Efectele tipurilor de sunete asupra realitatii psiho-sociale

Riscul crescut de accidentare

Pe de alta parte, legatura dintre zgomot si accidente este recunoscuta in cadrul Directivei 2003/20/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 6 februarie 2003 cu privire la cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea angajatilor la riscuri generate de agenti fizici (zgomot), unde exista o dispozitie care prevede faptul ca aceasta legatura trebuie sa fie luata in considerare in special la evaluarea riscului indus de zgomot.

Zgomotul poate sa conduca la accidentare prin: impiedicarea celor angajati in diferite activitati de a auzi si intelege corect cuvintele si semnalele din jur; mascarea sunetului emis de un pericol iminent sau de semnalele de avertizare; distragerea atentiei lucratorilor; contribuie la stresul in munca, intensificind sarcina cognitiva si marind, de asemenea, probabilitatea de producere a erorilor.   

Stresul in desfasurarea activitatilor socio-profesionale

Stresul in activitatile socio-profesionale intervine atunci cind cerintele sarcinilor aferente depasesc capacitatea indivizilor de a le face fata si de a le gestiona[6].

Factorii care genereaza stresul in munca (agentii stresori) sunt numerosi si foarte rar se intimpla ca numai unul singur dintre acestia sa fie la originea stresului in munca.

Mediul de activitate fizic poate constitui o sursa de stres pentru lucratori. Zgomotul in desfasurarea activitatilor, chiar daca nu atinge un nivel care sa necesite luarea de masuri pentru prevenirea pierderii auzului, poate fi considerat agent stresor (ex. sunetul frecvent al unui telefon sau zumzaitul persistent al instalatiei de climatizare, cooler-ul de la calculator), desi impactul acestuia se manifesta , in general, in combinatie cu alti factori.

Modul in care zgomotul afecteaza nivelul de stres al indivizilor depinde de un complex de factori, in special de:

-natura zgomotului, inclusiv volumul, tonul si previzibilitatea acestuia;

-complexitatea sarcinii de munca efectuate de o persoana, de exemplu, daca munca necesita concentrare, conversatia altor persoane din jur poate constitui un agent stresor;

-natura activitatii indivizilor (de ex. muzicienii pot fi afectati de stres din cauza preocuparii legate de o eventual pierdere a auzului);

- nivelurile de zgomot care, in unele situatii pot conduce la stres, mai ales daca persoana este obosita ,iar in alte situatii pot fi inofensive.

Cercetarile[7] arata faptul ca zgomotul actioneaza asupra intregului organism, datorita faptului ca senzatia auditiva ajunge la sistemul nervos central, prin intermediul caruia influenteaza alte organe. Efectele resimtite de om dupa cum am amintit mai sus sunt:

- reducerea atentiei, a capacitatii de gestionare a activitatilor psiho-sociale, deci creste riscul producerii accidentelor (instalarea oboselii auditive poate disparea odata cu disparitia zgomotului);

- traumatisme, datorate de expunere la sunete intense intr-un timp scurt; aceste traume se manifesta sub forma de ameteli, dureri, lezarea aparatului auditiv si chiar ruperea timpanului;

-disconfort psihic, nervozitate, tahicardie, tulburari ale somnului, deficienta in recunoasterea culorilor;

- surditate la perceperea sunetelor de inalta frecventa.

Nu in ultimul rind zgomotele de intensitate foarte mare pot provoca vibratii si pot declansa deteriorari ale cladirilor, aparatelor, instrumentelor.

Pe linga zgomotele perceptibile exista si alte sunete ce nu pot fi percepute de indivizi. Acestea sunt infrasunetele si respectiv ultrasunetele.

