Excelenta in educatie la varstele mici - copiii superdotati

UNIVERSITATEA BUCURESTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI

DEPARTAMENTUL PENTRU INVATAMANUL PRIMAR SI PRESCOLAR

Cum identifica si trateaza Colegiul german "Goethe" copiii supradotati?

Aspecte generale

Supradotarea este o manifestare umana deosebita, cu multiple fatete, avand ca element comun exceptionalitatea si fiind realizata prin combinarea fericita a unor capacitati intelectuale si aptitudini deosebite cu anumite trasaturi de personalitate (si in conditiile unui mediu socio-familial-cultural favorizant).

Copiii supradotati nu constituie un grup populational omogen. Nu se poate vorbi de un profil psihologic unic.Totusi, supradotatii constituie un grup aparte, care se diferentiaza prin caracteristicile de personalitate, stil de invatare, mod de interactionare cu semenii etc.Ei trebuie considerati persoane cu nevoi speciale, tocmai pentru ca sunt speciali.

Elevul supradotat este acel subiect cu o capacitate intelectuala superioara mediei, (la nivel psihometric, peste 130),observandu-se diferente cognitive atat la nuvel cantitativ, cat si calitativ, o maturitate mai mare (perceptie si memorie vizualǎ), dezvoltarea capacitatii metacognitive la o varsta timpurie (aproximativ 6 ani) si intuitie in rezolvarea problemelor, talent creativ si motivatie intrinseca pentru invatare, precocitate si talent.

Cea mai completǎ definitie a supradotǎrii a fost prezentatǎ in Raportul Maryland, propus de Comisia pentru Educatie a Ministerului Educatiei din Statele Unite (la Congresul pe tema educatiei, ). Conform ei, copiii supradotati si talentati sunt acei copii capabili de performante ridicate, care demonstreazǎ achizitii si/sau abilitǎti potentiale, precum: capacitate intelectuala generala, aptitudine academica specifica, gandire creativa sau productiva, capacitate de lider, arte vizuale si reprezentative, capacitate psihomotorie.

Educatia copiilor supradotati nu este o educatie elitistica, nu se adreseaza unui procent redus din educatia scolara, ci, prin programele de acumulare, accelerare si indrumare, sunt promovate, formate si dezvoltate abilitatile naturale si potentialele tuturor categoriilor de copii.

O alternativa educationala poate si trebuie sa fie orientata catre principii de dotare intelectuala, respectiv emancipare, si nu manipulare.

"Romania sta mai bine la capitolul tineri supradotati decat alte tari: daca la noi 4% din copii au capacitati speciale, media la nivel mondial este de 2%, si doar China are 6%", a declarat, pentru TV Ziare.com, Florian Colceag, presedinte al organizatiei IRSCA Gifted Education.

Cum s-a ajuns la aceasta situatie: mediul haotic in care traim face ca mai multi tineri sa aiba o inteligenta deosebita. Ai mai multe motive sa iti dezvolti abilitatile si sa te mobilizezi pentru a schimba ceva.

Cu toate ca procentul copiilor supradotati din Romania este dublu fata de media europeana, micutii cu abilitati exceptionale risca sa ajunga adulti ratati sau infractori pentru ca statul nu stie sau nu vrea sa le fructifice talentul.

Parintii nu stiu cum sa-i creasca pe acesti copii cu IQ-ul mult peste medie si, chiar daca ar sti, nu au unde sa-i scoleasca pe masura performantelor.

'Eu am gasit, intr-un sat, un copil de tigan. Nu stia sa scrie, nici sa citeasca, dar ii batea la sah pe toti din scoala. Am mai intalnit unul care abandonase scoala din cauza ca parintii nu aveau bani. Dar copilul acela avea un avans de opt ani fata de cei de varsta lui', spune profesorul Florian Colceag (foto), pre sedintele Asociatiei IRSCA Gifted Education, organizatie nonguvernamentala care se ocupa cu sprijinirea si promovarea copiilor supradotati.

Autoritatile recunosc ca elevii au posibilitati limitate de dezvoltare in Romania.

'Au olimpiade si concursuri scolare mai sunt scolile de excelenta. Si cam atat', spune Marian Banu, purtatorul de cuvant al Inspectoratului Scolar Judetean al Municipiului Bucuresti.

