Functia semiotica si imitatia

Functia semiotica si imitatia

Mecanismele sensori-motorii nu cunosc reprezentarea si ea nu poate fi observata inainte de al doilea an al conduitei, cand este posibila evocarea unui obiect absent. Cand, spre 9-12 luni, se constituie schema obiectului permanent, observam cautarea unui obiect disparut; dar el a fost perceput, el corespunde deci unei actiuni deja in curs sI un ansamblu de indici actuali permit ca obiectul sa fie regasit.

Daca nu exista inca reprezentari, exista totusi si chiar de la bun inceput, constituire si utilizare de semnificatii, deoarece orice asimilare sensori-motorie (inclusiv cea perceptiva) consta deja in conferirea de semnificatii. Dar daca exista de la bun inceput semnificatii si, deci, dualitatea dintre "semnificatii" (a schemele insesi cu continuturile lor relative la actiunile care au loc) si "semnificanti", acestia sunt intotdeauna perceptivi si deci inca nediferentiati in raport cu semnificatiile lor, ceea ce nu ne ingaduie sa vorbim la acest nivel despre o functie semiotica.

Intr-adevar, un semnificant nediferentiat nu este inca nici "simbol", nici "semn" ( in sens de semn verbal). El este prin definitie un "indiciu" (inclusiv "semnalele" care intervin in conditionare, ca sunetul clopotelului care anunta hrana). Un indiciu este efectiv nediferentiat in raport cu semnificantul sau, in sensul ca el constituie un aspect (culoarea alba pentru lapte), o parte ( portiunea vizibila pentru un obiect pe jumatate ascuns), un antecedent temporal (usa care se deschide inainte de a intra mama), un rezultat cauzal (o pata) etc.

Aparitia functiei semiotice. Dimpotriva, in cursul celui de-al doilea an ( si in continuitate cu stadiul VI din § 1) apare un ansamblu de conduite care implica evocarea reprezentativa a unui obiect sau a unui eveniment absent si care presupune, prin urmare, construirea sau folosirea unor semnificanti diferentiati, deoarece ei trebuie sa poata fi raportati atat la elemente care nu pot fi actual percepute cat si la elemente prezente. Se pot distinge cel putin cinci asemenea conduite care apar aproape simultan si pe care le vom enumera in ordinea complexitatii crescande.

a) Exista in primul rand imitatia amanata , adica aceea care incepe in absenta modelului. In cazul unei conduite de imitatie sensori-motorie, copilul incepe prin a imita in prezenta modelului (de exemplu o miscare a mainii), putand apoi sa continue in absenta lui, fara ca aceasta sa implice vreo reprezentare in gandire. Dimpotriva, in cazul unei fetite de 16 luni care vede un alt copil suparandu-se, strigand si dand din picioare (spectacol nou pentru ea), si care, abia la o ora sau doua dupa plecarea copilului imita scena razand, aceasta imitatie amanata este un inceput de reprezentare, iar gestul imitator este un inceput de semnificant diferential.

b) Avem apoi jocul simbolic  sau jocul de fictiune necunoscut la nivelul sensori-motor. Aceeasi fetita a inventat primul sau joc simbolic, prefacandu-se ca doarme, desi asezata si surazand cu toata gura, dar inchizandu-si ochii, aplecandu-si capul, bagandu-si degetul in gura si apucand un colt de cearceaf care imita coltul pernei sale, dupa ritualul obisnuit pe care-l observa atunci cand adoarme, ceva mai tarziu, ea isi adoarme ursuletul, face sa alunece o scoica pe o cutie spunand "miau" (tocmai vazuse o pisica pe un zid) etc. In toate aceste cazuri, reprezentarea este neta si semnificantul diferentiat este si in acest caz un gest imitator, dar insotit de obiecte care devin simbolice.

c) Desenul sau imaginea grafica este, la inceput, intermediar intre joc si imeginea mintala, cu toate ca el nu apare inainte de doi ani sau doi ani si jumatate.

d) Vine apoi, mai devreme sau mai tarziu, imeginea mintala de care nu avem nici o urma la nivelul sensori-motor ( in caz contrar, descoperirea obiectului permanent ar fi mult esurata) si care apare ca o imitatie interiorizata.

e) In sfarsit, limbajul in curs de formare permite evocarea verbala a unor evenimente care nu au loc in prezent. Cand fetita despre care am vorbit spune "miau", desi in acel moment nu vede pisica, avem pe langa imitatie, o reprezentare verbala. Cand, ceva mai tarziu ea spune "Tataia dus" (= bunicul a plecat) aratand drumul povarnit pe care el l-a urmat cand a plecat, reprezentarea se sprijina exclusiv (sau fiind insotita de o imagine mintala) pe semnificantul diferentiat constituit din semnele limbii pe care o invata.

