NATURA PSIHICULUI UMAN - psihicul ca obiect de cercetare al psihologiei, caracteristicile fundamentale ale psihicului

NATURA PSIHICULUI UMAN

I.        Psihicul ca obiect de cercetare al psihologiei

Obiectul de cercetare al psihologiei are o natura extrem de complexa, dar si contradictorie, pentru ca este in acelasi timp obiectiv si subiectiv. Este obiectiv pentru ca exista ca atare, dar este subiectiv din perspectiva cunoasterii, in sensul ca fiecare individ se implica in aceasta cunoastere cu ceea ii ce este propriu. Psihicul este material si ideal, material pentru ca depinde de un substrat material, dar este ideal prin natura, prin continutul sau (memorie, constiinta etc.). Este atat proces, cat si produs (orice om are un sistem psihic). De asemenea, dispune de desfasurari normale, firesti, dar si de desfasurari atipice, patologice (vise, halucinatii s.a.). Psihicul cu greu poate fi definit prin gen proxim si diferenta specifica si ca atare trebuie sa gasim un anumit criteriu exterior pentru a-l putea intelege.

Psihicul este definit prin urmatoarele puncte de vedere:

ca o forma sau expresie a vietii de relatie;

avand in vedere faptul ca are substrat material (creierul), este o functie a

materiei superior organizate;

daca ne referim la realitatea sociala in care este inserat, psihicul este

conditionat si determinat socio-istoric si socio-cultural;

ca o reproducere a realitatii naturale.

Psihicul este o expresie a vietii de relatie, un fenomen inseparabil legat de structurile materiale, o reproducere in subiectiv, in forul intim al unei persoane, a realitatii naturale obiective, un produs al conditionarilor si determinarilor socio-istorice si socio-culturale.

II.     Caracteristicile fundamentale ale psihicului

II.1. Psihicul ca forma a vietii de relatie

Psihicul este una din formele vietii de relatie; imprumutam din mediu si ne adaptam la mediu; intreruperea relatiei cu mediul poate avea efecte grave asupra functionarii psihicului.

Hebb face in anii '50 experiente de izolare si privare senzoriala (oameni care erau inchisi in camere etanse, cu membrele imobilizate, in absenta luminii, legati la ochi etc., intr-o izolare totala, oameni care aveau sa faca ce vor, respectiv sa doarma; dupa 20-24 ore, psihicul a inceput sa manifeste anomalii functionale, halucinatii etc. Experimentul a trebuit sa fie intrerupt, pentru a nu se produce deteriorari foarte grave la nivelul psihicului).

De asemenea, psihicul trebuie sa se afle nu numai in relatie cu stimuli fizici, ci si cu colectivitatea umana (vezi cazul copiilor-lupi care, pierduti in salbaticie, au manifestat o serie de caracteristici. Cu cat copilul era pierdut la o varsta mai frageda, inainte sa-si structureze limbajul, structuri cognitive s.a., cu atat era mai greu de recuperat).

II.2. Psihicul ca functie a creierului

Psihicul nu poate exista in afara materiei, dar evident nu se identifica cu ea. Psihicul nu poate aparea decat pe o anumita treapta a dezvoltarii materiei (cand apare acest suport material) si exista astfel numeroase exemple ale relatiei dintre creier si psihic (traumatisme cranio-cerebrale, chimia cerebrala, metabolismul creierului) - toate acestea influentand functionarea psihicului).

In legatura cu relatia dintre psihic si creier, exista totusi puncte de vedere care nu

au fost pana acum uniformizate:

asa-numitele modele dualiste, conform carora exista atat psihic cat si creier;

modele moniste care considera identitatea psihic - creier;

modele interactioniste - considera ca ambele se conditioneaza reciproc.

Analiza: Efectele consumului de alcool Analiza: Identitatea de secui

Din diferitele modele, retinem modelele interactioniste, care considera ca intre psihic si creier exista o interactiune, in sensul ca exista aceasta lume materiala din care creierul face parte, functionarea sa permite desfasurarea normala a psihicului, a constiintei, dupa cum desfasurarea normala a vietii psihice poate influenta functionalitatea suportului material.

