Personalitatea

PERSONALITATEA este individul in sine, in totalitatea, continuitatea si unitatea sa psihoorganica. Personalitatea este forta de coeziune a eu-lui (Porot), coeficientul de rezistenta, de unitate, de continuitate a structurarii psihice a individului, acea forta care ii permite sa ramana el insusi pe tot parcursul existentei sale. Personalitatea este un complex bio-psiho-social. I se descriu structurile eu-lui, constiente (functiile psihice), aria subconstientului si aria inconstientului. Altfel spus, structurile de baza ale personalitatii sunt:

Structurile inconstiente (tendinte, pulsiuni, impulsiuni, instincte) sunt 'oarbe', conduse pe principiul placerii si presupun satisfacerea unor nevoi biologice ale individului.

Structurile afective sunt constientizate, dar involuntar. Originea lor este in subconstient, tin de experienta anterioara de viata a copilului si tind sa fie descarcate in real, in eu, in aria constientului. Stau la baza structurilor motivationale.

Structurile conative sunt gnozice (perceptia) si praxice (activitatea si vointa).

Structurile simbolice sunt considerate a fi memoria, imaginatia, gandirea.

Din multitudinea elementelor ce compun personalitatea cele mai semnificative sunt:

Temperamentul este mijlocul de adaptare al personalitatii, a conduitei, caldura cu care facem o activitate, gradul de activare al energiei noastre. Este innascut. El are doi poli, unul de activare, altul de nonactivare. In functie de predominanta tipului de activare sau de inhibitie, s-au descris tipurile fundamentale constitutionale. Hipocrate descrie, astfel, tipul sanguinic si flegmatic in caz de norma, si pe cel melancolic si coleric (patologic). Pavlov descrie pentru normalitate tipul puternic echilibrat, flegmatic si pentru patologie tipul dezechilibrat si slab. Eisenk se paseaza intre cei doi poli cu doua variante - extrovert si introvert - iar Kretschmer cu: ciclotim si schizotim.

Caracterul este modelul personalitatii, mijlocul de adaptare din in interior a conduitei. Este un produs eminamente social, se bazeaza pe intelect si temperament Cuprinde totalitatea trasaturilor esentiale si calitativ specifice persoanei.

Intelectul este baza de informatie a personalitatii, facultatea de cunoastere si intelegere. Alte componente sunt aptitudinile si talentele (care dimensioneaza sensul dezvoltarii psihice), biotipul constitutional, plasarea pe axa de sex (masculin, feminin).

1. Tulburari de dezvoltare ale personalitatii

1.1. In insuficientele psihice primare nu se ajunge la o dezvoltare completa si armonioasa a personalitatii.

La psihopati exista o dizarmonie privind dezvoltarea diferitelor componente ale personalitatii, unele fiind foarte bine dezvoltate, altele deficitare.

1.3. Personalitatea de tip nevrotic apare la copii cu o anumita predispozitie premorbida, crescuti intr-un climat de neajunsuri, insecuritate, carente afective.

1.4. Regresiunea poate apare in afectiuni ce merg cu denivelare de la valorile anterioare.

2. Tulburari de unitate

2.1. Dedublarea personalitatii apare cand bolnavul isi traieste propria persoana sub forma a doua fiinte cuprinse in el, fiecare cu viata lui proprie. Alteori, exista o traire succesiva, in timp a celor doua existente. In alte situatii dedublarea este resimtita ca o proiectare in afara propriului corp. Tulburarea este caracteristica schizofreniei, dar poate apare si in psihoze exogene.

Document online: Saracia in societatea romaneasca Referat: Sociologie economica rurala - intrebari

2.2. Depersonalizarea apare in debutul schizofreniei si se caracterizeaza printr-o traire anxioasa a iminentei pierderii controlului asupra actelor sale. Bolnavul simte ca s-a schimbat, ca nu mai este cum a fost, este nesigur.