Dintotdeauna adultii au fost fascinati de precocitatea manifestata de copiii supradotati. Faptul ca, la o varsta frageda, un copil este capabil sa faca ceea ce multi oameni ajunsi la maturitate nu sunt in stare ne uluieste si ne face sa ne punem intrebari despre limitele reale ale creierului uman.

Ce strategii aplica Colegiul german "Goethe" cu copiii supradotati?

Ca si in multe alte scoli, la Colegiul german "Goethe" sunt puse in practica anumite strategiile de educatie pentru elevii supradotati. Acestea se impart in trei mari categorii: accelerarea studiilor, imbogatirea si gruparea. 

1. Accelerarea studiilor permite parcurgerea continuturilor educatiei formale intr-un timp mai scurt. Accelerarea studiilor este recomandata elevilor supradotati care sunt  plictisiti de informatiile din programa scolara obisnuita deoarece le stiu deja sau acelora care au performante deosebite la unele materii. In acelasi timp, aceasta strategie educationala se adreseaza copiilor supradotati care, din punct de vedere emotional, sunt capabili de a lucra cu elevi mai mari.   Principalele forme de accelerare a studiilor sunt:

- admiterea timpurie in scoala. In acest caz, se porneste de la ipoteza ca supradotatii pot indeplini mai devreme sarcinile scolare propuse celor care au varsat legala de intrare in clasa I si, din acest motiv, pot fi admisi mai devreme cu 1-2 ani decat varsta oficiala de scolarizare.       

Referat: Definitii ale migratiei Document online: Furnizarea bunastarii la nivel local, principalele probleme

- admiterea precoce in liceu.

- saltul peste unii ani de studiu. Saltul peste o clasa, se opereaza, in general, peste una, in mod exceptional doua niveluri, dar nu consective.

 - accelerarea materiilor predate;·       

-  absolvirea a doua clase intr-un an.

- activitati suplimentare de tip extrascolar;           

Accelerarea studiilor prezinta avantaje precum:

-reducerea plictiselii;

-scaderea numarului de esecuri sau abandonuri scolare la copiii superdotati

- cresterea increderii in sine;

-cresterea provocarilor academice; 

- elevii superdotati invata mai repede decat elevii normal dotati si asftel li se ofera sansa de a progresa pe masura posibilitatilor lor;           

Accelerarea studiilor nu este acceptata de unii profesori si parinti din cauza unor dezavantaje precum:

- sentimentele de frustare aparute in urma cresterii cerintelor de invatare;

- izolarea si lipsa prietenilor;

- lipsa timpului liber dedicat pasiunilor;

- sacrificarea timpului de joaca in favoarea studiului;

-lipsa activitatilor sociale specifice varstei;

- cresterea presiunii o data cu maturizarea mai rapida;                

 In general, s-a observat ca accelerarea este dezavantajoasa doar pentru elevii care sunt considerati in mod eronat supradotati si care nu fac fata instruirii accelerate. Este tehnica preferata de specialisti, dar este mai putin utilizata din cauza impactului negativ social si emotional a parcurgerii rapide a etapelor traditionale ale scolii. In timp ce accelerarea presupune o avansare mai rapida in cadrul unei programe scolare comune, imbogatirea permite includerea unor teme in curriculumul obisnuit.

2. Imbogatirea a aparut ca o reactie la criticile aduse accelerarii studiilor. Imbogatirea curriculumului poate fi realizata pentru un singur elev sau pentru mai multi si se poate realiza prin diferite activitati, precum: organizarea de "centre de excelenta", cercuri pe disicpline, initierea si desfasurarea unor proiecte, studiul individual dirijat,        participarea la "scoli de vara" organizate in timpul vacantelor scolare, reducerea la minim a curriculumului obisnuit sau scutirea de anumite disicpline pentru ca elevii sa se dedice intereselor si aptitudinilor proprii.

 Imbogatirea  prezinta avantajul adaptarii curriculumului la posibilitatile si interesele elevilor fara a-i izola de elevii de acceasi varsta. In plus, atentia, creativitatea si gandirea copiilor supradotati au un efect stimulator pentru calitatea invatarii tuturor copiilor din clasele eterogene.  Principala critica adusa acestei strategii educationale are in vedere riscul supraincarcarii. Aceasta critica este contracarata de argumentul ca elevii supradotati au un ritm mai rapid de intelegere si asimilare a informatiilor.

