Paranoicul - a) Personalitatea exterioara si interioara a paranoicului

Paranoia este reprezentata de o tulburare comportamentala grava care determina abaterea severa a individului de la regulile sociale, prin manifestarea halucinatiilor de persecutie sau grandoare.

Debutul paranoiei se regaseste in schizofrenie.

a)    Personalitatea exterioara a paranoicului

Comportamentul paranoicului este caracterizat prin idei delirante si halucinatii auditive, gravele confuzii fiind atat de natura cognitiva cat si afectiva.

Lipsit de distinctia ratiunii, paranoicul se manifesta sub influenta ideilor delirante de persecutie, de grandoare sau de gelozie.

Paranoicul apreciaza ca dezordinea comportamentului sau este determinata de rautatea si perversitatea celorlalti, aprecierile sale neputand oferi un temei real.

Anomalia calitativa a afectivitatii - Paranoicul nu intelege si nu accepta modul de a fi al lucrurilor, fapt ce determina ample stari contradictorii sau conflictuale si furie intrerupte spontan de tendinte suicidare.

Fiind dominat de atitudini ostile, paranoicul se simte indreptatit sa-i corijeze pe cei cunoscuti, urmarind sa devina justitiar, indiferent de consecintele produse.

Tulburarea paranoida implica libertatea individuala dusa la limita absurdului.

Anomalia cantitativa a afectivitatii - Inclinatiile fanteziste ale paranoicului resping logica lucrurilor, ordinea fireasca, deoarece foloseste in mod confuz contradictiile, presupozitiile pe care se sprijina.

Speculatiile acestuia sunt elaborate in mod prudent, pe ascuns si cu o disciplina nefireasca, sugerand prin deductii false ca raspunderea revine altora (in principiu celor apropiati), luand masuri de inlaturare a nedreptatilor prin uciderea vinovatilor.

b)    Personalitatea interioara a paranoicului

Punctul de referinta al tulburarii de comportament paranoid se caracterizeaza prin suspiciune si neincredere fata de cunoscuti, precum si prin rea-vointa fata de atitudinile celor apropiati.

Aceste idei sunt insotite de temerea ca, indivizii cu care a intrat in legatura, nu urmaresc altceva decat sa-i produca un rau grav, sa-l persecute, sa-l insele.

Intelegand sa-si dovedeasca victimizarea, paranoicul adopta schimbarea de atitudine fata de cei apropiati, pe care ii considera nedemni de increderea sa, ostili si incorecti.

Abaterile de la regulile de comportament urmate de paranoic il determina sa adopte masuri exagerate de precautie, sa-si reaminteasca si sa reinterpreteze micile conflicte, utilizand orice mijloc si prilej pentru a se razbuna prin acte de forta si de grandilocventa.

Factorul intelectiv - Deseori limbajul ce-l intereseaza pe paranoic se refera la modul de interpretare a comportamentului celor apropiati, carora le transmite faptul ca el a inteles totul, ca se va intampla ceea ce a gandit, luandu-si masuri de precautie sau de atac.

Paranoicul asociaza orice gest de impotrivire sau de dezaprobare, acordand preferinta simplei sale supozitii.

Proiect: Forme ale denuclearizarii vietii conjugale - semicasnicia si pseudocasnicia Lucrare: Lectia unui copil pentru parintii lui - relatia cu parintii

Adevarurile cunoscute sunt rastalmacite, activitatea mentala si emotionala sunt indreptate spre afirmarea convingerilor care devin parte componenta a activitatii mentale (gelozia se manifesta prin supravegherea permanenta a partenerului, adoptand un numar nelimitat de incercari).

In perioada copilariei, tulburarea de personalitate paranoida se manifesta prin izolare nejustificata, prin agresivitate si iritabilitate permanente, cultivarea unui anumit gen de placere, accesul la speculatii, acceptarea unei alte identitati, temerea de intalnirea cu lumea (agorafobie). Dobandeste un limbaj descarcat de prudenta devenind neinstruit, independent si bizar.

Factorul volitiv - Paranoicul urmareste sa dobandeasca o considerabila influenta asupra fostilor sai adversari carora nu le uita si nu le tolereaza ofensele de altadata.

Optiunile libere pe care le adopta vadesc o totala iresponsabilitate, vointa sa failibila indemnandu-l sa atace, sa nege, sa contrazica ceea ce este evident si sa raporteze indivizii la principiile sale absurde.

Paranoicul procedeaza la supravegherea completa si diversificata a partenerului, ajungand pana la sechestrarea acestuia.

Paranoicii devin "fanaticii" care adera la comiterea faptelor indezirabile, imorale, distrugatoare, lipsite de finalitate logica.

Incercand sa devina liber in toate privintele, acesta va ajunge o persoana antisociala.

Factorul afectiv - este determinat de o tensiune psihica impusa de sentimente ostile, pana la agresivitate, fata de alti indivizi.

Temeiurile modelarii "noului destin" se regasesc in ofensele aduse in trecut de dusmanii sai, actiunile si acuzatiile fiind amplificate fara nici o semnificatie sau coerenta.

Orice contrazicere creaza dusmanie, povara responsabilitatii declansarii conflictului revenind, de fiecare data, celuilalt partener.

Acordand semnificatii intuitilor sale, paranoicul este un gelos iremediabil, starea de neliniste provocata de neincrederea in comportamentul partenerului sau fiind consecinta infidelitatii sale.

Afirmand ca este omnipotent si omniscient, paranoicul adopta o tinuta autoritara si protestatara, in sensul ca nu se lasa intimidat de regulile sociale si de normele bunului simt, in relatiile intime manifestandu-se cu ostilitate.

Iritarea si frustrarea individuala difera de la un individ la altul, fiind direct legate de masura in care societatea il izoleaza.

Repudiind valorile morale, paranoicul incearca sa-si sporeasca puterea de a se impune prin recurgerea la alcool si la substante psihotrope, fiind obsedat de teama ca ar putea sa fie injosit, insultat sau infrant.

Include in sfaturile sau aprecierile celor care il infrunta doar amenintarea si lipsa de consideratie fata de persoana sa.

Gelozia devine suficienta pentru a-si completa trairile agresive.

Desi sunt infideli, paranoicii se manifesta cu o permanenta suspiciune fata de partener, acceptand sa suporte chinurile acestei trairi numai pentru a dovedi ca nu s-au inselat.

c)     Natura paranoiei

Elementele particulare ale personalitatii paranoide se regasesc in manifestarile prestate la inceputul perioadei adulte.

Tulburarea intervine ca urmare:

a pierderii unor persoane apropiate (copil, sot),

a pozitiei sociale (inlaturarea din serviciu),

a suferirii unei traume fizice si psihice,

a consumului de substante psihotrope sau

a interventiei unei boli (tumoare pe creier).

Disfunctiile comportamentale ale paranoicului indica bizarerism, sadism, fara putinta ajungerii la o intelegere cu acesta.