Le Bon, gustave [1895] (1901) - psihologia multimilor

Le Bon, Gustave [1895] (1901) - Psihologia multimilor

Gustave Le Bon ( 1841 1931 ), sociolog, pshiholog si medic francez a pus bazele teoriei despre comportamentul colectiv prin aparitia in anul 1895 a lucrarii Psihologia multimilor.

Lucrarea e structurata pe trei carti, Sufletul multimilor, Opiniile si credintele multimilor si Clasificare si descrierea diverselor categorii de multimi, fiecare din aceste carti avand patru, respectiv cinci capitole in care se face o trecere in revista a principalelor caracteristici alea multimilor.

In introducerea acestei carti, Le Bon considera ca, marile rasturnari ce anunta schimbarile de civilizatii, sunt datorate modificarii ideilor popoarelor. In epoca actuala, gandirea oamenilor se transforma din doua motive: a."distrugerea credintelor religioase , politice si sociale"( p.7 ) si b. aparitia unor concepte noi, "generate de descoperirile moderne din stiinta si industrie"( p.7 ). Epoca moderna, spune Le Bon, este una de tranzitie si anarhie pentru ca ideile vechi sunt inca puternice, iar cele noi sunt in curs de desfasurare si nu isi pot face loc in societate. Astazi, prestigiul multimilor sporeste asiduu , fiind unica forta care nu este amenintata de nimeni si de nimic. Tot in Introducere sunt expuse si revendicarile multimilor: acestea cer limitarea orelor de munca, exproprierea minelor, a cailor ferate, a uzinelor si pamanturilor; impartirea egala a produselor, eliminarea claselor de sus in favoarea maselor populare etc.

"Individul este cea mai importanta inventie a timpurilor moderne" ( Serge Moscovici 1994, p.69 ), ce nu poate trai decat in colectivitate. Chiar daca initial pare independent, individul ajunge la un moment dat sa se afilieze unui grup sau unei multimi. In cartea intai, "Sufletul multimilor", capitolul intai, "Caracteristicile generale ale multimii", Le Bon defineste notinea de "multime" din doua puncte de vedere in primul rand multimea reprezinta o reunire de indivizi oarecare, de nationalitate, profesie si sex diferit iar in al doilea rand, multimea e definita si din punct de vedere psihologic, astfel: "in anumite imprejurari, o aglomerare de oameni capata caracteristici noi, extrem de diferite de ale fiecaruia din indivizii ce o compun.Personalitatea constienta dispare, sentimentele si ideile tuturor elementelor componente fiind orientate in aceeasi directie, formandu-se un suflet colectiv". Acest suflet colectiv ce carcterizeaza multimile, ii face pe oameni sa reactioneze intr-un mod diferit, decat ar reactiona individual, izolat. Filosoful german Gramsci este de parere ca, "luat separat, fiecare dintre noi este suficient de rational; luati impreuna, intr-o multime, in timpul unei adunari politice sau chiar     intr-un grup de prieteni, suntem cu totii gata sa comitem cele mai mari nebunii". In continuare sunt prezentate cauzele ce determina la multimi manifestarea unor comportamente specifice. Astfel, individul ce face parte dintr o multime are sentimentul unei "puteri invincibile" si asta doar pentru ca face parte din multime; "contagiunea mentala" si "sugestibilitatea" sunt si ele unele din cauzele manifestarii unor comportamente specifice la mutimi.

In urmatorul capitol sunt prezentate "sentimentele si moralitatea multimilor". Multimile nu-si domina reflexele, ghidandu-se dupa impulsuri fiind in acelasi timp si foarte mobile (ex.trec de la cruzime la generozitate). De asemenea in multime, prima sugestie ce apare se impune imediat prin contagiune, tocmai de aceea "observatiile colective sunt cele mai eronate" (Gustave Le Bon, 1901, p.24 ). Treptat, multimile ajung sa creeze foarte mari probleme omenirii, ele neacceptand nici o piedica intre dorinta si realizarea ei, "odata adunati si amestecati, oamenii isi pierd orice simt critic" ( Serge Moscovici, 1994, p 93 ). Pentru a fi pe placul multimilor trebuie sa abuzezi de afirmatii, repetitii, exagerari si sa nu incerci sa demonstrezi pe cai logice un lucru, deoarece multimea nu este asemenea individului si nu poate accepta contrazicerea sau dezbaterea.

Ideea centrala a capitolului "Ideile, rationamentele si imaginatia multimilor", consta in faptul ca acestea sunt impresionate doar de imagini, de modul in care sunt prezentate faptele care trebuie sa produca imagini socante ocupand si obsedaan mintea indivizilor din multime.

