EXAMINAREA COMPLEXA A TULBURARILOR DE LIMBAJ

Examinarea si diagnosticarea tulburarilor de limbaj se integreaza tabloului dezvoltarii psihice generale a copilului, precum si interdependentei cu mediul social in care acesta traieste. Examinarea complexa trebuie sa urmareasca:

aprecierea posibilitatilor de comunicare de care dispune logopatul si stabilirea diagnosticului, precum si a prognosticului;

elaborarea proiectului de terapie;

cunoasterea dezvoltarii intelectuale si a trasaturilor de personalitate.

Examinarea se face din punct de vedere pedagogic prin aplicarea metodei convorbirii cu logopatul, cu familia si cu factorii educativi implicati, prin aplicarea de probe si teste specializate, prin folosirea observatiei permanente in activitatea scolara, prin consemnarea rezultatelor scolare .         Momentul de examinare trebuie sa tina se ama de o serie de principii :

crearea unei atmosfere destinse, stenice, incurajatoare;

folosirea unor probe care sa evidentieze clar deficitul de limbaj si deficientele asociate;

legatura logopedului cu familia copilului pentru incadrarea clara a elementelor de anamneza;

legatura logopedului cu defectologul (profesorul de educatie speciala) si educatorul(educatoarea) pentru cunoasterea clara a relatiilor logopat-activitate scolara;

evidentierea diagnosticului, a etiologiei deficientei si stabilirea unei prognoze de inceput, precum si a unei colaborari permanente cu copilul, cu familia si cu scoala.

Inregistrarea cazului este realizata in urma perioadei de depistare a tulburarilor de limabaj. Depistarea se face in urma unui examen sumar prin care se evidentiaza deficientele grave, dar si prin semnalarea de catre familie si de cadrele didactice a cazurilor problema. Momentul depistarii este foarte important, iar problemele aplicate variaza in functie de logoped si de experienta pe care acesta o poseda. In general munca logopedica impune ca depistarea sa se realizeze la fiecare inceput de an scolar de la 15 septembrie la 15 octombrie.

Anamneza. Anamneza se consemneaza in urma convorbirii cu unul din parinti (de preferinta mama) si facand apel la fisa medicala a copilului. Este important, la acest nivel, sa se evidentieze : bolile ereditare, malformatiile, nasterea, bolile infectioase care au lasat urmari, dezvoltarea afectivitatii, dezvoltarea relatiilor intrafamiliale, integrarea copilului in familie, momentele de progres psiho-fizic, traume sau accidente, tot ceea ce este legat de aparitia si evolutia limbajului (cand si cum a inceput sa vorbeasca, primele cuvinte, primele propozitii etc.).

3. Examinarea limbajului rostit

a.   Examinarea nivelului de intelegere a vorbirii se realizeaza in functie de varsta cronologica, nivel scolar si prezenta tulburarilor psihice. La copiii peste clasa a III-a se poate folosi chiar manualul clasei anterioare. Se cere copilului sa indice lectia care i-a placut cel mai mult, i-o citim cu voce tare si il rugam sa explice sensul unor cuvinte din vocabularul acesteia. La copiii din grupa mare, scolari mici si copii cu probleme speciale in educatie, se pot aplica o serie de probe ca : proba de intelegere verbala si de de completare a unor lacune dupa Alice Descoeudres. Pana la varsta de 6 ani  si la copiii cu nevoi speciale in educatie, ce prezinta intarzieri in dezvoltarea mintala sau deficit mintal, intelegerea vorbirii se testeaza, in genere, pe obiecte concrete.

b. Examinarea auzului. Este bine ca in cazul evidentierii clare a acuitatii auditive indicam examenul audiometric efectuat la medicul de specialitate. In cazurile de alalie, cand audiograma nu reuseste prea bine sau in cazurile in care copilul nu intelege vorbirea la nivelul elaborarii unor raspunsuri, se poate apela si la proteza  auditiva.

Nivelul dezvoltarii auzului se evidentiaza prin :

- probele de intelegere a vorbirii (propuse deja);

- observatii asupra conduitei : copilul repeta intrebarile in timp ce-i dam indrumari, caracterul intrebarilor puse de copil.

Procedeul este urmatorul (pe etape):

Etapa 1. Copilul care nu vorbeste de loc este examinat prin probe de intelegere, iar sarcinile i se dau cu glas cand tare, cand incet.

Etapa 2 Daca copilul nu reactioneaza, trebuie stabilit daca nu aude sau nu intelege (exemplu : ii dam o jucarie cu vocea in soapta; lasam sa cada o legatura de chei si observam reactia la zgomot, la o sonerie etc.)

