Intarziere in aparitia si dezvoltarea generala a limbajului

INTARZIERE IN APARITIA SI DEZVOLTAREA GENERALA  A LIMBAJULUI

Definitie : Retardul de limbaj este un blocaj al ritmului evolutiei, care se abate de la normal.

Terminologie

Poate fi considerat ca avand intarziere in aparitia si dezvoltarea limbajului copilul care pana la varsta de 3 ani foloseste un numar redus de cuvinte, pe care le pronunta alterat si care nu poate forma propozitii simple, desi are auzul normal si organele fono-articulatorii bine dezvoltate.

Etiologie

Factorii neurogeni care au actionat in perioada peri- si postnatala determinand micro sau macroleziuni sechelare cerebrale prin tulburari hipoxice sau hemoragii difuze, care intarzie mielinizarea zonelor motorii sau de receptie ce participa la actul vorbirii.

Factorii somatogeni care determina o intarziere globala a dezvoltarii somato-neuropsihice :

- boli cronice cu evolutie indelungata;

- boli infectioase care se succed la scurt timp.

Factori psihogeni

- factori dismaturativi manifestati prin mediu nestimulativ de vorbire (abandon, parinti cu tulburari de vorbire);

- factori nevrozanti manifestati prin: suprasolicitare verbala, exigente exagerate, atitudini brutale care diminueaza dorinta de comunicare a copilului;

- socuri emotive foarte puternice.

Factori constitutionali care se refera la "inabilitate verbala"ce poate fi ereditara pe linie paterna si care este mai frecventa la baieti.

Simptomatologie

Anamneza pune in evidenta o intarziere in evolutia motricitatii generale (statica corpului, mersul), ca si stagnarea in evolutie sub aspect fono-articulator dupa perioada lalatiunii.

Examenul vorbirii indica o mare variabilitate de manifestari :               

Fonetice. Vocalele sunt prezente. Consoanele dificile sunt omise sau inlocuite. Grupurile consonantice sunt inlocuite cu o consoana mai usor de pronuntat. Diftongii sunt redusi la o vocala. Silabele sunt eludate in special la sfarsitul cuvantului.

Semantice. Cuvintele apar dupa varsta de 2 ani sau 2 ani si jumatate. Vocabularul cuprinde in jur de 20-30 de cuvinte.

Structura gramaticala

Copiii nu pot formula propozitii. Adesea cuvantul are rol de propozitie sau folosesc propozitii in care lipsesc pronumele si legaturile gramaticale.De obicei, odata cu crearea conditiilor favorabile stimularii vorbirii, recuperarea limbajului se face intr-un ritm rapid.

Prelungirea nedezvoltarii limbajului pana la intrarea in scoala se manifesta prin :

- nesurprinderea unitatii fonetice si grafice a sunetelor si literelor, a cuvintelor;

- nediferentierea sunetelor in cadrul cuvintelor;

- insuficienta dezvoltare a mecanismelor transmiterii din limbajul interior in cel exterior;

- capacitatea redusa de formulare a propozitiilor;

- folosirea incorecta a singularului si pluralului;

- saracia adverbelor si adjectivelor folosite in vorbire;

- aparitia unor cuvinte parazitare, a repetarilor etc.

Formele clinice

a) Forma pura lipsita de simptomatologie somato-neuropsihica si care regreseaza spontan.

b) Forma constitutionala afecteaza toate laturile vorbirii.

c) Forma sechelara sau micro sechelara este insotita de o simptomatologie neurologica difuza.

d) Forma somatica insoteste distrofia, rahitismul, debilitatea fizica.

e) Forma psihogena cu simptomatologie dismaturativ afectiva si intelectuala.

Referat: Lectia unui copil pentru parintii lui - relatia cu parintii Referat: Natiunea si statul national din perspectiva uniunii europene

Diagnosticul

Diagnosticul trebuie realizat prin:

- examen general;

- examen endocrin;

- examen oto-rino-laringologic si audiologic;

- examen psihologic.

Nivelul limbajului se poate stabili prin scala de evolutie pentru etape ce au in vedere numai manifestari ale comportamentului verbal din etapa 0-3 ani.

Prognosticul este in general bun.Intarzierile de limbaj se lichideaza cu varsta, in cele mai multe cazuri fara simptomatologie reziduala.Durata lichidarii intarzierii este determinata de etiologia si forma clinica. Formele sechelare au o evolutie diferita in functie de profunzimea si sediul leziunii. In jurul varstei de 6-7 ani se observa o evolutie mai accentuata a limbajului, copilul devine mai receptiv la tratamentul logopedic.

Diagnosticul diferential :

Hipoacuzia - copilul cu retard intelege vorbirea;

- copilul cu retard executa ordine simple;

- copilul cu retard recupereaza limbajul in ritm rapid.

Audiomutitatea - copilul cu retard recupereaza limbajul sub toate aspectele in ritm rapid.

