PRINCIPIUL RELATIONARII NEUROPSIHICE
1. Problema
mecanismului vietii psihice
Cunoasterea psihologica trebuie sa
raspunda si la intrebarea "cum?", adica sa
dezvaluie si sa analizeze mecanismul prin care se
realizeaza atat psihicul in ansamblu, cat si diferitele lui componente
particulare. Aceasta intrebare o gasim formulata inca la
filosofii antichitatii de orientare materialista - Democrit,
Epicur si la medicii acelei perioade - Hipocrate si Galen. Democrit,
considerand ca psihicul este alcatuit din atomi, credea ca
mecanismul lui il reprezinta aparatul respirator. Hipocrate si Galen
legau mecanismul producerii vietii psihice de aparatul circulator si
de dinamica celor patru umori din organism - sangele, limfa, bila neagra
si bila galbena. Creierul era considerat doar un "racitor" al
gandurilor, nu si organul lor.
Legatura psihicului cu creierul a ramas obscura
si controversata, pana in secolul al XIX-lea. Aceasta
situatie s-a datorat, pe de o parte, faptului ca creierul uman nu
devenise inca obiect de cercetare sistematica, obiectiva, iar pe
de alta parte, absentei unei definiri adecvate a naturii psihicului.
In secolul XVII in interpretarea caracterului legaturii
dintre psihic si creier s-a formulat solutia dualista
(Descartes). Potrivit acesteia, intre psihic si creier exista o
legatura, de contiquitate spatio-temporara, fiecare
entitate avandu-si propria sa natura si propriile sale legi,
nici una nedeterminand sau neconditionand pe cealalta.
Abia in secolul al XIX-lea, indeosebi in a doua jumatate
a lui, creierul a intrat in sfera cercetarilor sistematice de laborator,
evident, experimentele efectuandu-se pe animale (porumbei, caini, maimute)
prin metoda ablatiunilor, extirparilor si stimularilor
directe cu curent electric.
Pe baza rezultatelor obtinute, s-au elaborat doua
modele explicative, care se vor confrunta pana spre sfarsitul primei
jumatati a secolului XX si anume: modelul
echipotentialist si modelul ingust localizationist.
2. Modelul echipotentialist
Acesta a fost sustinut de fiziologul francez Flourens
si de neurofiziologul si psihologul american Lashley si
arata ca creierul nu prezinta in interiorul sau
diferentieri si specializari functionale, el
functionand ca un intreg. Ca urmare, orice functie psihica poate
fi indeplinita de orice zona sau formatiune cerebrala
si orice zona sau formatiune cerebrala poate indeplini
orice functie.
3. Modelul ingust localizationist
La elaborarea acestui model au contribuit cercetarile lui
Fritz si Hitzig de stimulare electrica directa a unor zone din
creier la caine si cercetarile lui Broca si Wernicke efectuate
post-mortem pe creierul unor pacienti care prezentau tulburari ale
limbajului expresiv si impresiv, pe fondul unor leziuni localizate in
lobul frontal si in lobul temporal din emisfera stanga. In lumina
modelului respectiv, in interiorul creierului exista o stricta
diferentiere si specializare functionala. Ca urmare, intre
o functie psihica particulara si o anumita zona
cerebrala exista o legatura stabila si
invarianta: fiecare zona indeplineste o anumita si
singura functie psihica.
Analiza comparativa minutioasa a numarului mare de
cazuri din clinicile de neurochirurgie a dus la concluzia ca ambele modele
sunt eronate, fiecare absolutizand unele situatii si date
particulare. In a doua jumatate a secolului XX, ele au fost inlocuite cu
altul nou denumit modelul localizarilor dinamice.
4. Modelul localizarilor dinamice imbina ideea
diferentierii si specializarii intracerebrale cu ideea
polivalentei sau echipotentialitatii.
Functiile psihice sunt impartite,
corespunzator, in doua grupe:
a) precis si stabil localizate
b) relativ si variabil localizate.
Din prima grupa fac parte functiile senzoriale
si motorii; in grupa a doua se includ: memoria, gandirea, afectivitatea.
