Probe psihogenetice operatorii

PROBE  PSIHOGENETICE OPERATORII

In cursul trecut am prezentat fundamentele teoriei oparatorii a inteligentei indispensabile interpretarii testelor psihogenetice operatorii, impreuna cu trei teste care exploreaza trecerea de la stadiul preoperator la cel operator concret precum si substadiul concret inferior, la copii cu varsta cuprinsa intre 6-9 ani.

Astazi ne vom ocupa de acele teste operatorii destinate investigarii modului in care structura operatorie concreta se desavarseste si in care se pregateste structura operatorie formala, la varstele scolare mijlocii. Vom discuta trei probe care au fost adaptate de Inhelder pentru intervalul de varsta de 11-13 ani. Acestea sunt: proba compunerii depalsarilor, proba conservarii volumului si proba de rationament verbal. Functie de nivelul psihogenetic atins de copil, cele trei probe pot fi rezolvate in mod concret, intermediar sau formal.

a) Proba compunerii deplasarilor.

Materialul necesar : un plan inclinat la 35 de grade, lung de 66 cm, prevazut cu sine pentru un trenulet - jucarie, un obiect care simbolizeaza un tren prevazut cu un far (punct) rosu in partea din fata si un far (punct) albastru in partea din spate. Sunt prevazute 6 statii: gara, pod, ferma, sat, cabana, distantate astfel:

10 cm 13 cm 16 cm 8 cm 19 cm

Gara Pod Uzina Ferma Sat Cabana

- Fasii de carton (66 x5 cm) care redau in mod grafic deplasarile, cursele '' reale'' efectuate ''obiectual'' de trenulet in cele 7 zile ale saptamanii. Urcarile se simbolizeaza cu linii rosii, iar coborarile cu albastru.

Tehnica de aplicare

Examinatorul da copilului urmatoarele explicatii:

'' Iata un tren care circuland pe colina trece prin diferite puncte: Jos in vale se afla gara, adica G ( I se arata subiectului tot ce se spune), mai sus este un pod, adica P, dupa care urmeaza o uzina, adica U, apoi o ferma, adica F, iar la capatul liniei este o cabana, C. Acest tren trece prin punctele insirate; el poate urca mult, de exemplu de la gara la cabana GC sau el poate cobori mult, de exemplu CG. Insa trenul poate urca si putin, de exemplu, GU, sau poate cobori putin, de exemplu UG. Toate deplasarile indicate in instructaj se efectueaza la momentul potrivit pe dispozitivul experimental) La urcare trenul ''aprinde' farurile rosii - se indica punctul rosu - iar la coborare cele albastre . Trenul face curse in fiecare zi. In continuare iti voi arata deplasarile facute de acest tren in diverse zile ale saptamanii.''

Itemul 1 '' Luni dimineata trenul se afla in G, de aici el urca la C. Dupa amiaza trenul coboara de la C la G. (Deplasarile se arata pe dispozitiv simultan cu enuntarea lor). Trenul a parcurs oare aceeasi distanta (lungime de drum) la urcare ca si la coborare, sau el face un drum mai lung pentru una decat pentru alta ?''. Functie de raspunsul subiectului I se va pune una din urm. intrebari principale: '' De ce este egala distanta parcursa la urcare cu distanta parcursa la coborare ? '' sau '' De ce este mai lunga/scurta urcarea (coborarea) decat coborarea (urcarea) ?