Etapa 3 Daca reactioneaza la zgomote si poate repeta cuvintele spuse de noi, il asezam intr-o pozitie in care sa nu vada buzele examinatorului si acoperim pe rand cate o ureche (examen monoauricular). Cuvintele le soptim si copilul trebuie sa la repete. Dupa clasificarea GLEITZ neintelegerea vorbirii in soapta pana la 4-6 m. are valoarea unei usoare hipoacuzii (sau apraxie auditiva); pana la 1-4 m. este o hipoacuzie de gravitate medie, iar cand copilul nu aude la 1 m. hipoacuzia este grava.

Coordonatele functiei auditive examinate sunt :

acuitatea auditiva (distanta perceperii vocii in soapta, redarea unor structuri ritmice percepute auditiv, discriminarea si localizarea analitica a surselor sonore;

Referat: Lectia unui copil pentru parintii lui - relatia cu parintii Referat: Natiunea si statul national din perspectiva uniunii europene

- intelegerea vorbirii in ansamblu;

- recunoasterea si reproducerea sunetelor perechi opuse;

- (sunete izolate; silabe; cuvinte); s-z; t-d; ta-da; pot-pod;

controlul auditiv al vorbirii;

- autocontrolul in circuitul fonator normal (vorbeste gradat de la soapta la strigat, la cerere);

- autocontrolul auditiv in corectarea defectelor de articulare (de exemplu : inregistrarea pe banda de magnetofon a rotacismului)

c. Examinarea articularii verbale se refera la aparatul articulator, la articularea (pronuntia) propriu-zisa.

Examinarea aparatului articulator cuprinde urmatoarele aspecte :

Integritatea functionala in ansamblu. Aici se are in vedere in primul rand sistemul labio-comisural (simetria, integritatea, mobilitatea si forta). Apoi se evidentiaza aparatul dental (integritatea, forma, muscatura, forma dentala individuala).La maxilare se pune in evidenta forma mandibulei, forma arcurilor maxilarelor, existenta prognatismului inferior sau superior. In ceea ce priveste limba, logopedul trebuie sa observe in examinare: forma, mobilitatea pe plan transversal si longitudinal, marimea, fixarea ei, frenul. Palatul dur este examinat ca forma, amplitudinea boltii. Palatul moale intereseaza ca mobilitate, forma si marime. Logopedul trebuie sa observe si omusorul (mobilitate, integritate, marime, asezare) si sistemul nazal (inflamari acute sau cronice, dureri de sept, malformatii).

Examinarea articularii propriu-zise

Dupa ce s-a sesizat starea aparatului articulator, examinam capacitatea articulatorie. Important in aceasta etapa este ca obrazul copiluluisa fie luminat si sa fie la aceeasi inaltime cu obrazul examinatorului.

Se vor urmari urmatoarele aspecte:

Capacitatea de redare prin imitatie (vorbirea reflectata)

La acest nivel examinatorul pronunta sunetele alfabetului in ordinea dificultatilor. Se cere logopatului sa repete si el. Apoi se pronunta silabe directe si inverse cu sunetele respective, solicitand pronuntia copilului.

Se pronunta apoi cuvinte in care sunetele la care se observa deformari se gasesc in pozitie initiala, de mijloc si finala, La sfarsit se pronunta propozitiicare contin sunete deficitare (de 2-3 ori) pentru a se evidentia clar tulburarea. Se examineaza si combinatii de consoane sau de vocale in diferite cuvinte.

La baza alcatuirii unui astfel de instrument trebuie sa fie urmatoarele principii :

cuvintele sa fie uzuale, sa poata fi intelese si de copiii care dispun de un vocabular sarac;

sa poata fi usor ilustrate cu imagini;

sunetul sa apara in diferite combinatii; articulare usoara si dificila, la inceput, la mijloc si la sfarsit.

Vorbirea independenta

Pentru examinarea capacitatii de pronuntie in vorbirea independenta se pot folosi : alfabetul ilustrat, tabele cu imagini a caror denumire prezinta sunetele in pozitii diferite (inceput, mijloc, sfarsit).

Se vor folosi ca procedee : "citirea" de ilustratii, recitarea, cantecul, povestirea libera. Dupa acestea, examinatorul noteaza sunetele care intampina greutati, tipul tulburarilor intervenite, modul de recitare, ritmul, melodicitatea vorbirii, respiratia in timpul recitarii si cantecului, daca poate povesti, surprinderea esentialului, respectarea structurii logice a povestirii.

d.         Examenul vocii.