Atat modele dualiste, cat si cele moniste pierd din ce in ce mai mult teren si astazi se accepta, in principiu, faptul ca:

creierul apare si se dezvolta ca organ al psihicului, iar psihicul este functia lui;

creierul si psihicul formeaza o unitate dinamica evolutiva;

creierul nu genereaza psihic, acesta este generat din afara, prin contactul cu

conditiile socio-culturale, prin interiorizarea influentelor externe;

prin structura sa, creierul reprezinta un mecanism al psihicului, o

potentialitate, dar nu garanteaza performanta, nu produce viata psihica in afara interactiunii cu lumea (asa cum hard-ul nu genereaza soft).

II.3. Psihicul ca re-producere a realitatii naturale

Psihicul este o forma de reactie la solicitarile sau stimularile mediului inconjurator. Exista insa si reactii nonpsihice; exista o diferenta marcanta intre reactiile psihice si nonpsihice: reactiile psihice sunt de tip reproductiv, aceasta re-producere fiind ideala, activa, subiectiva si constructiva.

Psihicul are un caracter ideal - noi reproducem realitatea in forma unor

imagini, concepte, efort, incordare, traire (afectivitate), toate acestea fiind ideale.

De asemenea, are un caracter activ - orice fiinta nu contempla pasiv

realitatea, oamenii scot mai mult decat se ofera la o simpla contemplare. Insasi dezvoltarea psihicului presupune un caracter activ in relatie cu ambientul.

Psihicul are un caracter subiectiv, prin subiectiv intelegand tot ceea ce este

propriu unui subiect, unei persoane, ceea ce este specific acestuia. Subiectiv inseamna: ceea ce apartine unui subiect si este reprezentativ pentru el, ceea ce tine de interioritatea subiectului, traire sau desfasurare de trairi (afecte, sentimente), actional si tocmai pentru faptul ca fiecare reproduce in felul sau ar putea sa apara si eroarea de subiectiv.

Psihicul tinde spre reproducerea obiectiva in toate determinarile obiectului, dupa cum nu trebuie considerat ca reproducerea este imagine fotografica, pentru ca nu epuizeaza obiectul, existand limite psihofiziologice, cognitive, actionale. Reproducere psihica inseamna, de asemenea, urmatoarele: continut obiectiv, de natura informationala, in sensul ca omul isi elaboreaza un model intern al realitatii, pe baza informatiilor extrase din acest ambient.

Mecanismele reproducerii sunt numeroase si constau in ansamblul organizat si structurat de operatii, procedee, strategii de extragere, stocare, prelucrare, transformare, integrare si utilizare a informatiilor din ambient, ceea ce se face printr-o serie de mecanisme psihice specifice: perceptii, reprezentari, gandire, memorie, imaginatie, toate acestea fiind activate de motivatii, trairi afective, vointa, constiinta etc. Aceasta reproducere psihica are rolul de a asigura adaptarea organismului uman la solicitarile mediului ambiant.

Definitie: Psihicul uman este un model informational intern al lumii externe, cu rol adaptativ specific; aparitia psihicului se produce la un anumit nivel al dezvoltarii animale, considerat apogeu; psihicul este supus si el unei legi generale de dezvoltare, modificandu-si, de-a lungul timpului, organizarea si functiile.

Esenta psihicului, care nu poseda nici o proprietate substantiala (greutate, volum, dimensiuni), ramane de natura ideala, nonsubstantiala; este o entitate de ordin relational, comunicational si informational.

II.4. Psihicul ca fenomen conditionat si determinat

socio-istoric si socio-cultural

Omul este o fiinta sociala, relationala, deci el nu ramane indiferent la influentele socio-culturale. Diferitele studii au pus in evidenta influenta socio-culturala si socio-istorica asupra diferitelor componente ale psihicului. De exemplu, se afirma faptul ca procesul de dezvoltare socio-economica, evolutia tehnologiei sunt procese care creeaza noi aptitudini.