Alte critici aduse acestei strategii educationale sunt:

- profesorilor clasei le este greu sa faca fata unei asemenea diversitati din clasele eterogene;

- elevii supradotati au sanse mai mici de a intra in contact cu alti elevi supradotati, fapt care ar favoriza o invatare mai performanta;

-profesorul isi concentreaza atentia mai ales spre elevii cu posibilitati mai reduse, fapt care are drept consecinta substimularea elevilor supradotati;         

3. Gruparea. O alta modalitate de realizare a educatiei pentru elevii dotati sau supradotati o reprezinta gruparea lor in scoli si clase speciale. Gruparea elevilor supradotati in clase speciale este preferata de cei mai multi profesori si parinti datorita unor avantaje fata de gruparea in scoli speciale, precum:

- clasele speciale pot fi organizate pentru un numar mai mic de elevi si acesta este un avantaj economic mai ales pentru familie;

-  elevii nu sunt separati de elevii de aceeasi varsta dar cu posibilitati medii;

- pe parcursul anului scolar, pot fi selectati elevii dotati din clasele obisnuite care nu au reusit la testele initiale; in acelasi timp, este facilitata reintegrarea pseudodotatilor in clasele obisnuite;           

Dintre avantajele educative ale gruparii elevilor supradotati in clase speciale, mentionam:      

- continutul instruirii este mai adaptat posibilitatilor intelectuale inalte;

- elevii supradotati vor avea profesori speciali pregatiti sa faca fata cerintelor educative si psihologice deosebite;

- elevii supradotati vor putea realiza in echipa lucruri deosebite;               

Accelerarea studiilor, pentru majoritatea elevilor supradotati, are mai multe efecte pozitive decat dezavantaje, motiv pentru care profesorii care lucreaza cu copiii supradotati utilizeaza aceasta strategie educationala. Pe de alta parte, eficienta instruirii este mai ridicata pentru elevii supradotati, atunci cand acestia sunt grupati in clase speciale.

Puncte tari

Declaratia de la Lisabona respecta toate principiile enuntate si exprimate clar de zeci de ani de sistemul de educatie a copiilor supradotati. Educatia copiilor supradotati nu vine in contradictie, ci se suprapune si respecta sistemul de invatamant existent, insa se bazeaza pe un curriculum, programe si metodologii de invatamant si practica ce pot imbogati oferta gradinitelor, scolilor, liceelor si universitatilor, la alegerea acestora.

Acesti copii necesita programe si/sau servicii educative superioare celor care se gasesc, de regula, in programa scolara, in vederea realizǎrii contributiei lor fatǎ de sine si fatǎ de societate. Este posibil ca acesti copii capabili de realizari inalte sa nu-si fi demonstrat inca potentialul printr-un randament inalt, de aceea este foarte importantǎ identificarea lor de cǎtre persoane calificte profesional.

Este absolut necesar sa fie luat in considerare conceptul de supradotare in toate formele sale de manifestare, pentru dezvoltarea unui sistem potrivit de servicii, pentru cea mai buna educare a elevilor cu potential variat si multiplu. O alternativa pentru orientarea spre succes este definirea supradotarii ca fiind o dezvoltare avansata in orice domeniu. ^[2] Tannenbaum introduce conceptul de sansǎ - ea presupune intalnirea copilului supradotat cu persoana care sǎ-l descopere si sǎ-l orienteze.
Toate aceste caracteristici sunt utilizate in educatia copiilor inzestrati, iar evaluarea progresului se face pe toate aceste directii (Joseph Renzulli a cuprins toate aceste directii in formula simplǎ a celor trei cercuri, ce caracterizeazǎ: inteligenta, creativitatea si atingerea telurilor propuse.

Importanta identificarii timpurii a supradotatilor este primordiala si consta tocmai in faptul ca majoritatea explicatiilor despre diferentele dintre potentialitate si situatia de supradotat isi indreapta factorii familiari si oportunitatile educative si profesionale spre diferentele substantiale din mediile favorabile timpurii.