Infrasunetele sunt oscilatii sonore de frecvente foarte joase, situate sub 20Hz, deci urechea umana nu le aude. Oamenii nu sesizeaza in mod direct prezenta infrasunetelor dar unele modificari ale starilor fizico-pshice confirma ca si organismele umane sunt totusi influentate. S-a constatat ca infrasunetele de intensitati mari, la frecventa de 7Hz pot traumatiza grav sistemul nervos, sistemul circulator, provocind chiar moartea. Unul din motivele pentru care semnificatia infrasunetelor, ca factor perturbator in mediul ambiant, este dificila de evaluat si nesigura se datoreaza faptului ca aceste sunete nu sunt percepute in mod normal de organele auditive si doar nivelele de presiune acustice relativ mari pot duce la tulburari evidente .

Printre consecintele expunerii la infrasunete s-au evidentiat efectele perturbante, oboseala, ameteala, senzatia de rau de mare, senzatii difuze de inconfort. Tulburarile apar, conform rapoartelor intocmite in urma cercetarilor, la niveluri de intensitate acustica peste pragul de perceptie si pot fi eventual explicate prin faptul ca nu numai melcul, ci toata urechea interna, impreuna cu aparatul de echilibru sunt stimulate in cazul expunerii la infrasunete.

Asa cum nu percepe vibratiile de frecvente foarte joase (infrasunetele), urechea umana nu le percepe nici pe cele de frecvente foarte inalte (ultrasunetele).

Ultrasunetele au frecvente intre 20000 Hz si 1 miliard Hz. Sunt produse in natura,inindustrie si de aparatura electrocasnica. La om ultrasunetele distrug globulele rosii din singe, apar migrene, greata sau chiar pierderea echilibrului. In acelasi timp, ultrasunetele distrug bacteriile, virusii cum ar fi: bacilul tuberculozei, virusul gripei, al tifosului.

2 Efectele psiho-sociale ale muzicii

Dupa cum am observat in capitolele precedente, muzica este un produs natural al psihicului, a carui utilitate a fost demonstrata de-a lungul timpului intr-o varietate de contexte sociale. Din multitudinea tipurilor de arta existente, muzica este una dintre cele mai apropiate sufletului omenesc, ea ne insoteste pe parcursul intregii vieti. Din momentul aparitiei, si pina astazi, muzica se include ca element inerent in viata societatii, in constiinta si natura omului. Alaturi de alte descoperiri ea a devenit un important fenomen al realitatii sociale, acompaniind istoria civilizatiei umane in perioadele de glorie, ci si in cele de declin.

Muzica are influenta asupra individului. Ritmul si armonia, ocolind filtrele logice si analitice ale mintii, influenteaza procesele psihice ale indivizilor, latura psihica a lor, stabilesc un contact direct cu sentimentele profunde din adincul memoriei si imaginatiei.

Pe de alta parte pragmatismul exagerat si tendintele tehnocratice ale societatilor moderne duc, intr-o oarecare masura la diminuarea importantei, dezvoltarii personalitatii prin intermediul artelor frumoase, muzica fiind una dintre acestea. In prezent se observa o tendinta de crestere preponderenta a elementului rational pur, o dominatia materialului asupra spiritualului, a cunostintelor asupra sentimentelor. Aceste tendinte pot avea consecinte usor de imaginat - dezechilibrarea psihicului uman, raportului intre calcul si sentiment.

Actualmente exista numeroase cercetari care vizeaza studierea influentei muzicii asupra personalitatii, care constata efectele pozitive ale acesteia asupra diferitor functii si stari ale organismului, ca de exemplu:

-influentle muzicii asupra functiilor aparatului circulator; efectele de diminuare a oboselei fizice si psihice;

-actiunea muzicii ca tratament la bolnavii psihici; ca mijloc de optimizare a activitatilor socio-profesionale;

-efect stimulativ asupra elementelor pozitive ale personalitatii si ale structurii psihice ale indivizilor- creativitatea, vointa, perseverenta, memoria, inteligenta, increderea in sine, comunicarea, initiativa, imaginatia, etc.

