Notiuni generale despre tulburarile de comportament

NOTIUNI GENERALE DESPRE TULBURARILE DE COMPORTAMENT

Definirea conceptului de comportament

Tulburarile de comportament sunt abateri de la normalitate fata de mediul in care traiesc indivizii (abateri de la normalitatea ansamblului de manifestare direct observabile). Pot avea expresii diferite in functie de circumstantele complexe care le genereaza, raporturile in care se afla pulsiunile si motivatiile in cadrul structurii personalitatii, gradul de constrangere pe care-l exercita mediul, cadrul psihopatologic.[1]

Problema tulburarilor de comportament a fost abordata in literatura de specialitate de cele mai multe ori ca rezultat al cercetarii separate si exprimand opinii distincte ale psihologilor, sociologilor, psihiatrilor, pedagogilor si juristilor.

Unele cercetari de inspiratie sociologica cauta sa analizeze cauzele socio - culturale ale fenomenului de inadaptare in comportamentul deviant, fundamentate pe metoda psihologica si interpretarea psihopatologica, urmaresc semnificatia diagnostica si chiar o sistematizare tipologica, iar devianta tradusa in conduite antisociala este studiata in contexte juridice si in cadrul institutional specific, deci psihologul sau psihiatrul isi polarizeaza observatia in plan individual urmarind conduitele de inadaptare sau de devianta in raport cu personalitatea, sociologul se bazeaza in interpretarea comportamentului deviant, pe analiza unor grupuri sociale, in care identifica o categorie specifica deviantei, iar juristul raporteaza fenomenul la un cadru institutional si la afectarea normelor care exista, pe baza unor reglementari codificate reglementate de stiinta dreptului.

Comportamentul deviant, aberant, antisocial, infractional sau delictual, nu inseamna intotdeauna acelasi lucru; nu se raporteaza intotdeauna unui substrat psihopatologic si nu reprezinta neaparat un continut antisocial si infractional.

Literatura de specialitate motiveaza interesul deosebit pe care il solicita astazi problema tulburarilor de comportament la copii si tineri din cauza frecventei crescute a manifestarilor de inadaptare in familie si scoala, a incidentelor crescute a conduitelor deviante cu continut de antisocialitate sau asocialitate pentru unele categorii de copii si tineri si a importantei rolului pe care il au tulburarile de comportament din perioada copilariei si adolescentei in structurarea tulburarilor de comportament.

Tulburarile de comportament ale copilului reprezinta manifestarea exterioara a dificultatilor interioare; ele sunt revelatoare ale unor perturbari afective care au un epicentru si un hipocentru, nu se stie intotdeauna ce a provocat tulburarile la copil. Modificand metoda educativa sau pedagogica aplicata in mod curent, se actioneaza mai usor asupra comportamentului copilului, decat incercand prin actiunea directa, sa-l constranga sa se schimbe.

Pentru a putea schimba dispozitia, caracterul si purtarea unui copil, este deosebit de util sa se cunoasca conditiile care trebuie modificate iar pentru aceasta trebuie luati in considerare copilul si mediul sau, deoarece si unul si celalalt actioneaza neincetat unul asupra celuilalt.

Specialistilor si tuturor lucratorilor chemati sa se implice in cercetarea sau prevenirea, recuperarea, educarea cazurilor problema", li se cere ca pe langa o buna pregatire de specialitate, sa detina si un bagaj minimal de informatii si abilitati practice, proprii celorlalte discipline ce concura la realizarea acelorasi obiective - integrarea socio-scolara, profesionala, familiala a acestui segment populational vulnerabil. Tot ca o conditie a succesului interventiilor exercitate asupra subiectilor cu inadaptare comportamentala este si cea referitoare la nevoia de actiune pentru toti cei implicati in acest demers, fie ca este vorba de practicieni sau de initiatorii actului moralizator.

Intre cei cu probleme de adaptare o categorie aparte o constituie copiii si tinerii - personalitati aflate in dezvoltare. Prin varietatea si frecventa mare a abaterilor comportamentale si preocuparile in directia terapiei recuperatorii, demersurilor corectiv compensatorii, intreprinse la aceasta varsta, prin transformarile familiei in general si a raporturilor cu descendentii sai, toate acestea justifica pe de o parte frecventa mare a abaterilor comportamentale si preocuparile in directia terapiei recuperatorii, integrarii cat mai bine a acestora in familie si societate.

Etiologie

Document online: Saracia in societatea romaneasca Referat: Sociologie economica rurala - intrebari

Tulburarile de comportament au o legatura particulara cu existenta sociala a persoanei, aparand ca devieri ale conduitei morale. Tulburarile de comportament sunt incluse de unii specialisti in randul tulburarilor nevrotice, mai ales cand acestea din urma au stat la baza celei dintai. Unii autori aflati sub influenta ideilor lui Freud privitor la etiologia si patologia nevrozelor le considera pe acestea drept maladii ale personalitatii" caracterizate prin conflicte intrapsihice care inhiba conduitele sociale, gasind aici un sprijin theoretic al utilizarii termenului de conduita in locul celui de nevroza.

Deoarece comportamentul se exprima in planul social, vorbim despre conflicte, tulburari de comportament, urmare a neinpartasirii de catre subiect a unor modele comportamente de grup, acestea sunt tulburari de comportament centrate pe social, pe grup, pe membrii sai.

