Identitate si personalitate in adolescenta

Carl Rogers (1951) alaturi de alti psihologi de orientare umanista considera sinele ca putand fi inteles doar din punctul de vedere unic al individului, pentru ca Sinele este un concept ce descrie individul din interior si nu poate fi relevat sau cunoscut din exterior fara a-i modifica aproape tot continutul. Identitatea de sine include mai multe componente printre care: identitatea fizica, psihosexuala, vocationala, moral-spirituala, toate acestea exprimandu-se prin caracteristici psihologice si comportamente care afirma si intaresc sinele, personalitatea individului (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 2002). Autorii citati arata ca identitatea de sine in perioada adolescentei se poate contura in trei maniere: pozitiva, negativa si incerta respectiv - criza de identitate, criteriul fiind autoperceptia, felul in care se percep tinerii in raport cu societatea, mediul familial si grupul de prieteni.

Autoperceptia si autoanaliza incepe cu realitatea fizica, cu infatisarea exterioara conducand la formarea unei imagini mai mult sau mai putin subiectiva, mai mult sau mai putin completa despre eu-l corporal - fizic. Autoperceptia se asociaza cu anumite judecati de valoare conducand la judecati de tip pozitiv sau negativ. In al doilea rand se percepe ca realitate psihosociala sub aspectul posibilitatilor, capacitatilor, aptitudinilor si trasaturilor caracteriale formandu-si o imagine mai mult sau mai putin fidela despre eu-l sau psihic, spiritual, despre status-ul social asociata de asemenea cu judecati de valoare (M. Golu, 1993 pag. 198).

Imaginea de sine este rezultatul dezvoltarii ontogenetice structurand de asemenea cele doua componente de baza ale acesteia si anume : imaginea eu-lui fizic si imaginea eu-lui spiritual, psihic si psihosocial. In consecinta, autorul citat subliniaza asupra faptului ca imaginea de sine este un factor principal mediator intre starile interne de necesitate si situatiile si solicitarile externe. Imaginea de sine comporta mai multe dimensiuni : perceptia si aprecierea subiectului al un anumit moment, felul in care subiectul ar dori sa fie sau sa para ca este si felul in care subiectul considera ca este apreciat de ceilalti. Prima dimensiune este cea care structureaza comportamentul situational curent, celorlalte doua revenindu-le un rol reglator de auto-modelare si autoperfectionare. Unitatea celor trei fatete ale imaginii de sine realizeaza functia de obtinere si mentinere a identitatii.

Problematica stimei de sine (self-esteem) in cadrul studiilor asupra dezvoltarii sunt importante pentru un numar foarte mare de cercetatori chiar daca aceasta tematica nu este explicita in lucrarile lor fie ca nu folosesc acelasi limbaj. Lucrarile lui Erikson (1968) sunt cele mai explicite privind importanta identitatii in procesul dezvoltarii. Dezvoltarea sensului identitatii, apreciaza Erikson, aduce cu sine victoria asupra problemelor copilariei si o pregatire autentica in a face fata provocarilor lumii adulte. Doar un sens al increderii era candva necesar copilului sa se extinda catre urmatoarea etapa a copilariei, acum, la fel de importanta este achizitia sensului identitatii pentru a compune deciziile perioadei adulte cum ar fi alegerea profesiunii sau alegerea partenerului de viata. Nu este intamplator ca Erikson se opreste asupra identitatii mai mult decat asupra oricarei alte achizitii de dezvoltare, reamintindu-ne ca in contemporaneitate spre deosebire de perioada in care Freud si-a dezvoltat teoriile, ne confruntam peste tot in lume cu probleme de identitate, de rasa, nationalitate, persoana, profesiune, etc. Adolescentul capata acum un sens al identitatii, precum si un coplesitor sentiment al dispersarii identitatii, fapt ce reprezinta polaritatea acestei faze de dezvoltare. La un capat exista lupta cu privire la integrarea tendintelor interne si externe iar la capatul celalalt exista dispersia, legata de un sens al instabilitatii in mijlocul unor solicitari externe si interne confuze. Aceasta polaritate trebuie rezolvata intre limitele perioadei adolescentei pentru a fi prevenite tulburari trecatoare sau de durata ale perioadei adulte. Siguranta sinelui plasata in trecut sau in viitor asigura individului o incredere imediata si superioritatea sa fata de fazele anterioare de dezvoltare.