Exprimarea muzicala si sensul estetic nu pot exista fara utilizarea rafinata a diferitelor intensitati ale sunetului (caracterizate de numarul de decibeli ai sunetului, in cadrul interpretarii unor piese muzicale, exploatarea nuantelor este unul dintre criterile de evaluare a excelentei dirijorilor). Astfel, intonarea aproape in soapta a unor fragmente de mare sensibilitate poate avea ca efect inducerea unei stari de inefabil, propice introspectiei de o mare acuratete. Pe de alta parte, anumite piese muzicale ascultate la o intensitate crescuta ar putea favoriza aparitia efectului cathartic, purificator fata de emotiile negative acumulate in viata de zi cu zi[9].

Fiecare voce, fiecare instrument in parte are un timbru specific (dat de numarul specific de armonice care insotesc sunetul). Indivizii a caror voce se caracterizeaza printr-un timbru cu un numar mare de armonice sunt considerati a fi o prezenta mai placuta, mai linistitoare. Aceasta informatie este utila mai ales in domeniul hipnozei unde vocea terapeutului trebuie sa amplifice starea de calm, relaxare si sa diminueze tendintele spre agitatie sau anxietate.

Efectele limbajului muzical au fost demonstrate si de urmaatorul experiment realizat in 1968 de catre Dorothy Retallack[10] (Denver) in scopul de a observa efectul muzicii asupra plantelor. Plantele se dezvoltau diferitinfunctie de genurile de muzica la care erau supuse intr-o anumita perioada. Experimentele au fost facute si pe animale inregistrindu-se diferite reactii.

Daca sunetul are asemenea influenta asupra plantelor si animalelor, acesta devine cu atit mai valoros atunci cind ne referim la subiectii umani.

Folosirea suntelor, respectiv a muzicii in scopuri terapeutice este practicata ina din cele mai vechi timpuri. Mantrele tamaduitoare, psalmii si incantatiile sunt prezente de-a lungul istoriei in diferite societati. Cunoasterea sunetelor, ritmurilor si psalmilor a reprezentat o componenta esentiala a fortei vindecatoare a samanilor, medicilor si preotilor vindecatori druizi, apartinind culturii celtice. Temele muzicale care exprimau metaforic ordinea divina si frumusetea sunt foarte raspindite in litaratura mistca a iudaismului, crestinismului, islamismului si gnosticismului.

In perioada moderna efectele muzicii incep a fi studiate stiintific si apar diferite institutii care abordeaza acest fenomen. In 1953 UNESCO incepe coordonarea cercetarilor in muzico-terapie, prin International Society for Music Education[11]. In prezent, numarul conferintelor internationale de muzico-terapie este in crestere, evidentiind, sistematic, noi aspecte privind eficienta anumitor practici muzico-terapeutice.(Muzicoterapia este o forma specifica de psihoterapie in care influentarea in sens terapeutic se realizeaza prin intermediul muzicii. ).

Psihoterapia muzicala integreaza elemente esentiale ale muzicii precum: ritm, melodie si armonie - cu obiective specifice de tratament referitoare la cunoasterea de sine, autoexprimare si comunicare. Interventiile meloterapeutice pot influenta intreaga personalitate si multiplele interactiuni psiho-fizice din interiorul sistemului nervos.

Muzica are, pe linga functia de a manipula starile afective, si functia de organizare cognitiva datorita caracterului logico-matematic al ritmului si intervalelor melodice. Alte domenii de interes ale muzico-terapiei sunt determinate de interactiunile interpersonale, consecutive, de problemele de relationare sociala.         Muzico-terapia este un proces foarte activ: nu se rezuma la simpla auditie muzicala, Interventia muzicii face apel mai ales la exprimare prin intermediul improvizatiei, interpretarii si compozitiei. Aceast fapt nu inseamna, insa, ca pacientii care abordeaza acest tip de terapie trebuie sa aiba neaparat deprinderi muzicale (absolut necesare, de altfel, terapeutului) sau calitati legate de auzul ritmico-melodic si exprimare vocala sau instrumentala. Muzicile are un efect puternic asupra ascultatorului dar mai ales asupra celui care le interpreteaza. Aici se poate vorbi despre un caracter cathartic al muzicii. A interpreta o piesa muzicala in fata unui auditoriu reprezinta un mijloc eficace, daca este aplicat corect, in tratamentul fobiei sociale sau pentru a amplificara stima de sine.

