Introducere in psihodiagnostic

INTRODUCERE IN PSIHODIAGNOSTIC

Introducere. Terminologie

Vom prezenta cat mai scurt cu putinta cele mai importante aspecte legate de terminologia uzitata in psihodiagnostic. Este adevarat ca majoritatea cursurilor si manualelor prefera sa trateze aceste aspecte in glosare de termeni, insa pentru tinta acestui curs, psihodiagnosticul este de cea mai mare noutate iar experienta ne-a invatat ca riscam ca prelegerea sa devina insipida si ininteligibila in lipsa unui vocabular comun.

Psihodiagnosticul este privit ca acea ramura metodologica a psihologiei care se ocupa cu testul, testarea si interpretarea rezultatelor testarii. Un termen des folosit, intersanjabil cu cel de psihodiagnoza, este cel de psihometrie, masurare psihologica. Psihodiagnoza nu este asadar o stiinta de-sine-statatoare, insa este o ramura fascinanta a psihologiei, cu un crez eminamente aplicat. Psihodiagnoza uziteaza termeni precum cei de test, chestionar, inventar, item, calitativ, cantitativ, proiectiv, structurat, validitate, fidelitate, indice, cota etc. etc.

Testul psihologic este o „proba, [un] instrument de diagnosticare de caracteristici psihice” (Schiopu, 1997, p. 690). Desi incetatenit ca si concept universal aplicabil diagnosticului facut cu mijloace psihologice, „testul” psihologic nu este orice masurare, ci din punct de vedere strict terminologic, are arondata conotatia de proba. Un test masoara, exista insa si alte instrumente care nu masoara direct, ci evalueaza acele concepte care sunt mai eluzive si scapa abordarii metrice. Un test psihologic este asadar o proba, un test are raspunsuri corecte si gretite, reactii corecte si gresite, iar rezultatul lui este metric. Putem sa vorbim strict de teste in domenii precum inteligenta (teste de inteligenta), cunostintele (teste de cunostinte), reactii psihofiziologice sau cognitive (teste de memorie, teste de concentrare, teste de atentie, teste de distributivitate a perceptiei etc.).

Insa nu putem vorbi de teste de personalitate, teste de temperament etc. Aceste instrumente se numesc indicatoare, inventare sau, simplu, chestionare. Cele mai multe prin principiile testarii se aplica si la ele, insa diferentele majore sunt doua. La nivel instrumental, ele nu sunt caracterizate de raspunsuri sau reactii corecte sau gresite. La nivel principial, ele ataca variabile psihologice eluzive, lipsite deseori de consens in definire si, oricum, imposibil de masurat strict. Asadar un chestionar de personalitate colecteaza doar raspunsurile subiectului, fara a face evaluari valorice ale acestora, ci doar agregandu-le ulterior pe scale cu semnificatie psihologica.

Este importanta de asemenea diferentierea des uzitata intre metoda calitativa si cea cantitativa in psihodiagnostic. Diferentierea este importanta, caci puterea si aplicabilitatea celor doua abordari este diferita. De principiu, metoda calitativa presupune evaluare si input personal, iar metoda cantitativa presupune un fel sau altul de masurare. Metoda calitativa este reprezentata in special de interviu si anamneza. Metoda cantitativa include practic toate testele care rezulta la nivel instrumental in scoruri (expresii metrice), inclusiv pe cele proiective care folosesc scorarea, chiar daca nu si masurarea directa. Subliniem ca diferentierea dintre metoda calitativa si cea cantitativa nu este si nu poate fi foarte stricta, acestea fiind nu clase logice, ci mai degraba clase analitice. Asadar, se poate spune despre un instrument proiectiv ca este „mai calitativ” decat un test de inteligenta sau decat o proba structurata in general. In plus, este important de subliniat ca fiecare test, chiar si cele mai metrice, cele mai axate spre masurare stricta, au o componenta calitativa, prezenta in faza de explicitare a semnificatiilor psihologice.

Diferentierea intre abordarea proiectiva si cea structurata este de asemenea importanta. Abordarea structurata se diferentiaza prin aceea ca agregarea raspunsurilor individuale pe scoruri se face in mod obiectiv, pe cand in abordarea proiectiva agregarea se face in mod subiectiv. Un test sau inventar de personalitate este o masurare structurata. Orice raspuns posibil la orice item are o semnificatie statistica specifica, este clar pe ce scala poate puncta si in ce amploare. Experienta psihologului in interpretarea unui test intervine abia ulterior scorarii si acesta nu are nici o influenta in agregarea scorurilor. Un instrument proiectiv se bazeaza chiar pe experienta psihologului in scorare. Exemple clasice sunt testul Rorschach (Inkblot), Testul de Aperceptie Tematica (TAT), Interviul Structurat Rosenman etc.

Dorim sa familiarizam de asemenea masterandul la acest moment cu unele aspecte ce tin de codul deontologic al testarii si cu accesabilitatea profesionala a testelor. Aceasta din urma este guvernata la nivel international de standardele APA (Asociatia Psihologilor Americani), care claseaza instrumentele psihologice in trei clase de accesibilitate profesionala: A, B si C. In principiu, modelul ABC al APA stipuleaza ca instrumentele psihometrice nu sunt accesibile decat utilizatorilor calificati.

