasa decat prin intermediul unui inalt grad de cunoastere in domeniul stiintific. Mai mult, informatia de multe ori nu este disponibila multor persoane. Campania, de asemenea, exploreaza procesul de mass-media, chiar daca autoritatile sovietice au promis sa inceteze si sa se abtina, aceasta poveste nu se va incheia aici.

Cu toate acestea, campania SIDA arata cum un subiect comunicat preocupa si are efecte semnificative asupra altor subiecte, insa la suprafata nu sunt relatate semantic.

Tendinte viitoare, dezvoltare si proiectare

Propaganda mascata si propaganda pe fata

Multi cercetatori si practicanti ai propagandei s-au concentrat pe adevarata fata a comunicatiilor, spre exemplu, micul decalaj de continut dintre informatia exprimata si perceptia dorita a tintei. In viitor atentia ar trebui indreptata catre informatii care teoretic au validitatea mai scazuta in raport cu perceptia dorita, dar cu toate acestea sunt asociate cu prezenta ulterioara si, mult mai important, cu imbunatatirea consistentei dintre perceptie si comportamentul tinta. Aceasta arie poate sa beneficieze incepand cu lucrurile invatate si relatate pana la distinctia dintre mascat si pe fata (Dubinsky & Gample, 1985), si la abordarea empirica din domeniul psihometric.

Propaganda subliminala

Pe viitor vor fi facute mai multe cercetari la acest capitol. Modelul cel mai potrivit ar trebui sa aiba o cuprindere multivariata a tuturor claselor de stimuli si receptori senzoriali. O singura problema principala nu demonstreaza efectele stimulilor subliminali ca stabilirea predictibilitatii. Un alt lucru il reprezinta identificarea proceselor intrapsihice, daca exista, potrivirea sau modificarea relatiilor dintre stimul si comportament tinta. Problemele secundare cuprind constrangerile tehnologice ale interventiei mass-media la fel ca analizele de cost-beneficiu ale subliminalului vs. abordarile supraliminale ale propagandei si masurilor active (vezi Bornstein, 1988).

Analizele fenomenologice ale practicantilor

Aceste analize pot ajuta in validarea orientarilor teoretice ale propagandei si masurilor active. De asemenea, poate ajuta la elucidarea modului in care o abordare multivariata a tehnicilor de influenta pot fi organizate mintal. Ar ajuta initierea dezvoltarii unui sistem computerizat avansat, chiar daca au fost angajati cei mai primitivi indici ai succesului tehnicilor de influenta , spre exemplu, aprecierea practicantilor de catre supervizori sau egali lor. In final, o analiza formala a locului de munca poate fi intreprinsa prin tehnici cum este metoda elementului locului de munca (L. Eyde, comunicatii personale). Dezvoltarea setului de raspuns, stilul de raspuns si indici de disimulare, este cruciala pentru intreaga munca.

Studii interdisciplinare

Cercetatorii seriosi nu vor inceta sa caute documente relevante in afara limitelor oricarei discipline. Astfel, multe universitati si centre comerciale vor atrage multi cercetatori, in special in special pentru a descrie, deduce si dezvolta tehnici de influenta, acestea devenind din ce in ce mai fundamentale pentru guvern si mediul afacerilor.

Propaganda, masurile active si puterea

Tehnicile de influenta vor fi vazute ca fiind foarte importante pentru cei care cauta sa aiba puterea. O data cu castigarea interdependentei in intreaga lume, tehnologia de comunicatie impreuna cu armele letale si sofisticate, propaganda si masurile active vor deveni mult mai cautate si mult mai atragatoare din punct de vedere moral. De fapt, va veni o vreme cand psihologul profesionist va fi singurul care va putea conduce o organizatie militara - mai mult decat pilotul, expertul de infanterie sau angajatul pe submarin. Fiind dat ca exemplu la nivel national, psihologul care va avea putere    politico-militara va fi fondatorul segregatiei, Hendrik Verwoerd (Lapping, 1987), cititorul este lasat sa cugete la ceea ce se prevede pentru conditia umana.

Concluzie

Sunt atat de multe lucruri de facut, atat de multe care stau la baza dezvoltarii oricarei arii de cunoastere coerenta. In schimbul concentrarii asupra perpetuarii acesteia in mod inadecvat, riscant, prin repetitie, autorul, printr-un apel neobisnuit la propria persoana, a incercat sa induca noi cai de a privi una dintre cele mai vechi profesii.