In acceptiunea sa actuala, principiul
relationarii neuropsihice impune urmatoarele idei
esentiale:
a) psihicul este functie a creierului;
b) creierul produce psihic nu in virtutea structurii sale
celulare interne, ci numai daca este pus in relatie de comunicare cu
surse de informatie din afara sa - respectiv, din mediul intern si extern;
c) la nivelul creierului exista si
interactioneaza structuri si zone strict specializate, care
indeplinesc anumite functii psihice, cu structuri si zone care
dobandesc o relativa specializare in ontogeneza;
d) leziuni sau dereglari in functionarea creierului
provoaca inevitabil tulburari in sfera psihocomportamentala;
tipul si gravitatea tulburarilor psihocomportamentale depind de
topografia si intinderea focarului patologic din creier; ca principale
tulburari pot fi mentionate: agnoziile (pierderea capacitatii
de recunoastere perceptiva a obiectelor, persoanelor sau propriilor
segmente corporale); apraxiile (destramarea sistemului deprinderilor
motorii); afaziile (tulburarea limbajului expresiv si ixpresiv); agrafiile
(pierderea capacitatii si deprinderii scrisului); acalculiile
(destramarea sistemului operatiilor de calcul); amneziile (pierderea
memoriei); dezorientarea in spatiu si timp;
e) nivelul dezvoltarii psihice este conditionat de
nivelul de organizare structural-functionala a creierului: un psihic
normal nu este posibil decat in cadrul unui creier normal;
f) functiile si procesele psihice, desi se
realizeaza si se sustin de procese neurofiziologice, calitativ
sunt ireductibile la acestea.
- Intrebari de
autoevaluare
- Demonstrati ca psihicul este functie a creierului.
2. Care este ideea de baza a modelului dualist?
In perioada scolara mica se
contureaza atitudinea fata de parinti- stilul
evaluarii acestora. In general copiii sunt mai severi fata de
mama si mai critici. Au fata de ea o imagine ideala
mai putin clara. Fata de tatal, opiniile si
imaginea sunt mai clare.
Relatiile din familie au efecte si in ceea ce
priveste formarea constiintei de sine a copilului- de aceasta
depinde in cea mai mare masura autoechilibrul si acele fonduri
de trairi subiective ce se denumesc prin termeni de fericire si
nefericire.
Conceptia despre sine se formeaza odata
cu intrarea copilului in scoala, prin modul in care copiii sunt
tratati de invatator si colegii lor. Copiii cu
estimatie inalta de sine au tendinta de a considera esecul
ca fiind accidental desi ii afecteaza mai mult decat pe cei cu
estimatie medie. Cei cu estimatie joasa nu au incredere, nu sunt
comprehensivi, nu adera la idei clare, nu vor sa supere pe
altii, dar nici sa atraga atentia, chiar daca au
preocupari personale deosebite, mai ales pentru dificultatile
lor.
Dupa varsta de 8 ani se constientizeaza o
diferenta mai mare de evaluare intre cum se percepe micul scolar
si cum e vazut de parinti, de cadrele didactice si de
ceilalti copii.
In viata scolara mica se
formeaza stari afective numeroase legate de activitatile
care se desfasoara in spatiul lectiei-emotii
si sentimente intelectuale, estetice si artistice si
social-politice implicate in identitatea sociala de neam si
tara.
Adaptarea mo
3. Ce sustine modelul ingust localizationist?
4. Ce sustine modelul echipotentialist?
5. Care sunt ideile de baza ale modelului
localizarilor dinamice?
R a s p u n s u r i:
1. a) Leziunile si afectiunile organice ale
creierului provoaca tulburari ale functiilor psihice
si comportamentului.
b) Nivelul organizarii structural-functionale a
creierului conditioneaza nivelul dezvoltarii
functiilor si capacitatilor psihice.
2. Creierul si psihicul reprezinta
entitati calitativ distincte care coexista in timp si
spatiu fara ca una sa determine sau sa
conditioneze pe cealalta.
3. Fiecare functie psihica se leaga
si se indeplineste de o anumita zona cerebrala;
fiecare zona a creierului indeplineste o anumita si
singura functie.
4. Orice functie psihica poate fi
indeplinita de oricare zona cerebrala; orice zona
cerebrala poate indeplini orice functie psihica.
5. Exista functii psihice cu o localizare
precisa si invarianta si functii psihice cu localizare
relativa si variabila?