Capitolul patru, "Forma religioasa pe care o iau toate convingerile multimilor", dezbate faptul ca, religiozitatea nu consta numai in adorarea unei divinitati si supunerea oarba la ordinele sale ci si in concentrarea fortelor proprii pentru o tinta a sentimentelor si actiunilor tale.

Le Bon, in cartea a doua, "Opiniile si credintele multimilor", in primele doua capitole, studiaza "Factorii indepartati si imediati ai credintelor si opiniilor multimilor" si constata ca traditiile influenteaza civilizatiile, iar timpul "determina evolutia si moartea tuturor credintelor". Imaginile, cuvintele, experienta si ratiunea sunt cativa dintre factorii imediati ai opiniilor multimilor. Imaginile, de exemplu, impresioneaza multimile, in timp ce ratiunea lasa locul sentimentelor pentru a infuenta.

In continuare, autorul trece in revista "Conducatorii multimilor si mijloacele lor de convingere". Dupa cum considera Le Bon, conducatorul e indispensabil multimii, acesta actionand prin mijloace precum afirmatia, repetitia si contagiunea, pentru a influenta multimea. De asemenea prestigiul are un rol foarte important in manipularea unei multimi. Fie el dobandit sau personal, pretigiul ne impiedica sa vedem lucrurile asa cum sunt. Conducatorul, pentru a fi pe placul multimii, trebuie sa stie cum sa le vorbeasca, "sa faca apel la pasiunile, credintele si imaginatia lor" ( Serge Moscovici, 1994, p.102 ).

Din capitolul "Limitele de variabilitate a credintelor si opiniilor multimilor", este de retinut fapul ca opiniile momentane apar si pier in fiecare epoca, in timp ce credintele permanente, rezista in timp si sunt fundamentul civilizatiei.Numarul opiniilor mobile este mare, de aici "neputinta guvernelor de a dirija opinia publica".

In toate cele cinci capitole ale cartii a treia, Le Bon clasifica diversele categorii de multimi. Astfel, el imparte multimile in doua mari categorii, care sunt si ele la randul lor divizate: 1.Multimile eterogene anonime ( multimile de pe strada ) si neanonime ( jurii, adunari parlamentare ) si 2. Multimi omogene, cum sunt sectele, castele si clasele. Multimile eterogene sunt alcatuite din indivizi oarecare, neamul fiind un factor ce ne permite sa observam care este diferenta intre diversele multimi eterogene. Astfel, o multime alcatuita din acelasi tip de populatie e diferit de o multime formata din indivizi de diferite nationalitati. O multime eterogena neanonima, poate fii "juratii curtii cu juri" care initial erau alesi din randul profesorilor, functionarilor, iar apoi din mici negustori si patroni. Acest tip de multime este profund inpresionata de sentimente si nu de rationamente, fiind orbita de prestigiu. Un alt exemplu de multime eterogena neanonima sunt si " adunarile parlamentare" care au urmatoarele caracteristici: simplismul opiniilor ( rezolvarea celor mai dificile probleme sociale prin intermediul celor mai simple principii ), sugestibilitatea si influenta conducatorilor ( se bazeaza foarte mult pe prestigiul lor decat pe rationamente ). De asemenea, adunarile parlamentare, "forma ideala de guvernare" dupa Le Bon, prezinta doua pericole: in primul rand, risipa de mijloace banesti in cazul in care sunt nevoiti sa respecte o hotarare favorabila daca aceasta e propusa de un alt parmamentar, aceasta diminuand bugetul statului iar al doilea pericol consta in elaborarea unor legi ce restrang sfera in care cetatenii se pot misca liber.

In incheierea cartii Le Bon aduce in discutie "multimile electorale" care au si ele caracteristici precum "slaba aptitudine pentru rationament, lipsa spiritului critic, iritabilitate, credulitate si simplism". Pentru a cuceri multimile electorale, candidatul trebuie sa aibe prestigiu, sa fie lingusitor, sa faca promisiuni fantastice si sa nu aibe un program scris exagerat, deoarece intr-o eventuala victorie, faptele sa nu fie confruntate.

Psihosociologi ca Serge Moscovici, Norman Goodman au trat de asemenea tema comportamentului colectiv, insa lucrarea lui Gustav Le Bon, Psihologia multimilor chiar daca a fost scrisa acum 100 de ani, pare sa nu si fi pierdut deloc actualitatea. Originala, indrazneata, cu un limbaj accesibil tuturor celor care vor sa afle mai mult despre trairile si framantarile multimilor, consider ca aceasta carte este o veritabila fresca a societatii.

BIBLIOGRAFIE

Moscovici, Serge. (1994). Psihologia sociala sau masina de fabricat zei. Iasi Editura Universitatii "Al.I.Cuza".