Ca o concluzie, muzico-terapia reprezinta o metoda psihoterapeutica, complexa, ce are efecte psihologice benefice atit din punct de vedere al interventiei in comportamentul patologic cit si pentru fiecare dintre noi.

2.1 Muzica - agent al schimbarii sociale

Se spune deseori ca lumea noastra se schimba intr-un ritm din ce in ce mai alert: comunicarea globala devine mai usoara, caile de comunicatie dezvoltindu-se din ce in ce mai repede, regiuni "neatinse" ale globului intrind in contact cu o cultura globalizata si mai putin traditionalista.

Schimbarea sociala poate avea o mare varietate de factori determinanti. In societatea moderna, contemporana, cel mai proeminent factor al schimbarii este tehnologia, dar sa nu uitam ca istoria isi datoreaza schimbarile majore introducerii unor noi religii si propagarea acestora in societati diferite (crestinismulin"Lumea Noua"), a unor culturi populare (de la legende la noi genuri de muzica) sau a artei in general.

Teoria Agentului (Theory of Agency) se fundamenteaza pe existenta unui agent al schimbarii sociale, pe existenta a ceva ce determina schimbarea sociala intr-o forma sau alta a sa. Ideea agentului schimbarii (cauzei) presupune cunoasterea cauzei determinante a dinamicii sociale. Probleme de dinamica sociala sunt legate de conditiile de schimbare a formelor de viata sociala. Studiul dinamicii sociale priveste modul cum se schimba relatiile sociale.

Un scurt istoric al teoriei agentului arata ca schimbarea sociala a fost, de-a lungul timpului, atribuita unor variate cauze. La inceput aceasta forta a schimbarii a fost plasata undeva in afara lumii pamintesti, sociale, dincolo de intelegerea intelectului uman; agentul supranatural dirija viata privata si publica. In cea de-a doua etapa schimbarea este determinata de cursul natural al lumii si al omenirii (fizic, biologic, geografic s.a.). Apoi agentul devine uman. Citeva fiinte exceptionale au putere destabilizatoare asupra societatii, precum profetii, eroii sau vracii in societatile traditionaliste.

Odata cu nasterea sociologiei agentul devine socializat dar dezumanizat din nou. El este localizat in interiorul societatii, care societate este un tot organic ce are propriile sale mecanisme intrinsece de schimbare (fiecare societate fiind strins legata de un ethos propriu - spirit general). Cu timpul insa si aceasta viziune s-a transformatsi"agentul" a fost gasit in actiunile omului, al carui individualism se poate contura numai intr-un spatiu social. El are o gindire sociala si un rol social pe care nu poate sa nu si-l asume.

Schimbarea sociala nu rezulta din insumarea tuturor rezultatelor actiunilor individule, ci ea este sinteza sociala a acestora. Sociologia Organizatiilor afirma ca interdependenta actorilor sociali - sistem este absolut necesara. Sistemul fara actori (si invers) nu poate exista caci ei il produc, il sustin si il pot schimba. Schimbarea este din perspectiva organicista o continua structuralizare - destructuralizare si restructuralizare.

Asa cum am aratat mai sus schimbarea sociala poate avea mai multe cauze demonstrate de o mare varietate de teorii.

In in acest sub-capitol voi aborda muzica din perspectiva teoriei agentul schimbarii.

Muzica are, si a avut mereu, o viata fundamental sociala. Este facuta sa fie "consumata"- practic, intelectual, individual sau colectiv-ca entitate simbolica. Prin "consumata" a se intelege sa fie interpretata/evaluata social ca un lucru structurat, produs, manifestat cu o semnificatie anume, de catre o larga varietate de actori.