Asa cum copilul se maturizeaza psihic devenind adult, el experimenteaza cresteri corporale rapide cu importanta pentru schimbarile anatomice si psihologice. Increderea sa anterioara in corpul sau si victoria asupra functiilor sale este deodata zguduita si trebuie recastigata treptat printr-o reevaluare a sinelui. El cauta confirmari din partea colegilor care sunt de asemenea intr-o perioada de schimbari si mai ales cauta aprobare. Ritualurile de pubertate si confirmare religioasa servesc adesea ca si schimb cultural intre noul statut al individului inauntrul dezvoltarii sale continue.

Rezolutia crizei adolescentine poate lua o mare varietate de forme cea mai comuna fiind cea in care identitatea selectata este conforma cu normele societatii si asteptarile individului de la el insusi. Erikson mai arata printre altele si faptul ca o functie majora a adolescentei prelungite este aceea ca ofera un interludiu in care adolescentii pot experimenta cu multitudine de roluri in cautarea propriei identitati.

Cercetari axate pe respectul de sine (self-esteem) releva interesante corelatii intre succesul profesional si respectul de sine, sociabilitate, gradul de conformism, creativitate. Alte studii arata legaturi intre prezenta si absenta tatalui in mediul familial si gradul respectului de sine pe care il afirma adolescentii baieti (Rosenberg, 1965). Coopersmith (1967) gaseste puternice corelatii intre modele de crestere al copiilor in familie, caracteristicile parentale si nivelul stimei de sine. De exemplu parinti cu respect de sine inalt tind sa formeze la copiii lor aceleasi cote inalte ale respectului de sine. De asemenea mamele cu baieti ce dovedesc inalta stima de sine au relatii mai apropiate, mai incarcate de afectivitate cu fii lor. Baietii care au o stima de sine mai inalta tind sa fie mai putin in dezacord cu familiile lor iar raporturile cu familia sunt mai stranse.

Cristalizarea identitatii sexuale este un alt moment important al adolescentei. Identitatea sexuala se construieste si se dezvolta in general pe prototipul primelor relatii erotice (I. Mitrofan , N. Mitrofan, 1994, pag 31). Prima si cea mai dificila cucerire a adolescentului este accesul la propriul sau corp, acceptarea identitatii sale sexule nou constientizata. Trezirea fiintei sexuale il poate perturba emotional si chiar psihosomatic. In unele cazuri un adolescent cu o mare fragilitate psihica, mai labil si mai putin informat, sau crescut intr-o atmosfera puritana si restrictiva, poate manifesta frica sau chiar repulsie, ura fata de acest nou corp care ii semnaleaza ca exista si altfel decat pana acum.

El incepe sa sesizeze tendinte, impulsuri uneori imperioase, dorinte, nevoi mai putin familiare si oarecum inedite, un amestec de atractie, de surpriza si de reprimare, penduland intre tentatia autonomiei si auto-constrangere (I. Mitorofan , N. Mitrofan, 1994, pag 31). Adolescenta este perioada de auto-constientizare a identitatii sexuale, perioada in care mai abrupt sau mai lin tanarul se acomodeaza cu propriul corp si noile sale trebuinte. Imaginea de sine are la baza imaginea corporala. Adolescentul se descopera si isi descopera corpul in toiul unor mai transformari. Felul in care se cristalizeaza imaginea corporala afecteaza si autoperceptia din punct de vedere sexual. Modul in care adolescentii isi percep corpul si considera ca sunt perceputi de ceilalti, structureaza calitatea si abilitatea interrelationarii dar mai ales formarea unei identitati sexuale detasate, necomplexate (C. Ciuperca, 2000, pag.183).

Identitatea sexuala se dezvolta si este influentata de modelele parentale fiind la inceput difuz subintegrata in subidentitatea familiei (U. Schiopu, E. Verza, 1997 pag. 223). Privitor la adoptarea rolurilor feminine si masculine autorii citati arata ca un model parental cu masculinitate redusa conduce adolescentii baieti la dificultati de identificare. Cei care au un model puternic conturat ca masculinitate sunt mai siguri pe ei, mai increzatori, protectori, relaxati, exuberanti, calmi si chiar fericiti. Modele de rol feminin pot fi: traditionale, de tranzitie, moderne. Fetele cu o identificare feminina traditionala sunt mai incarcate de conflicte. Daca modelul matern este traditional, identificarea este mai pasionala si facila, daca modelul matern este modern, tinerele cu identificare traditionala au dificultati de identificare si identitate mai mari.