2.3. Automatismul mental presupune nerecunoasterea actiunilor proprii, care sunt considerate ca impuse de cineva din afara.

3. Tulburari de identitate

3.1. Negarea eu-lui semnifica desolidarizarea de el; apare, in special, in delirul metabolic.

Unii bolnavi traiesc cu convingerea transferarii starilor subiective asupra altor persoane, cand vorbim de tranzitivism.

Cand bolnavul traieste situatia celor din jur cu convingerea ca le apartine, tulburarea se numeste apersonalizare.

3.4. Personalitatea autista presupune o perturbare a relatiei cu exteriorul, cu pierderea aproape totala a legaturii afective cu lumea inconjuratoare. Apare in schizofrenie si autism.

Dizarmonii de personalitate

Istericul are ca trasatura caracteristica un anumit tip de imaturitate afectiv-comportamentla. Dizarmonia este mai frecvent intalnita la femei. De mic, acest copil este capricios, egoist, foarte sensibil la laude, sugestionabil, declansand crize dramatice de afect in situatii conflictuale. Degajat in orice ambianta, se produce bine in public. Este ghidat de un egocentrism exagerat, tulbura linistea pentru a atrage atentia asupra lui, nestatornic in atitudini si pareri, incapabil de o activitate sistematica, sustinuta, mergand mereu pe linia minimei rezistente. Daca manifesta staruinta, o face numai pentru a atrage atentia. Reactiile sunt imprevizibile, avand scopul de a impresiona anturajul. Are tendinte mitomanice, inclinatii spre reverii pentru a-si razbuna vanitatea stirbita, ajungand, uneori, pana la acuzatii calomnioase credibile, vrand sa para mai mult decat este in realitate. Exista trasaturi megalomanice, un caracter de 'poza' al comportamentului, o psihologie de actor. Comportamentul pare artificial, lipsit de autenticitate, histrionic, cu dorinta de a obtine un beneficiu material, sau moral. Slaba capacitate pulsionala generala se tradeaza prin frigiditate, aspiratii homosexuale, incapacitate fundamentala de a realiza satisfactii sexuale. Exista o incapacitate de reprezentare a trairilor celuilalt, apreciere inadecvata a valorilor umane.

Senzitivul este dominat de o sensibilitate excesiva in raport cu el si cu altii, fragilitate mare emotionala, vulnerabilitate la stress (decompensari), fiind permanent certat cu el si cu lumea. Traieste o stare de provizorat, de asteptare dureroasa, acumuleaza situatii de stress, putand sa ajunga chiar la decompensari psihotice, atunci cand exista o infirmitate de care se rusineaza (caracter de prevalenta).

Apaticul, introvertul sufera de un defect de vointa (abulie), cu dificultate de a trece la actiune.

Timopatul poate fi euforic, sau depresiv. Timopatul euforic are o dispozitie vesela, nepasatoare in raport cu greutatile vietii. De mic este neascultator, zgomotos, parand instabil. In scoala este hiperactiv, entuziast, dovedind initiativa si indemanare. Sunt superficiali, putini eficienti, inconsecventi, sociabili, prietenosi, glumeti. Legaturile afective sunt superficiale, trecatoare, la intamplare. Se simt 'acasa' chiar si in prezenta strainilor. Primesc cu indiferenta reprosurile, observatiile, abordeaza lumea fara conventionalism, cu reactii foarte vii la contrarieri (dar care se sting repede). Are tendinte toxicofilice. Timopatul depresiv este pesimist, neincrezator in viata si in oameni. Selecteaza aspectele neplacute, este dezgustat, orgolios, mereu ranit, ajungand la o atitudine de mandrie ce poate fi luata drept ingamfare. Are accese de hiperactivitate, tropism spre consumul de alcool pentru acoperirea anxietatii si durerii morale.