Exista diverse obstacole care pot impiedica un specialist sa identifice un copil cu aptitudini inalte, iar acesta sa treaca neobservat, datorita unor asteptari stereotipe de randament ridicat, false asteptari, lipsa motivatiei din partea elevului pentru participarea la o educatie standardizata, incercarea de a nu-si trada inaltele abilitati, neputintele, comportament inadecvat si timiditate.

Atat sprijinul parintilor, cat si cel al profesorilor sunt decisive in dezvoltarea talentului copilului supradotat. Observatiile empirice si studiile de caz sugereaza ca trebuie sa examinam atitudinile parintilor in educatia si dezvoltarea copilului in primii ani de viata. Dezvoltarea capacitatilor stiintifice depinde in primul rand de determinarile individuale, ca si de potentialul intelectual sau de creativitate, de motivatia intrinseca, de curiozitatea cognitiva si preocuparile pentru un domeniu specific.

Concomitent cu diversificarea activitatilor in domeniul stiintei si tehnologiei, se ajunge la cunoasterea declarativa si procedurala, ceea ce poate conduce la diverse niveluri de cunoastere sau de excelenta a randamentului. Este nevoie de o educatie in spiritul creativitatii ca stimul al relatiilor socio-emotionale; iar familia, scoala sau conditiile de socializare profesionala trebuie sa actioneze ca stimul al interactiunilor in grupul de elevi. De asemenea, acestea le pot oferi sansa sa utilizeze materiale pentru invatare si instrumente pentru cunoasterea individuala. in final, actiunile, asteptarile si scarile de valori ale contextului social joaca un rol important in dezvoltarea si educarea tinerilor supradotati si foarte talentati.

In cadrul problematicii identificarii, aplicarea testelor psihometrice trebuie sa ia in considerare elementul cultural care sta la baza construirii testelor. Un mare numar de teste de inteligenta si de aptitudini folosite in unele tari au fost initial validate si in alte tari cu culturi diferite; or, evaluarea unui copil sau tanar trebuie foarte bine studiata, inseamna ca aceste instrumente nu trebuie transferate direct, fara sa fi fost mai intai validate in mod adecvat, tinand seama de conditiile specifice tarii respective si fiind aplicate corect.

Se intampla frecvent ca unele persoane sa ia decizii in numele altora, proces in care intervin prejudecatile. Testele psihologice bine construite si aplicate pot limita aceste prejudecati. Testele nu creeaza probleme, doar le cuantifica si, chiar daca s-ar renunta la testele de inteligenta si de aptitudini, acest lucru nu ar impiedica sa existe copii mai putin inteligenti sau foarte inteligenti. Problema aptitudinilor diferentiale se cunostea cu mult timp inaintea aparitiei psihologiei moderne sau a testelor de inteligenta.

Un diagnostic bun isi propune aprecierea nivelului intelectual al subiectului examinat, cu probe fiabile dintre factorii fundamentali de tip cognitiv, adica testele de inteligenta fluida si cristalizata, de aptitudini verbale, numerice si spatiale. Daca punctajele sunt scazute, profesorii pot fi avertizati ca orele lor sunt prea dificile. Testele de aptitudini au o functie mult mai importanta decat testele anterior mentionate. Astfel se descopera ca exista copii a caror aptitudine intelectuala nu le poate explica problemele educative si alti copii capabili, dar care nu obtin rezultate bune. Pentru acestia sunt in special utile testele de personalitate si de motivatie.

In mod obisnuit, programele de imbunatatire a inteligentei au fost aplicate pe persoane si copii cu dificultati sau defavorizate socio-cultural si care-si imbunatatesc, dupa fina¬lizarea programului, nivelul intelectual. S-a observat cresterea cu pana la 15 puncte a QI fara a se urma vreun program de imbunatatire cognitiva, ci doar prin schimbarea cadrului familial al copilului (Alonso si Benito, 1994-apud Yolanda Benito, 2003). Nu in sensul ca inteligenta lui "a crescut', ci ca pur si simplu fusese inhibat si, intr-un cadru socio-afectiv mai adecvat, aceasta a iesit la lumina. Multe dintre rezultatele programelor folosite pentru copiii defavorizati socio-cultural apar in urma atentiei speciale primite de acesti copii (efectul "Pygmalion").

