Scurt istoric al inteligentei emotionale

SCURT ISTORIC AL INTELIGENTEI EMOTIONALE

Cand psihologii au inceput sa scrie si sa se gandeasca la conceptul de inteligenta, acestia s-au concentrat pe aspecte cognitive, ca si memoria sau solutionarea unor probleme. In acelasi timp, au aparut si alti cercetatori care au inceput sa se concentreze pe aspectele non-cognitive. Ca de exemplu, David Wechsler defineste inteligenta: "capacitatea globala a individului de a actiona in vederea atingerii unui anumit scop, de a gandi rational si de a se adapta eficient mediului in care traieste" (Wechsler, 1958). Chiar din 1940 el face referinta la elemente ale intelectului si elemente ale non-intelectului, adica la factori afectivi, personali si sociali. Mai departe, la inceputul anului 1943, Wechsler sustine ca aceste abilitati ale non-intelectului sunt esentiale in prezicerea succesului unei persoane in viata. El spunea:

"Principala necunoscuta este daca abilitatile afective (elementele non-intelecte) reprezinta factori majori ai inteligentei generale. Parerea mea este nu numai ca reprezinta, ci si ca sunt foarte importanti. Am incercat sa demonstrez ca, pe langa factori ai intelectului, exista si factori ai non-intelectului care determina un comportament inteligent. Daca observatiile mele sunt corecte, acest lucru ar insemna ca nu ne putem astepta la a fi capabili in a masura inteligenta integral pana cand testele noastre nu vor include si acesti factori."

(Wechsler, 1943)

Weschler nu a fost singurul cercetator care a identificat aceste aspecte non-cognitive ale inteligentei ca importante pentru capacitatea de adaptare si pentru succes. Robert Thorndike, de exemplu, vorbea despre "inteligenta sociala" la sfarsitul anilor 30 (Thorndike & Stein, 1937).  Din nefericire, munca acestor pionieri a fost trecuta cu vederea pana in anul 1983, cand Howard Gardner a inceput sa vorbeasca depre "inteligenta multipla". Gardner sustinea ca atat inteligenta "interpersonala", cat si cea "intrapersonala" ocupa un loc la fel de important ca si ceea ce consideram noi IQ-ul si testele prin care se masoara acesta.

Sub aspectul psihologiei inteligentei in organizatii, sub indrumarea lui Hemphill (1959) este sugerat faptul ca "consideratia" reprezinta un important aspect al leadershipului. Mai specific, studiul sugereaza ca liderii care reusesc sa stabileasca "raporturi de incredere, respect si anumita caldura reciproce" cu membri ai grupului lor sunt mult mai eficienti. Cam in aceeasi perioada, este dezvoltat un proces de intelegere bazat pe cercetarile anterioare ale lui Murray (1938) care includeau evaluarea atat a abilitatilor cognitive, cat si a celor non-cognitive.

In 1985, un absolvent al unui colegiu de arte liberale alternative din Statele Unite a scris o lucrare de dizertatie in care se includea termenul de "inteligenta emotionala".

Mai tarziu, in 1990, a fost publicata lucrarea a doi profesori americani, John Mayer si Peter Salovey, sub forma a doua articole intr-o publicatie academica. Mayer (Universitatea din New Hampshire) si Salovey (Yale), incercau sa dezvolte o metoda stiintifica de masurare a diferentelor dintre oameni in ceea ce priveste abilitatile in domeniul emotiilor. Ei au descoperit ca unii oameni sunt mai priceputi in identificarea propriilor sentimente, a sentimentelor celor din jur si in rezolvarea problemelor cu conotatii emotionale.

In ultimii zece ani, acesti doi profesori au dezvoltat doua teste care incearca sa masoare cat mai exact ceea ce ei numesc "inteligenta noastra emotionala". Din cauza ca aproape toate scrierile lor s-au facut in mediul academic, numele si rezultatele cercetarilor lor nu sunt foarte cunoscute.

