Perceptiile - perceptia - proprietatea psihicului de a reflecta impresiile obiectelor

Perceptia proces psihic cognitiv senzorial elementar prin intermediul caruia se reflecta unitar si integral insusirile obiectelor si fenomenelor cand acestea influenteaza nemijlocit (direct) asupra organelor de simt.

Perceptia este proprietatea psihicului de a reflecta impresiile obiectelor, implicand gandirea, memoria, imaginatia, formand imagini sintetice ale obiectelor receptate, se fundamenteaza pe experienta subiectiva, provoaca interese, aptitudini, stari afective. Perceptia presupune prezenta diferitelor senzatii si decurge impreuna cu senzatiile.

Pornind de la complexitatea procesului perceptiv, clasificarea perceptiilor prevede divizarea lor in forme complexe.

Exista mai multe criterii de clasificare a perceptiilor. In dependenta de analizator distingem:

perceptie vizuala - contemplarea unui tablou;

perceptie auditiva ~ audierea unei melodii, unei povestiri;

perceptie tactila - cunoasterea unui obiect dupa pipait, in dependenta de obiectul implicat in perceptie cunoastem:

a.    perceptie spatiului - in procesul perceptiei spatiului distingem perceptia marimii, formei si indepartarii obiectelor, pozitia unor obiecte fata de alte obiecte, care ii livreaza omului repere necesare pentru formarea abilitatilor de orientare, evaluare, alegere de comportamente adecvate conditiilor.

b.    perceptia timpului este reflectarea duratei si succesiunii fenomenelor sau evenimentelor. Intervalele temporale sunt determinate de procesele ritmice ce au loc in organismul omului. Perceptia duratei timpului depinde de continutul activitatii omului. Timpul, plin de ocupatii interesante, semnificative, trece repede. Daca, insa, evenimentele sunt neinteresante, putin importante, timpul se scurge incet.

Perceperea timpului depinde de un sir de factori: omul foloseste trei sisteme de referinta:

sistemul fizico-cosmic, care ofera cunoasterea reperelor naturale - zi, noapte, pozitie a astrilor, anotimpuri etc.;

sistemul biologic, ce depinde de succesiunea functiilor organismului, permitandu-i individului uman sa aprecieze ora mesei, timpul somnului, trezirii etc.;

sistemul sociocultural, constituit pe parcursul activitatii umane, care ofera repere cronologice - divizarea timpului in secunde, minute, ore, luni, ani etc.

perceptia miscarii este reflectarea directiei si vitezei existentei spatiale a obiectelor. Ea da posibilitate oamenilor sa se orienteze in schimbarile relative ale raporturilor si pozitiei reciproce ale obiectelor mediului inconjurator. Cunostintele despre deplasarea obiectelor omul le capata percepand nemijlocit miscarea. La perceptia miscarii contribuie conceperea schimbarilor in mediul inconjurator pe baza experientei individuale si cunostintelor de care dispune personalitatea.

Pe baza experientei ce o poseda, cunostintelor omul in procesul perceptiei uneste elementele separate intr-o imagine integrala.