Importanta terapiei de cuplu

Importanta terapiei de cuplu

Importanta terapiei de cuplu

Cuplul constituie un organism viu, care-si dobandeste propria personalitate in conformitate cu asteptarile, dorintele si comportamentele partenerilor care-l compun.

Atunci cand o relatie 'se imbolnaveste' si nu mai functioneaza conform asteptarilor, ambele parti ar trebui sa se prezinte la 'consultatie' pentru a se descoperi cauzele 'bolii' si pentru a incepe vindecarea in doi. Comportamentele nedorite se insinueaza subtil, pe nesimtite, in unele cazuri, sau apar ca un traznet, constituind socuri electrice, in alte cazuri. Asadar, cauzele pot fi diverse, de intensitati diferite si consecinte asemenea.

Psihologul ii poate ajuta pe cei doi sa descopere cauzele impreuna si, tot impreuna, sa caute calea spre rezolvare, spre depasirea crizelor de tot felul, care pot aparea intr-o relatie. Din pacate, la noi nu se intampla tot timpul asa. De ce? Din doua motive.

1. Primul motiv si cel mai important, ar fi lipsa de informare adecvata a populatiei in legatura cu beneficiile acestei forme de terapie in doi.

2. Al doilea motiv, tine de diferentele structurale dintre natura femeii si cea a barbatului, diferente accentuate cultural, nu numai la noi, ci peste tot in lume. Asa se face ca femeia este cea care resimte cel mai dureros problemele de cuplu si, in consecinta, tot ea se adreseaza cu precadere psihologului atunci cand ceva nu mai merge intr-o relatie.

De cele mai multe ori - sa nu va mire! - chiar sotii sau prietenii lor le indruma spre terapie, in speranta ca psihologul va rezolva problema, inclusiv pe a lor. De ce nu se intampla intotdeauna asa, am explicat in prima parte a materialului; pentru ca vindecarea in totalitate si, mai ales, in profunzime, nu se poate face decat din ambele sensuri si nu doar dintr-unul.

Analiza: Efectele consumului de alcool Analiza: Identitatea de secui

Revenind la diferentele fundamentale ale femeii de barbat, acesta din urma, conform unei prejudecati perpetuate de-a lungul secolelor, este perceput ca 'stalpul familiei' si, in consecinta, el trebuie menajat. Stim cu totii ca astazi acest lucru nu mai este valabil, cum poate nu a fost niciodata. Femeia, desi mai sensibila structural - mai slaba, asadar - munceste la fel ca barbatul, ba chiar mai mult, continuand sa 'tina si casa'. Cati dintre noi s-au gandit la o lege a femeii, in care ea sa aiba o carte de munca, cu functia de sotie, mama si gospodina, din care sa rezulte un salariu lunar? Daca lucrurile ar sta asa, nici o femeie nu s-ar mai simti vinovata ca n-are o slujba, atunci cand sotul ei ii reproseaza ca nu aduce bani in casa, minimalizand-o.

Pe de alta parte, barbatul nu se prezinta la terapie, pentru ca, purtand pe umeri aceasta responsabilitate de 'stalp al familiei', ajunge sa creada ca trebuie sa fie puternic, conform acestui statut. Obligatia culturala, cum spuneam, ca trebuie sa-si intretina familia, l-a facut pe barbat sa-si inchipuie ca problemele lui nu le poate rezolva nimeni altcineva decat el. Din aceasta cauza el isi neaga problemele de cuplu, se preface, pur si simplu, ca ele nu exista, desi partenera lui devine nemultumita.

Intr-o terapie de cuplu, partenerii ajung sa se cunoasca mai bine, sa se inteleaga reciproc, sa invete sa empatizeze unul cu celalalt. Toleranta si ingaduinta se invata. In cazul de fata prin tehnici speciale de comunicare.

In incheiere, ma adresez barbatilor: nu le lasati doar pe ele sa se planga, nu le lasati sa va aduca acuze fara a fi si voi de fata cand sunt tentate sa faca asta. E bine sa veniti impreuna cu ele la terapie, sa aflati impreuna ce s-a stricat in relatia voastra.

Cuplul seamana cu un cordon, iar fiecare dintre parteneri detine un capat al lui. Daca doar unul din aceste capete tinde spre adevar si armonie, observam ca procesul este inegal. Pare inechitabil ca doar unul sa depuna un efort spre schimbare si vindecare. Iar capatul care ramane inert, stagneaza sau ramane bolnav.

De aceea este preferabila terapia in doi, atunci cand ambii parteneri doresc si spera intr-o continuare a relatiei chiar si atunci cand problema e resimtita mai acut doar de unul din ei. De regula, de ea.