Foarte importante in dezvoltarea identitatii sexuale, si nu numai pentru aceasta, sunt relatiile romantice ale adolescentei, relatiile intre sexe. Perioada adolescentei este predilecta pentru primele incercari de relationare romantica intre sexe, adolescentii fiind nevoiti sa faca fata tranzitiei de la felul asexuat in care erau perceputi de catre ceilalti la a fi din ce in ce mai aproape de a fi perceputi ca indivizi maturi care traiesc experienta atractiei sexuale (R. Benedict, 1938). Tranzitia aceasta este cu atat mai dificila cu cat ea se suprapune cu transformari pe toate celelalte planuri dar si cu numeroase schimbari de roluri dar mai ales cu formarea identitatii (Erikson, 1969), precum si reasezarea relatiilor intre parinti si adolescenti (Steinberg, 1990). Relatiile romantice intre sexe sprijina dezvoltarea identitatii pe de o parte iar pe de alta parte joaca un rol important in sprijinirea adaptarii sociale a adolescentilor (Paul si White, 1990). Capacitatea de a relationa pozitiv cu covarstnicii este cruciala pentru dezvoltarea sociala si emotionala (Hartup,1993). In alegerea partenerului de relatie pentru adolescent un factor de influenta este grupul de prieteni. In relatia romantica adolescentul exploreaza felul de a interactiona cu membrii de sex opus si incepe sa faca primii pasi catre intimitatea matura. Aceasta este evidentiata si de faptul ca relatiile timpurii tind sa aiba o durata scurta in preadolescenta si cresc in durata si calitatea intimitatii pe parcursul adolescentei tarzii. In esenta de-a lungul perioadei de adolescenta relatiile de cuplu sunt exploratorii dar au rezonanta asupra felului in care adolescentii vor putea face fata viitoarelor relatii de cuplu adulte si reprezinta deplasarea catre o intimitate matura (Paul si White, 1990).

In consecinta, devine importanta educatia pentru sanatatea sexuala care este un proces de formare de atitudini, convingeri si valori despre identitate de sine, imagine corporala, relatii interpersonale, intimitate si iubire, comunicare, decizie si responsabilitate. Educatia sexuala se adreseaza componentelor psihologice (cognitiva, emotionala si comportamentala) sociale, biologice si spirituale. Acest tip de educatie se focalizeaza pe 4 obiective fundamentale: formarea de convingeri, valori si atitudini despre sine si ceilalti, dezvoltarea deprinderilor de relationare interpersonala, dezvoltarea responsabilitatii fata de sine si fata de ceilalti si informarea (A. Baban, 2001, pag 136).

Adolescenta arata M. Debesse (1981), este una din perioadele sensibile ale cuceririi personalitatii cu toate ca acum aceasta nu este omogena si nici precizata in mod definitiv. Pe baza dezvoltarii capacitatilor cognitive, a unui mare volum de cunostinte si a unei relative experiente de viata, adolescentul isi formeaza un mod propriu de a intelege viata si isi cristalizeaza o conceptie care incepe sa-l calauzeasca in alegerile pe care le face (T. Cretu 2001,pag 317). Aceasta etapa din punctul de vedere al dezvoltarii personalitatii este "etapa afirmarii pozitive de sine" (M.Debesse), perioada exaltarii afectivitatii, a emotiilor puternice dar confuze ale pubertatii care cedeaza locul unor sentimente pasionate ale caror obiect este mai precis, si pe care imaginatia continua sa-l impodobeasca din belsug cu calitati. Eu-l este in cautarea unui nou echilibru datorita contactelor sociale mai variate si mai usor de stabilit decat in perioada pubertatii. Pentru multi studenti anii acestia constituie varsta "metafizica" pentru multi ucenici cea a teoriilor si a primelor revendicari sociale. Asa cum o data cu pubertatea se deschidea un intreg evantai de caractere, la sfarsitul adolescentei se deschide larg evantaiul formelor de viata definite prim tot atatea ierarhii ale valorilor (M. Debesse, 1981, pag 100).