Exista numeroase studii care demonstreaza relatia puternica dintre nivelul dezvoltarii economice si o serie de abilitati individuale.

Mai mult decat atat, o serie de trasaturi, aptitudini, valori diferentiaza indivizii tocmai datorita faptului ca au trait in medii socio-culturale diferite. Studii semnificative facute pe gemeni arata ca, pe de o parte, gemenii care au trait in aceleasi conditii socio-culturale prezinta in timp atat asemanari fizice si somatice, cat si asemanari in privinta atitudinilor, abilitatilor, sistemului de valori, trasaturilor de personalitate etc.; pe de alta parte, studiile facute pe gemeni care au crescut, trait separat au aratat ca au ramas asemanari fizice si somatice, dar sunt foarte diferiti din punct de vedere al inteligentei, atitudinilor, personalitatii in ansamblu, fiecare avand acesti parametri specifici mediului socio-cultural in care au trait.

Psihicul este puternic influentat socio-istoric si socio-cultural, prin socializare (insusirea normelor sociale) oamenii devin fiinte sociale diferite, conduitele sunt modelate diferit. Rolul factorilor culturali, sociali si istorici in construirea personalitatii este determinant, astfel incat unicitatea personalitatii explica tocmai acest aspect.

Manifestari neobisnuite ale psihicului

Pe langa fenomene psihice curente, obisnuite, in atentia cercetatorilor au intrat si unele manifestari ale psihicului mai putin obisnuite: telepatia, clarviziunea, precognitia etc. Ele au fost grupate intr-o categorie numita parapsihologie. Exista adversari si sustinatori ai parapsihologiei; argumentele pro si contra sunt:

sustinatorii zic: nu trebuie excluse de la bun inceput fenomene care contravin

cunostintelor acumulate la ora actuala;

exista numeroase date care demonstreaza realitatea fenomenelor

parapsihologice; faptul ca ceva nu poate fi la ora actuala explicat nu inseamna ca trebuie sa fie respins; cazurile de frauda pot exista si cu stiinta oficiala, nu poate fi blamat vreun domeniu; faptul ca nu au extensie de masa fenomenele respective nu inseamna ca trebuie respinse,

exista, fara indoiala, manifestari neobisnuite ale psihicului care trebuie sa

faca obiectul unor cercetari serioase, dupa cum granita dintre fenomenele neobisnuite ale psihicului si sarlatanie este destul de labila.

Perspective noi de abordare a psihicului:

1.     Teoria informatiei - din aceasta perspectiva, psihicul este interpretat ca o

modalitate particulara de comunicare informationala. Psihicul extrage informatii, le prelucreaza, le stocheaza, pe baza acestora se elaboreaza metode actionale, cu ajutorul carora persoana se adapteaza la mediu.

2.     Cognitivismul - are urmatoarele asertiuni fundamentale:

subiectul uman in general si sistemul cognitiv in special sunt sisteme de

prelucrare (procesare) a informatiilor

un sistem de prelucrare a informatiilor presupune operatii specifice, asupra

unor semne, simboluri

sistemul cognitiv are o arhitectonica specifica, care se compune din 3

elemente: reprezentari cognitive, structuri (scheme) cognitive, operatii cognitive strans relationate intre ele.

inspirate din schemele cognitive umane, anumite modalitati de prelucrare a

informatiei pot fi modelate artificial si incredintate unor sisteme tehnice. Psihologia cognitiva se centreaza, deci, asupra aspectelor legate de prelucrarea informatiei, dar este o viziune restrictiva, reductionista, pentru ca neglijeaza mecanismele motivationale, afective, care stau la baza respectivelor prelucrari informationale.

3.     Neoevolutionismul - care incepe sa abordeze mai riguros evolutia sistemului

psihic, bazele evolutioniste ale constiintei, identificarea unor posibile directii de evolutie a psihicului uman, eventual dirijarea prin invatare si educatie a acestei evolutii.