In schimb, persoana al carui nume este cel mai des asociat cu termenul de "inteligenta emotionala" este un scriitor din New York, pe nume Daniel Goleman. Inainte de a deveni faimos, Goleman a scris mai multe articole in revista Popular Psychology si apoi, pentru ziarul New York Times. La sfarsitul anului 1994, inceputul anului 1995 era evident ca avea de gand sa scrie o carte despre conceptul "literatura emotionala". Pentru a se documenta, acesta a facut mai multe vizite in scoli pentru a vedea ce programe deruleaza pentru dezvoltarea literaturii emotionale. A studiat mult si materiale in ceea ce priveste emotiile, in general. Citind, acesta a ajuns la lucrarile lui Mayer si Salovey. Se pare ca la un moment dat, acesta sau editorul sau au hotarat sa schimbe numele viitoarei carti in "Inteligenta Emotionala", cel mai probabil pentru ca se putea vinde mai bine.

Astfel, in 1995, a aparut cartea "Inteligenta Emotionala". Cartea a reusit sa ajunga pe coperta revistei Time, cel putin in ceea ce priveste piata americana. In urma unui efort promotional sustinut, Goleman a inceput sa apara la show-uri televizate, cum ar fi cele ale lui Oprah Winfrey sau Phil Donahue. A inceput, de asemenea, un obositor turneu de conferinte pentru promovarea cartii. Drept rezultat, cartea a devenit un best seller international.

Incepand cu anul 1995, de la prima publicare a cartii lui Daniel Goleman pe aceasta tema, inteligenta emotionala a devenit unul dintre conceptele cele mai dezbatute in Statele Unite ale Americii. De exemplu, cand Harvard Business Review a publicat un articol in anul 1998, acesta a atras un numar mai mare de cititori decat a facut-o oricare alt articol din aceasta publicatie in ultimii 40 de ani. Cand managerul general al Johnson & Johnson a citit acest articol, a fost atat de impresionat incat a trimis copii ale acestuia la mai mult de 400 de top-manageri din intreaga lume.

In cartea sa, Goleman prezinta o multitudine de informatii interesante legate de creier, emotii si comportament. Totusi, Goleman descria foarte putine idei originale, desi cartea cuprindea si cateva din propriile paradigme si credinte. In principal, ceea ce a facut el a fost sa colecteze munca mai multor oameni, sa o organizeze si sa ii dea o forma comerciala. Din 1995, Goleman s-a concentrat mai mult asupra cercetarii stiintifice despre inteligenta emotionala.

Daniel Goleman, Ph.D, este in prezent CEO al firmei Emotional Intelligence Services din Sudbury, Massachusetts, si co-presedinte al Consortiului pentru Cercetare asupra Inteligentei Emotionale in Organizatii, din cadrul Facultatii de Psihologie Aplicata si Profesionala a Universitatii Rutger din Piscataway, statul New Jersey.

Imbinand propriile analize si cercetari cu rezultatele obtinute pana atunci in domeniu, Goleman arata in prima carte ca, in esenta, avem doua creiere, respectiv doua minti: cea rationala si cea emotionala. Inteligenta emotionala - ale carei componente sunt: autocunoasterea, auto-reglarea, auto-motivarea, empatia si abilitatea de a stabili relatii cu ceilalti - determina modul in care ne descurcam cu propriile emotii si cu ale celorlalti.

Un alt nume in domeniul inteligentei emotionale este David Carusso. Acesta a continuat munca de cercetare inceputa de Mayer si Salovey. Mergand pe aceeasi idee, Carusso sugereaza ca IE este adevarata forma de inteligenta, care, insa, nu a fost masurata in mod stiintific pana cand nu s-a inceput munca de cercetare.

Toti cei care si-au adus contributia la acest domeniu nu au facut 'gaura in cer', dar au pus laolalta si au dat un alt nume, "inteligenta emotionala", unor calitati umane apreciate de cind lumea: bunul simt, intelepciunea, empatia, caracterul, tactul etc.

De altfel, motto-ul cartii lui Goleman (1995) este un citat din Etica Nicomahica a lui Aristotel: 'Oricine se poate infuria - asta e usor. Dar sa fii furios pe cine trebuie, in masura in care trebuie, la momentul potrivit, din motivul potrivit si la modul potrivit, asta nu e usor'.