2. Rolul imitatiei. Acestea fiind primele manifestari ale functiei semiotice, problema consta in primul rand in a intelege mecanismul formarii ei. Dar rezolvarea acestei probleme este mult simplificata prin faptul ca primele patru din cele cinci forme de conduita se bazeaza pe imitatie, iar limbajul insusi, care, contrar conduitelor precedente, nu este inventat de copil, ci este insusit de acesta intr-un context necesar de imitatie (caci s-ar invata numai printr-un joc de conditionari, asa cum se pretinde adesea, el ar trebui sa apara incepand cu luna a doua!). Or, imitatia constitie in acelasi timp prefigurarea sensori-motorie a reprezentarii si, prin urmare, in faza trecerii de nivelul sensori-motor la conduitele propriu-zise reprezentative.    

Imitatia este, mai intai, o prefiguratie a resrezentarii, adica ea constituie in cursul perioadei sensori-motorii un fel de reprezentare in acte materiale si nu inca in gandire .

La sfarsitul perioadei sensori-motorii, copilul a dobandit o suficienta maiestrie in practicarea imitatiei astfel generalizate, pentru ca sa devina posibila imitatia amanata. Intr-adevar, reprezentarea in act se elibereaza acum de exigentele sensori-motorii, de copii perceptive directe, pentru a atinge un nivel intermiediar in care actul, desprins astfel de contextul sau, devine un semnificant diefrentiat si prin urmare, in parte, reprezentare in gandire. O data cu jocul simbolic si cu desenul, aceasta trecere de la reprezentarea in act la reprezentarea - gand, este intarita. "A te preface ca dormi" din exemplul mentionat nu este inca nici el altceva decat un act detasat de contextul sau, dar in plus el este si un simbol generalizabil. Mai tarziu, o data cu imaginea mintala, imitatia nu mai este doar amanata, iar reprezentarea pe care ea o face posibila, disociata astfel de orice act exterior, pentru a face loc acelor schite inetrne de actiuni care o vor sustine de-acum inainte, este gata sa deviona gandire. Insusirea limbajului, care a devenit accesibila in aceste contexte de imitatie, acopera in cele din urma ansamblul procesului, asigurand un contact mult mai puternic cu alte persoane decat face imitatia si ingaduind astfel reprezentarii care se naste sa-si sporeasca posibilitatile, sprijinindu-se pe comunicatie.

3. In concluzie, functia semiotoca da nastere astfel la doua feluri de instrumente: simbolurile, care sunt "motivate", adica prezinta - desi sunt niste semnificanti diferentiati, o asemanare oarecare cu semnificantii lor, si semnele care sunt arbitrare sau conventionale. Simbolutile, fiind motivate, pot fi construite de individul singur, iar printre simboluri din jocul copilului sunt bune exemple, de asemenea creatii individuale, care nu exclud, fireste, simbolismele colective ulterioare. Imitatia amanata, jocul simbolic si imaginea grafica sau mintala tin deci direct de imitatie, nu atat ca transmiteri ale unor modele exterioare gata facute (caci exista o imitatie a actelor proprii ca si a actelor altuia. Asa cum arata exemplul mentionat al jocului de simulare a somnului) ci ca trecerea de la prereprezentarea in act, la reprezentarea interioara sau gandire dimpotriva semnul fiind conventional, este in mod necesar colectiv. Copilul il primeste deci prin canalul imitatiei, dar de data aceasta ca o insusire de modele exterioare; numai ca el il modeleaza imediat intr-un fel propriu si il foloseste asa cum se va vedea in capitolul III, §6.