Itemul 2 '' Spre deosebire de luni, in ziua de marti, trenul parcurge un drum ceva mai complicat, deoarece el urca si coboara de mai multe ori. Dimineata el poneste din G si urca pana la S, de acolo coboara la U si urca din nou, dar acum pana la C. Dupa masa trenul coboara de la C la G. (Deplasarile se efectueaza pe dispozitiv simultan cu enuntarea lor). Ati putut observa ca trenul a facut mai multe urcari si mai multe coborari, dintre care unele sunt mai scurte sau mai lungi decat altele. Ca sa nu uitam distantele, eu am desenat cursele parcurse de tren pe acest carton (Plansa I pe care este scris '' marti'' se plaseaza pe dispozitiv, paralel cu calea ferata. In continuare se arata subiectului, pe plansa cele enuntate.) Aici se poate vedea ca in ziua de marti trenul a urcat GS, aceasta urcare este reprezentata de aceasta linie rosie. Apoi trenul a coborat SU, coborare reprezentata de acesta linie albastra Deci liniile rosii inseamna urcari, iar cele albastre coborari. Trenul a parcurs oare aceeasi distanta, lungimea de drum cu ocazia urcarilor este egala cu aceea a coborarilor sau el a facut un drum mai lung sau mai scurt cu ocazia urcarilor decat cu ocazia coborarilor ? ''. Intrebarea principala de justificare a raspunsului initial se construieste asemanator modelului de la itemul I.

Analiza: Divortul si protectia sociala a familiilor aflate in divort Referat: Cauzele conflictelor etnice din spatiul postsovietic. cazul republicii moldova.

Itemul 3 Plansa I (marti) se inlocuieste cu 3 (miercuri). De data aceasta deplasarile se enunta o singura data. Deplasarile: GC, CU, UF si FG. Se procedeaza in continuare ca la itemul 2.

Itemul 4.1 Deplasarile: CF, FU, UC si CU.

Itemul 4.2 (contraproba). Daca raspunsul initial este corect (urcarile sunt mai lungi decat coborarile), I se pune subiectului urm. intrebare care preceda intrebarea de verificare : '' Te rog sa-mi spui cu ce distanta, de unde si pana unde sunt mai lungi urcarile decat coborarile ?'' Urmeaza intrebarea de verificare: '' De ce sunt mai lungi urcarile decat coborarile ?''

Itemul 5.1 Deplasarile: UC, CG, GF, FP. In continuare se procedeaza ca la itemii 2, 3 si 4.1 .

Itemul 5.2 Aceasta contra-proba se prezinta subiectilor care au rezolvat corect itemul 5.1: '' Te rog sa-mi spui cu ce distanta, de unde si pana unde, sunt mai lungi coborarile decat urcarile ? ''. Apoi subiectul este intrebat: '' De ce sunt mai lungi coborarile decat urcarile ?''

Compunerea deplasarilor este o proba formala dar ea poate fi rezolvata la nivel concret, intermediar sau formal.

Daca raspunsurile subiectului iau in seama , '' navetele'' propriu-zise prezentate doar pentru a-i deruta, este clar ca gandirea copilului cantoneaza in concret. El pate sa insumeze exact distantele de sens contar si astfel le poate compara corect. Totusi solutiile gasite prin egalizarea diferentelor sunt reactii intermediare, sau chiar concrete deoarece subiectul nu opereaza cu segmente ca instrumente de formalizare a deplasarilor parcurse, si prin aceasta nu opereaza ipotetico - deductiv asupra coincidentei sau necoincidentei punctelor de plecare si de sosire, fapt care constituie informatia esentiala in rezolvarea itemilor..

Dimpotriva, subiectii capabili de gandire formala rezolva problema egalitatii/inegalitatii deplasarilor verificand coincidenta/necoincidenta punctelor de plecare si de sosire, procedand deci ipotetico-deductiv si va retine doar una dintre solutii.

b) Proba de rationament verbal

Itemii testului sunt de forma A > B si B >C sau A >B si A < C. Testul contine 6 subprobe care contin operatii de seriere a relatiilor. Primi patru itemi (probe) contin sarcini de seriere a unor inaltimi, respectiv a unor viteze. Ultimii doi itemi au sarcini asemanatoare primilor dar relatiile simetrice sunt inversate, aceasta cu scopul de a antrena structura operatorie formala deoarece inversiunea relatiilor determina caracterul preformal al itemilor.