Vocea se observa de la primul contact, fiind de obicei in concordanta cu dezvoltarea fizica si cu conformatia fiziologica a copilului. Se urmareste :

sonoritatea ;

tonalitatea ;

valoarea ;

nuanta ;

raguseala ;

astenia vocala ;

rezonanta ;

disfonia, la pubertate (rareori inainte) ;

rinolalia ;

intensitatea vocii ;

melodicitatea vorbirii ;

vorbirea sacadata.

e.       Examinarea structurii gramaticale

Se realizeaza observand formarea propozitiilor simple (2-4 cuvinte) corecte in vorbirea spontana sau reprodusa  ; folosirea corecta a singularului si plurarulului (acord, numar-gen, la substantive cunoscute si noi); folosirea timpurilor verbelor, verbalizarea corecta a unor relatii temporale simple; folosirea corecta a pronumelui personal si a celui demonstrativ.

f. Examinarea vocabularului activ

Se realizeaza prin observarea volumului de cuvinte folosite in povestire si vorbirea independeenta a substantivelor, verbelor si adjectivelor.

g.         Examinarea formelor de limbaj verbal poate evidentia :

Dialogul de scurta durata - telegrafic axat  pe obiecte si pe evenimente de tip situativ, in functie de anumite imprejurari, evenimente, sarcini concrete.

Examenul lexic si grafic

Daca examenul vorbirii se face de la 5 ani in sus, examenul limbajului scris, se realizeaza in cazurile de disgrafie, dislexie la nivelul clasei a II-a si a III-a de studiu.Exista si o diagnosticare precoce a tulburarilor limbajului scris, care se efectueaza de la varstele mici si terapia va cuprinde antrenarea capacitatilor psiho-motrice specifice pentru scris si citit.

Pentru o examinare corecta a tulburarilor intervenite in scris si citit. este necesar ca in anamneza sa se stabileasca anumite elemente precum : intarzieri in aparitia vorbirii, dislalii polimorfe sau fiziologice prelungite, bilingvismul, intreruperi de scolaritate, exigentele familiei asupra copilului, exersarea scris-cititului acasa. Examinarea lexiei si grafiei trebuie sa cuprinda imaginea schemei corporale, a lateralitatii, a motricitatii fine. Se pot folosi :  probe pentru determinarea orientarii spatiale, proba pentru determinarea sincineziilor digitale, proba pentru determinarea lateralitatii, testul OSERETSKI, proba LIEBMANN etc.

Dupa rezolvarea acestor probe este examinata direct lexia si grafia logopatului prin intermediul unor probe specifice in care se verifica : literele, silabele, cuvintele, analiza si sinteza lexico-grafica, propozitiile si micile texte. Este folosita copierea si dictarea, citirea de pe carte si de pe caiet si se aplica o fisa de evaluare a greselilor tipice pentru fiecare copil.

Examinarea motricitatii

testul OSERETSKI

motricitatea organelor fonatorii

examenul de praxie

examenul lateralitatii

examenul de ritm

Conform indicatiilor lui Oseretski incepem exercitiile la nivelul varstei cronologice si coboram sau urcam pana unde ne permite capacitatea copilului . In cazul copiilor cu deficiente de vorbire, e bine sa incepem aplicarea testului cu un an minus fata de varsta cronologica, experienta indicand in toate deficientele de vorbire o ramanere in urma a dezvoltarii motorii. Incepem examenul cu o categorie de varsta sub varsta cronologica si pentru a stimula copilul prin performante proprii.

Examinarea dezvoltarii mintale

Se pot folosi :

desenul omuletului, pomului  si al casei;

matricile progresive: J.C. RAVEN (6-12 ani);

proba compararii de notiuni;

proba definirii de notiuni;

proba de completare a lacunelor.

Examenul personalitatii

Probele pentru determinarea trasaturilor de personalitate pot releva tulburarile comportamentale asociate celor de limbaj, microtraume scolare sau familiale. Indicate sunt testele : RORSCACH, T.A.T., tabloul familiei.

8. Examenul medical

Se recomanda unele examene medicale de tipul : ORL, audiologic, stomatologic, neuro-psihiatric general, mai ales cu privire la dezvoltarea somatica si hormonala.

9. Examinarea rezultatelor activitatii scolare este de o mare importanta in alcatuirea unui tablou corect simptomatologic. Gradul de integrare scolara a copilului sau integrare in viata grupului scolar se poate examina nu numai prin inregistarea principalelor rezultate in activitatea de invatare dar si cu asistente ale logopedului la lectii, convorbiri cu educatoarea (invatatorul) si chiar cu ceilalti copiii.

10. Consemnarea rezultatelor examinarii se face in mod detaliat in Fisa Logopedica , urmarindu-se evaluarea tulburarilor la inceputul terapiei, in timpul si la sfarsitul acesteia.