Dar ce semnificatie poarta muzica? Ce poate ea comunica, cum are loc acest proces, cum iau oamenii parte si cum aceasta participare valideaza sau acumuleaza noi semnificatii muzicale?

Comunicarea este un proces intersubiectiv si interactiv dintre mesajul transmis si interpretarea acestuia. Fie ca lucram, in incercarea de a evalua mesajul propagat, cu obiecte familiare, fie cu cele exotice (in cazul muzicii - cu sunetele), nu rar ne asumam ideea ca acel mesaj este manifestul intentiilor subiective ale Celuilalt (implicit sau explicit formulat). Putem trage doua concluzii in acest punct: mesajul muzical este liber interpretarii; putem vorbi de demersul muzical ca "proces metaforic", o modalitate specifica, speciala de a experimenta, intelege si simti valoarea, identitatea sau coerenta.

Muzica este un indicator vizibil, exterior al comunicarii umane si interpretarea unei piese muzicale, spre exemplu, poate fi intuitiva. Muzica este o expresie metaforica a simturilor, cu ajutorul careia se pot comunica detalii, imposibil de exprimat prin alt tip de limbaj.

In mod natural (biologic) omul este o fiinta "muzicala". Muzicalitatea este parte integranta si semnificativa a structurii noastre intime. Muzica, inainte de a fi un tot unitar ("stiinta sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului si armoniei" - definita muzicii din dictionarul de neologisme) are, datorita posibilitatilor multiple de interpretare o varietate de cai de acces. In diferite culturi impactul muzicii difera substantial. Rezulta de aici ca muzica este si un produs cultural. "Oricare societate umana cunoscuta are ceea ce sociologii recunosc drept muzica¨ (John Blacking)[12]. Cresterea diviziunii muncii, la inceputurile epocii industriale, care a insotit progresul cultural, a contribuit la cresterea solidaritatii sociale, la interdependenta organica dintre indivizi diferiti, dar nu i-a facut neaparat mai constienti, mai sensibili la interdependenta lor. Raporturile dintre indivizi se formuleaza in termenii unei tendinte de "dezumanizare". Obiectivul muzicii era sa-i faca pe oameni mai constienti si, de aici, mai umani.

Cercetarea artei, in speta cercetarea muzicii, presupune studiul procesului creator al artistului insusi, precum si al auditoriului sau, studiul susceptibil sa aduca o contributie sensibila la intelegerea structurilor sociale si a transformarilor culturale. Muzica este vazuta ca un produs al societatii sau al indivizilor dar mai putin ca un produs al indivizilor in societate.

Unii muzicologi afirma ca muzica nu ar avea efecte recogniscibile individuale sau sociale. Un contraargument al acestei asertiuni este terapia prin sunete, despre care vom vorbit in capitolul precedent, practica instituita din cele mai vechi timpuri (in Egiptul Antic, in India, Grecia etc.) .

Teoria contrara demonstreaza ca adversarii sai s-au concentrat doar asupra unei dimensiuni a muzicii si nu au considerat-o sub raportul indivizibilitatii ritmului si sunetului.

Se pune in continuare problema daca impactul socio-cultural al muzicii este unul capital, daca determina schimbari majore in interiorul sistemului social, in termenii teoriei agentului schibarii: daca muzica poate fi agentul schimbarii sociale. Sociologia artei este conceputa ca o disciplina care abordeaza in complexitatea lor raporturile dintre arta si societate. Ea trebuie sa dea raspuns problemelor functionarii artei in societate, modului in care e prezenta societatea in arta, respectiv muzica.

O importanta deosebita o reprezinta evidentierea functiilor muzicii in societate, si anume functia de comunicare, de delectare, functia educativa si cea pedagogica, ca si problemele creatorului ca factor social. Prima conditie a creativitatii este o estimare a mediului inconjurator (social), mediu in care apar decalaje, lacune. Fiecare cultura ofera categorii de valori si solutii ale problemelor de viata care satisfac destui indivizi pentru a fi transmise de la o generatie la alta. Acestea sunt "adevarate" atita timp cit satisfac testele prin care trec.