Materialul: textul dactilografiat al celor trei itemi, pe trei foi separate, care se inmaneaza subiectului.

Tehnica de aplicare : '' Iti voi spune cateva istorioare; dupa fiecare iti voi pune una sau doua intrebari. fii deci foarte atent ca sa intelegi corect fiecare istorioara. Daca ai uitat ceva din ce ti-am povestit, te vei uita in una din aceste foi, pentru a-ti aduce aminte''.

Itemul 1: '' Eu am trei prieteni: Gheorghe, Ion si Vasile. Gheorghe este mai inalt decat Ion si Ion este mai inalt decat Vasile''.

Itemul 1.1 '' Care dintre ei este cel mai inalt ?''

Itemul 1.2   '' Care dintre ei este cel mai mic ?''

Itemul 2. '' Pe un drum circula trei masini; una de culoare rosie, alta albastra si a treia de culoare gri. Masina albastra merge mai repede decat masina gri iar masina gri merge mai repede decat masina rosie ''.

Itemul 2.1 '' Care dintre masini merge cel mai repede ? ''

Itemul 2.2 '' Care dintre masini merge cel mai incet ?

Itemul 3 ''Dintre cele trei masini, cea rosie este mai mare decat masina gri iar masina rosie este mai mica decat masina albastra''.

Itemul 3.1 '' Care dintre masini este cea mai mare ?''

Itemul 3.2 '' Care dintre masini este cea mai mica ?''

c) Proba de conservare a volumului fizic si de disociere a lui de greutate.

Testul se compune din cinci itemi (subprobe) de evaluare a volumului unor obiecte . Itemii apartin stadiului intermediar.

Conservarea volumului are loc pe trei cai: 1) prin identificarea logica a obiectului, de-a lungul deformarilor sale, 2) prin compensarea deformarilor suferite de dimensiunile spatiale ale obiectului si 3) prin reunirea partilor elementare individualizate. Toate trei se bizuie pe operatii de clasificare, seriere, multiplicare, etc. Disocierea greutatii de volum releva capacitatea de abstractizare.

Materialul necesar : un borcan de 500 ml, un pahar A de 150 ml avand diametrul maxim de 45mm, doua pahare identice B;C de 100 ml cu diametrul maxim de 45 mm, 3 inele de cauciuc, doi bulgari de plastelina a,b, fiecare cu diametrul de 35 mm, doi cilindri c, d de volum diferit si de greutate egala si alti doi cilindri e, f de volum egal si de greutate diferita.

Tehnica de aplicare:  ''Iata acesti doi bulgari de pasta de modelat (i se arata subiectului bulgarii a, b); trebuie sa aflam daca ei sunt la fel de ''grosi'', adica au acelasi volum. Pentru a afla egalitatea sau inegalitatea ''grosimii'', adica a volumului lor, avem la dispozitie acest borcan cu apa, acest pahar (A) si aceste inele de cauciuc. Cu aj. acestor obiecte (i se arata din nou obiectele) te rog sa-mi arati cum se poate afla daca acesti doi bulgari sunt sau nu la fel de grosi, adica volumul lor este sau nu este egal ?''

Daca subiectul descopera echivalenta dintre volumul obiectului si volumul apei dislocuite, si de aici egalitatea volumului bulgarilor a, b, se trece la itemul 1. Acesta a fost un item preliminar.

Daca subiectul nu rezolva corect itemul preliminar experimentatorul reface experimentul pana cand subiectul intelege egalitatea volumelor bulgarilor ca urmare a echivalentei volumului obiectului cu cel al apei dislocuite de acel obiect.

Urmeaza apoi itemii 1-4, cind, rand pe rand, are loc disocierea volumului de greutate prin afirmarea constantei unui aspect in conditiile modificarii celuilalt, si prin consolidarea relatiei dintre volum si nivelul apei din recipiente.