Paranoicul se contureaza dupa adolescenta, cu un orgoliu excesiv determinat de hipertrofia eu-lui si un exces nejustificat al stimei de sine. Este neincrezator in oameni, pe care ii socoteste rai si perversi. Persevereaza in propriile convingeri, are idei prevalente inaccesibile contraargumentarii, cauta in fiecare experienta argumente pentru opiniile sale. Insuccesul nu il descurajeaza, este justificat. Nu isi poate modula sentimentele.

Excitabilul este dificil de mic. Se remarca prin reactii coleroase insotite de agresivitate, neastampar, fiind capriciosi, voluntari, obraznici, opunand rezistenta masurilor educative. Sunt turbulenti in orice colectivitate, cu mare sugestibilitate la influente negative. Au manifestari clastice, agresive frecvente, fara a tine seama de urmarim, crizele epuizandu-se repede, avand control critic. Intercritic sunt sociabili, prietenosi, cu un intelect satisfacator. Nu reusesc sa traga concluzii din experientele negative, punand adesea probleme medico-legale. Explozivitatea este trasatura dominanta.

Instabilul are un infantilism psihic volitiv, cu incapacitatea amanarii vointelor de moment, permanenta schimbare a intereselor si intentiilor. Sunt activi, in miscare permanenta, lasand impresia vioiciunii psihice. Trec repede de la o activitate la alta, se plictisesc usor, motivatia actelor este subordonata impulsurilor. Sunt sociabili, prietenosi, au un intelect bun, dar sunt superficiali in gandire, hedonici. Emotiile sunt vii, de scurta durata, sunt iritabili, cu tendinte la afecte scurt-circuitate, inclinati spre demonstrativ. Traiesc in prezent. La adult timia este preponderent depresiva, in situatii conflictuale, dezvoltand manifestari caracteriale - fugi patologice, betii, risipirea bunurilor, vagabondaj, prostitutie.

Astenicul dispune de o slabiciune iritativa si constanta a sistemului nervos central (excitabilitate plus epuizare). Copil timid, distant de jocuri si bucurii, isi subapreciaza fortele, se socotesc neindemanatici, slabi, nehotarati, stangaci, obtuzi in miscari si in joc. Mimica este insuficient de expresiva, vorbirea monotona, sunt sensibili, impresionabili. Se epuizeaza rapid la efort, stimularile obisnuite devin supraliminare pentru ei, suporta greu zgomotele, frigul, caldura, durerea, se inhiba usor in situatii emotionale. Randamentul lor scolar este scazut, lozinca generala fiind 'nu pot'. Sunt instabili comportamental, cand timizi, retrasi, nehotarati, cand iritabili, plangareti. Somatic sunt, de regula, deficitari. Obosesc repede, viata este o povara, totul se face cu efort. Au tendinta la introspectie patologica, slabiciune pulsionala in viata sexuala. Neputinta lor nu este liniara, uneori sunt capabili de efort valoros, dar au o mare nevoie de gratificatie.

Psihastenicul are ca tulburare fundamentala pierderea simtului realului, o incapacitate de natura dinamica a psihicului de a cuprinde realitatea in totalitatea ei, datorata tensiunii psihice negative, slabei energii responsabile de sinteza datelor, de unificarea atitudinii si sentimentelor in fata lumii. Se pierde practic posibilitatea de a actiona deliberat si adaptat situatiilor concrete, in favoarea unor activitati de tip automat, obsesiv, fobic, care necesita o tensiune minima. De mic, psihastenicul este impresionabil, fricos, are manifestari nozofobice, hipocondriace, anxietate constitutionala, dispozitie obsesiv-anxioasa lipsita de continut, care premerge obsesiei, ca un sentiment de jena, disconfort psihic. Intelectul bun si foarte bun ii permite o gandire abstracta, dar marcata de indicizie si fara aplicabilitate practica. Exista izolare existentiala, neincredere in sine, dezvolta un sistem de scrupule. Este incapabil de a lua decizii.