O persoana creativa este cea care reevalueaza si modeleaza valorile si solutiile culturii sale, ea poate sa prezinte faptul ca variantele aparent diferite, opuse sunt doar alte aspecte ale acelorasi fenomene sau ca o solutie mai buna a fost ignorata deoarece unele grupuri sociale isi pierd privilegiile artificial instituite. Reconcilierea, armonia contrariilor sau sinteza experientelor este o tema a compozitorilor muzicali (cit si a intelepciunilor religioase). Deci o trasatura a experientei muzicale reprezinta incercarea de a face indivizii mai constienti de fenomenul "contradictiilor".

Dimensiunea sociala a muzicii apeleaza pentru a se valida la puterea sa de a fortifica "grupul" social adept al aceluiasi tip de muzica. Dezvolta capacitatile de cooperare ale indivizilor unui grup si in acelasi timp creeaza potentiale conflicte cu cei din afara numitului grup. In societatile primitive (preistorice) muzica se poate sa fi jucat un rol dominant in evolutia umana. Unele teorii sustin ca muzica (dansul) au creat in acele timpuri un climat "intelectual" favorabil aparitiei lui "Homo Sapiens"si apoi lui "Homo Sapiens Sapiens" .

In epoca moderna si postmoderna noul tip de muzica, in propagarea caruia mass-media joaca un rol foarte important, are influente covirsitoare asupra societatii de consum. In functia sociala a muzicii dar si in structura ei au loc schimbari majore. Odata cu globalizarea economica se produce si o asa numita globalizare a muzicii. Faptul ca aceeasi muzica poate fi ascultata in toate colturile lumii civilizate a schimbat stilurile de viata ale oamenilor astfel muzica devine un agent al shimbarii.

"Muzica ne-a fost data cu unicul scop de a stabili o ordine in lucruri, incluzind si particularizind coordonarea dintre om si timp" spunea Stavrinsky.

Concluzii

Din demersul meu de a evidentia in aceasta lucrare, per ansamlu, importata calitatii mediului sonor ambiant pentru societate vor rezulta o serie de concluzii ce vor avea in vedere constientizarea la nivel macro-social a realitatii acustice.

O prima masura propusa este de a se initia si sprijini prin actiuni guvernamentale si ale organizatiilor non-guvernamentale campanii de de informare a societatii civile, asupra mediului acustic ambiental, prin angrenarea mass-mediei, a sistemelor de invațamant, pe baza studiilor stiintifice privind acest domeniu. In acelasi timp legile existente (ce au in vedere poluarea sonora) sa fie reevaluate iar aplicarea lor sa fie monitorizata permanent atit de organele abilitate (Ministerul Mediului) cit si de actorii sociali. Planurile de urbanizare sa puna accentul pe crearea de spatii in consens cu normele ecologiei acustice. O alta masura ar putea fi luata de Ministerul Educatiei si Cercetarii prin regindirea educatiei muzicale, prin interesul acordat nevoilor muzicale ale tinerilor. Cercetarile efectuate pe subculturile legate de genurile muzicale ar putea aduce o lumina noua in aceasta directie sociologica pe care a adoptat-o si lucrarea de fata. Dinamica acestei subculturi se datorateaza in mare parte mijloacelor mass-media, si ea determina crearea de comunitati intr-un spatiu geografic mai mult sau mai putin aleator. In aceste spatii, indivizii apartinind acelorasi subculturi muzicale, dar din diferite culturi, se reunesc pentru a trai si impartasi experienta muzicala (si nu numai) dincolo de barierele dintre civilizatii. Aici ar putea de asemenea sa se faca studii cu scopul de a observa si interpreta anumite tendinte globale ale omenirii.

Acesta lucrare isi doreste a fi o sinteza a ceea ce presupune sunetul, la modul in care poate fi folosit atit de stiinta cit si in realitatea cotidiana la care noi toti luam parte.