Un test de nivel A poate fi achizitionat de orice entitate, organizatie sau institutie, precum si de orice persoana, indiferent de calificarea ei profesionala. De obicei testele de calificare A, care nu cer o anumita formare profesionala, sunt destinate uzului in business sau in zona educationala. Testele de clasa A nu sunt de obicei instrumente foarte puternice ori foarte documentate.

Instrumentele de nivel B sunt destinate acelor indivizi care au absolvit studii universitare cu profil psihologic ori asimilate acestora (asistenta sociala, psiho-sociologie, psihopedagogie speciala). Aceasta este o concesie facuta situatiei din Romania, caci standardul APA stabileste accesibilitatea instrumentelor de tip B exclusiv pentru absolvirea unui curs de psihometrie la nivel de Master, precum si (conditii cumulate!) trainig specializat sub supervizarea unui psiholog calificat. Majoritatea inventarelor de personalitate sunt clasate B.

Instrumentele de clasa C sunt destinate exclusiv indivizilor care au obtinut titlul doctoral in psihologie sau educatie, sau care sunt membri ai unor organizatii profesionale care ii califica pentru uzul respectivului test, ori care lucreaza sub supervizarea directa a unui psiholog calificat pentru uzul respectivului test. Testele clinice (MMPI si Rorschach de exemplu) precum si o parte din testele de abilitati cognitive sunt clasate C, primele datorita experientei profesionale necesare, cele din urma mai degraba datorita finetei deontologice necesare in intelegerea si comunicarea rezultatelor.

Este important de remarcat ca exista o multitudine de factori care sunt luati in considerare in judecarea nivelului de calificare al unei persoane, pe langa formarea sa profesionala. Se considera calitatea de membru in organizatii profesionale cu activitate in zona psihologiei sau consilierii, calitatea de angajat al unei institutii activa in aceste zone, experienta generala in testare si in psihometrie, precum si utilizarea intentionata a testului. Studentii, precum si celelalte persoane care nu au calificarea necesara, trebuie sa primeasca girul supervizor al unui psiholog calificat, care va avea intreaga responsabilitate pentru utilizarea testelor.

Datorita obiectivului concret al prelegerilor care urmeaza nu dorim sa intram in detalii teoretice suplimentare la acest moment. Cititorul interesat este indrumat spre volumul profesorului Aurel Stan, Testul Psihologic (2002, Polirom, Iasi) ori spre volumul Monicai Albu, Construirea si utilizarea testelor psihologice (1998, Clusium).

Punctajul cursului

1.  Principii. Validitate, fidelitate. Metodele cantitative si cele calitative. Interviul Aceasta sectiune a cursului va tratat doua din problemele fundamentale ale testarii, importante pentru specialistul in resurse umane. Ele guverneaza alegerea testelor folosite si ajuta specialistul in RU sa aleaga instrumente de calitate adecvata, sa cunoasca sau sa evalueze corect limitele instrumentelor folosite si in general sa detecteze impostura si diletantismul ofertantilor de instrumente psihometrice. De asemenea ne vom concentra in aceasta sectiune asupra diferentei dintre metodele cantitative si calitative. Dat fiind ca metodele cantitative vor fi discutate practic pe parcursul intregului curs, vom dedica o sectiune speciala la acest moment interviului, ca metoda calitativa in RU.

2.  Psihodiagnostic de personalitate

Aceasta sectiune va trata in detaliu psihodiagnosticul de personalitate, concentrandu-se pe cele trei mari categorii de inventare de personalitate: abordarea trasaturilor, abordarea tipologiilor si abordarea factoriala. La fiecare din aceste sectiuni va fi discutat cel mai cunoscut si cel mai puternic chestionar reprezentativ ori cea mai marcanta teorie. Abordarea trasaturilor va fi exemplificata cu ajutorul CPI (California Psychological Inventory), abordarea tipologiilor cu ajutorul MBTI (Myers-Briggs Type Indicator), iar abordarea factoriala cu ajutorul teoriei Big Five. Obiectivul acestei sectiuni nu este doar acela de a familiariza ci de asemenea de a deprinde specialistul de RU cu uzul acestor teste, caci ele sunt clasate B si sunt in consecinta usor accesibile prin training specializat.

3. Psihodiagnostic de aptitudini

Psihodiagnosticul aptitudinilor se diferentiaza semnificativ intre hard skills si soft skills. Prin primele sunt intelese aptitudinile cognitive si cele psihofiziologice, care sunt eminamente masurate prin testele psihologice. Ceea ce generic se numeste soft skill este mai des o tinta pentru specialistul in RU si cele doua cele mai des tintite aptitudini sunt cele de comunicare si cele de leadership. Discutiile istorice si paradigmatice referitoare la masurarea aptitudinilor sunt foarte stufoase, in plus majoritatea probelor serioase sunt clasate C, motiv pentru care aceasta sectiune va fi tratata mai degraba in trecere.

4. Psihodiagnostic organizational

La nivel organizational specialistul de RU tinteste deseori masurarea unor constructe si variabile de natura psihologica dar care au realitate si in afara individului. Vom trata din acest punct de vedere atat nivelul global, organizational (cu exemplificari privind psihodiagnosticul culturii, climatului sau comportamentului civic), cat si nivelul individual (cu exemplificari in zona stressului ocupational, a satisfactiei muncii etc.).