Mutism psihogen copilul cu mutism vorbeste in anumite conditii; desi in absenta exersarii

vorbirii;

-copilul cu mutism poate manifesta si intarziere de limbaj.

Autismul - copilul cu retard de limbaj are comportament adecvat situatiilor, manifesta

atasament afectiv si nu prezinta automatisme sau preferinte obsesive

pentru obiecte

.

Activitatea terapeutica

a)   Cerinte ale activitatii terapeutice:

Obisnuirea copilului sa colaboreze cu adultul.

Colaborarea logopedului cu familia in vederea : cunoasterii atitudinii membrilor familiei fata de deficienta de vorbire, modificarii atitudinii familiei in directia favorabila corectarii copilului.

Colaborarea cu educatorii si profesorii in vederea recuperarii limbajului copilului.

Crearea unor relatii socio-afective fevorabile: intre logoped si copil, in cadrul familiei, in cadrul grupului in care este integrat copilul.

Crearea unei motivatii necesare corectarii vorbirii.

Instituirea terapiei la o varsta mica, deoarece, daca nedezvoltarea limbajului se prelungeste pana la intrarea in scoala, copilul va fi supus unor presiuni puternice in vederea recuperarii handicapului de limbaj si indeplinirii cerintelor impuse de procesul de invatare.

Adaptarea schemei de terapie nivelului limbajului, varstei copilului si factorilor etiologici care au determinat intarzierea de limbaj

b)   Obiectivele activitatii terapeutice :

Imbogatirea vocabularului.

Activizarea vocabularului pasiv.

Corectitudinea si complexitatea exprimarii prin alungirea frazei.

Expresivitatea vorbirii.

Dezvoltarea capacitatii de a verbaliza intamplarile traite si cunostintele insusite.

c)    Aspectele activitatii terapeutice :

Psihoterapia precede celorlalte procedee si se exercita pe toata durata terapiei. Ea urmareste:

stabilizarea echilibrului neuropsihic si afectiv al copilului;

eliminarea sau diminuarea conflictelor existente in relatiile sociale ale copilului;

inlaturarea fenomenului de fixare a atentiei copilului asupra propriei vorbiri;

imbogatirea relatiilor afective ale copilului;

dezvoltarea motivatiei pentru comunicare verbala prin antrenarea copilului in activitati adaptate varstei;

folosirea muzicii in exercitiile fonetice.

2. Modelul stimularii lingvistice are in vedere:

- permanenta comunicare verbala a parintilor cu copilul;

- claritatea si corectitudinea exprimarii;

- tonalitatea moderata a vorbirii;

- incarcatura afectiva a vorbirii;

- adaptarea materialului verbal folosit la nivelul intelegerii copiilor;

- vor fi inlaturate din anturajul copiilor: persoanele cu tulburari de limbaj, persoanele obosite, irascibile, nervoase;

- se vor evita: suprasolicitarea relationala a copilului, despartirea de parinti in primii 3 ani.

Marea diversitate a manifestarilor retardului de limbaj nu permite elaborarea unei programe unitare, riguroase, dar se pot anticipa etapele mari in evolutia limbajului.

Logopedul va selectiona exercitiile care corespund particularitatilor copilului care se afla in tratament:

- reglarea respiratiei;

- gimnastica aparatului fono-articulator;

- imitarea de sunete sub forma de onomatopee (bazaitul albinei, zgomotul trenului etc.);

- exercitii de dezvoltare a auzului fonematic;

- repetarea unor serii de silabe;

- exersarea pronuntarii cuvintelor mono-bi si polisilabice;

- denumirea unor obiecte sau imagini;

- repetarea unor propozitii scurte intr-o intonatie expresiva;

- formarea de mici propozitii pe baza unor imagini concrete;

- raspunsuri la intrebari;

- povestire libera.

La scolarii cu retard de limbaj activitatea terapeutica cuprinde :

- exercitii de analiza si sinteza fonetica de stabilire a locului sunetului in cuvant si al cuvantului in propozitie;

- imbogatirea, precizarea si activizarea vocabularului;

- formarea deprinderii de a folosi in vorbire cuvintele cu caracter abstract sau generalizator;

- folosirea cuvintelor care exprima insusiri sau raporturidintre obiecte si fenomene: marime, forma, culoare,pozitii in spatiu, pozitie in timp, raporturi cantitative;

- dezvoltarea capacitatii de a povesti in succesiune logica ceea ce a auzit si a vazut;

- compunerea si expunerea de povestiri orale scurte dupa un sir de ilustrate sau tablouri;

- reproducerea de povestiri cunoscute pe fragmente sau in intregime cu ajutorul intrebarilor;

- perceperea sonoritatii, ritmicitatii vorbirii prin exersarea unor propozitii cu intonatii, intensitati, ritmuri diferite.

In concluzie, durata si reusita terapiei depinde in mare masura de gradul de implicare a tuturor celor care se ocupa de educatia copilului, prin stimularea continua a limbajului, prin crearea unui climat afectiv, prin incurajare, stimulare volitionala.