In acelasi timp conflictele externe se asociaza sau chiar pot fi determinate de conflictele interne ale subiectului. Tulburarile de comportament se pot datora in acelasi timp, unor perturbari de la nivelul segmentului orientativ regaltor al comportamentului, de la nivelul celui executive sau de la nivelul amandurora.

Etiologia este astfel deopotriva biogena si sociogena. Ambele categorii de cause formeaza o sfera de actiune la nivelul careia predomina una sau alta, fara insa a se manifesta in calitate de forte antagonice. Nu exista nimic dat aprioric fara o componenta reactiva si nimic reactive fara o componenta data aprioric. Aceasta, deoarece asa cum spune Schneider "Tot ceea ce este in viata, inclusiv psihismul, inseamna dezvoltare. Colectivitatea in care se dezvolta individul are influente formatoare bune sau rele.

1.3 Cauzele tulburarilor de comportament

Analiza starii infractionale in randul minorilor si tinerilor din tara noastra, in ultimii ani, a relevat faptul ca majoritatea faptelor penale savarsite se concretizeaza in furturi in dauna avutului particular si public si in infractiuni de vagabondaj, cersetorie, ultraj, prostitutie etc.

Ingrijoratoare este aparitia si continua diversitate a unor noi forme de delicventa juvenila: detinerea si consumul de droguri, traficul de valuta, specula cu obiecte de contrabanda; nu in ultimul rand pot fi amintite victimele copiilor si adolescentilor agresori, chiar  din randurile acestora sau mai mult a batranilor, propriilor frati si chiar parinti.

Un alt aspect de retinut privind situatia din tara noastra a delicventei juvenile, este tendinta tinerilor de a se organiza in grupuri care pot degenera in asociatii cu caracter criminal, sau in savarsirea unor acte de vandalism impotriva unor bunuri aflate in locuri publice.

In mod normal afilierea unui tanar la un anumit grup coincide cu situatia familiala asemanatoare si cu lipsa de intelegere si afectivitate din partea familiei acesta cautand tocmai aceste lipsuri in interiorul grupului. Desi asocierea in grupuri ar trebui sa sprijine integrarea tanarului in societate, de cele mai multe ori caracterul nociv al actiunilor in care sunt atrasi de prietenii lor si totodata datorita lipsei controlului eficient al parintilor asupra anturajului si modalitatii de petrecere a timpului liber pot duce la aparitia unor comportamente delincvente. Ingrijorator este faptul ca exista numeroase cazuri cand aceste grupuri sunt organizate si conduse de catre infractori adulti[2], care servesc ca instructori, ascund lucrurile furate. In 1/3 din aceste grupuri sau "bande" se uzeaza de droguri, promiscuitate sexuala si alte experiente sensuale, pentru a scapa de problemele vietii. Din acest tip de grupuri fac parte si  fetele, unde isi crreaza propria lor lume, in scopul apartenentei si a protectiei. In banda ele gasesc acceptare, reguli, loialitate, autoritate, disciplina, pe care nu le pot gasi in lumea adultilor.

O alta caracteristica a acestor gruuri ar fi cautarea riscului. Adolescentii au o tendinta foarte mare de a forma grupuri, deoarece in cadrul acestora adolescentul gaseste niveluri de aspiratie si valori comune cu ale sale. In aceste grupuri, cel slab cauta puterea grupului pentru a se identifica cu ea; cel neinsemnat cauta prilej de afirmare, nerecunoscutul doreste un rol recunoscut, cel amenintat asteapta protectie, cel izolat cauta sa patrunda in viata colectiva a grupului.Ca si in cazul animalelor, bandele de tineri se bazeaza pe  apararea "teritoriului", respectarea unui "cod moral" care impune supunere si solidaritate de grup, agresivitate spre exterior.

Desi pe plan individual delincventii minori sunt niste izolati totusi este de ajuns  sa se deschida un club, pentru ca acesta sa fie asaltat, ceea ce dovedeste nevoia lor pentru integrare sociala. Delincventa de grup este specifica delincventei juvenile, principalele fapte fiind: huliganismul, violul, violentele, dar si furtul de masini. Grupul de delincventi este de obicei neorganizat insa primele succese pot duce la progresiv spre scop delictual. Dintre conditiile care favorizeaza formarea grupului delincvent la tineri ar putea fi enumerate: instabilitate sociala sau familiala, diferentele prea mari culturale intre familie si restul societatii, atitudini sociale negative in familie, familii retrograde care refuza incadrarea sociala, izolarea sociala legata de prejudecati nationale, religioase, rasiale Elementele favorizante pot consta si din acoperirea de catre mama a primelor delicate, atitudinea indiferenta a tatalui, tulburari ale relatiilor familiale, proasta adaptare a familiei la ierarhia sociala.

S-a observat ca trei delincventi din sapte provin din familii unde exista un dezacord permanent, in timp ce la nedelincventi proportia este de 1/7. Familia de origine este importanta nu numai prin influenta pe care o exercita constient sau inconstient asupra personalitatii tanarului, dar si prin faptul ca prin comportamentul sau serveste drept exemplu pentru acesta.