Gagné (1989 ; 1991) a demonstrat ca aceste metode nu sunt fiabile fata de standardele psihometrice, si deci nu prezinta o alternativa realista la procedeele de identificare formale. Informarea aditionala, in cadrul orelor de evaluare, poate fi utila, dupa cum am spus deja, completand-o cu alte procedee. Exista exemple de personalitati faimoase ca Einstein, Edison etc. care, in copilaria lor, au obtinut fara indoiala un QI mai mic decat media, fiind lenti si avand o capacitate verbala limitata (Coriat, 1990-apud Yolanda Benito, 2003). Probabil, daca ar fi fost examinati din copilarie cu ajutorul a multiple procedee si instrumente, s-ar fi putut ajunge la descoperirea unei dotari exceptionale in inteligenta practica. Totusi, exista prescolari cu o astfel de capacitate extraordinar de bine dezvoltata, dar care se afla in contrast cu economia lor de limbaj, lipsita de intelegere si rationament .

In mod cert, la nivelul psihometric e foarte dificil, daca nu chiar ridicol, sa se stabileasca un punct fix al QI in care un individ trebuie sa fie considerat supradotat. Ne vedem confruntati cu problema privind continuitatea punctajelor si fixarea unui punct care sa-1 separe pe supradotat de nesupradotat, ceea ce ar trebui sa se faca in mod flexibil. Fiecare caz trebuie, asadar, examinat individual si printr-o abordare multidimensionala .

Evaluarea trebuie sa cuprinda procedee multiple, instrumente si metode: intrevederi cu parintii, copiii si profesorii; observatii, chestionare, liste, teste standard etc. Tehnicile trebuie selectate dupa calitatile stiintifice, dupa obiectivitate, fiabilitate si validitate. In aceasta evaluare, o mare importanta o are judecata parintilor, pentru ca ei ii pot observa in orice imprejurare pe copiii lor. Acestora li se cere, in discutii si prin diverse chestionare, sa relateze exemple concrete de comportamente care le-au atras atentia asupra diferentei de dezvoltare in raport cu alti copii.

Facand referinta la metodele cele mai adecvate de identificare, testarea individuala este instrumentul cel mai potrivit, desi necesita mult timp pentru aplicare. La aceeasi concluzie ajunge atat Ministerul Educatiei si Stiintei din SUA (1971), cat si studiile lui Gallagher (Terrassier, 1981-apud Yolanda Benito, 2003). Identificarea cere o abordare multimetodica. Teoriile cele mai recente despre supradotare si creativitate isi asuma concepte multidi¬mensionale. Aceste abordari ale diagnosticului multidimensional privind supradotarea si creativitatea, bazate pe teorii, au avantajele modelelor unidimensionale. Aceste abordari se pot completa perfect ,deoarece ele pot reusi cu o mai mare exactitate, prin aportul testelor psihometrice.

Aplicarea multimetodelor, incluzandu-le pe cele care sunt mai exacte in testele de stabilire a coeficientului de inteligenta, poate reduce problemele daca diagnosticul este stabilit cu grija.

Instrumentele psihologice cele mai uzuale ce permit identificarea copiilor supradotati sunt testele psihologice. Cele mai uzitate sunt Wechsler Intelligence Test for children versiunea III (Wisc-III) si Stanford-Binet versiunea IV (SB-IV). Aceste teste sunt folosite in general pentru copiii obisnuiti , deviatiile de la standard permitand identificarea copiilor supradotati, fǎrǎ a indica gradul si directia supradotǎrii.

O altǎ posibilitate de a testa copiii supradotati este datǎ de Woodcock Johnson Achievement Test. Testele de acumulare-invatare cele mai folosite sunt Woodcock Johnson si Wide Range. Aceste teste nu mǎsoarǎ abilitǎtile si se folosesc in completarea testelor de inteligentǎ de tip IQ.

La aceste douǎ tipuri de teste se mai adaugǎ si testele de creativitate vizualǎ sau verbalǎ, de exemplu Torrance, completind astfel definitia data de Renzulli asupra supradotǎrii in teoria celor trei inele (inteligenttǎ, capacitate de invatare, creativitate).

Pentru stabilirea stilurilor optime de invǎtare si educare se mai testeazǎ si abilitttile vizual-spatiale, auditiv-secventiale, kinestetice sau senzitive a copiilor. Pentru a intelege supradotatii din punct de vedere motivational, se folosesc teste directionate spre inteligenta spiritualǎ sau inteligenta emotionalǎ. Pentru a se stabili orizontul de preocupari ale supradotatilor, se monitorizeazǎ inteligenta multiplǎ (Gardner-nu existǎ un singur tip monolitic de inteligentǎ care sǎ stea la baza reusitei in viatǎ, ci un spectru larg de inteligente: lingvisticǎ, logico-matematicǎ, spatialǎ, psihomotorie, muzicalǎ, interpersonalǎ, intrapersonalǎ). Creativitatea sau alte calitǎti specifice pot fi, de asemenea, caracterizate si testate atat prin teste standard,

Puncte slabe

Putem mentiona cateva greseli ale sistemului educational romanesc:

- Educatia este centrata pe curricula si pe profesor, nu pe dezvoltarea abilitatilor naturale ale elevilor. Este utilizat cu predilectie un stil de predare bazat pe reproducere, iar elevii care au gandire creativa si nu reproductiva sunt demotivati.

- Evaluarile se realizeaza inexact, nu sunt structurate pe dezvoltarea abilitatilor elevului si pe progresul sau academic. Confuzia asupra propriilor performante duce la lipsa de interes fata de scoala si in consecinta la scaderea calitatii in educatie.
- Cariera didactica a profesorilor este fara perspective de viitor. Educatia nu mai este un domeniu atractiv pentru majoritatea profesorilor cu initiativa si dinamism, cu spirit antreprenorial si reformist.

- Curricula este orientata spre trecut. Ea este elaborata fara norme precise, orientate spre dezvoltarea potentialului elevilor, deseori fara aplicabilitate practica directa si fara mijloace corespunzatoare de ridicare a interesului elevilor.

- Concentrarea pe acelasi tip de curricula, fara deschiderea de noi domenii la alegerea elevilor, lipsa de transferabilitate a creditelor de pe alte curicule, lipsa de trasee individualizate de educare a elevilor duc la o cultura generala slaba si o aplicabilitate practica a acestei culturi aproape nula.

- Inexistenta cluburilor si a cercurilor de elevi in care acestia sa-si dezvolte pasiunile de cunoastere. In acest fel apare autoeducatia prin alte mijloace decat scoala, prin mass-media si internet, prin scoala strazii sau a stadionului, prin experienta directa. Din aceasta cauza exista o tendinta ca tinerii sa paraseasca tara si de a pleca in locuri in care spera la un mediu de cultivare a personalitatii mai bine definit.

- Slaba insertie pe piata muncii in domeniile pregatite in scoala. Acest lucru duce la slabirea prestigiului si performantelor scolilor care nu pot sa se faca cunoscute. Una dintre consecinte este orientarea tinerilor capabili catre scoli straine care sunt cunoscute si a caror diplome au valoare de piata.
Sursa: IRSCA Gifted Education

Bibliografie

• Alexandru Rosca, Copii superior inzestrati, Editura Institutului de Psihologie al Universitatii din Cluj la Sibiu, 1941
• Mihai Jigau, Copiii supradotati, Editura Stiinta si Tehnica, Bucuresti, 1994
• Carmen Cretu, Psihopedagogia succesului, Editura Polirom, Iasi, 1997, ISBN 973-683-010-1
• Carmen Cretu, Curriculum diferentiat si personalizat, Editura Polirom, Iasi, 1998, ISBN 973-683-202-3
• Yolanda Benito, Copiii supradotati. Educatie, dezvoltare emotionala si adaptare sociala, Editura Polirom, Iasi, 2003, ISBN 973-683-661-4
• Maria-Liana Stanescu, Instruirea diferentiata a elevilor supradotati, Editura Polirom, Iasi, 2002, ISBN 973-683-800-5
• Doru Vlad Popovci, Introducere in psihopedagogia supradotatilor, Editura Fundatiei Humanitas, Bucuresti, 2004
• Constattin Cucos (coord), Psihologie pentru examenele de definitivare si grade didactice,  Editura Polirom, 2005