Eul

EUL

- desemneaza chintesenta intregului proces de devenire si integrare a personalitatii;

- ceea ce diferentiaza, individualizeaza, da consistenta ontologica si delimitare, prin

autodeterminare si autoinchidere, personalitatii in raport cu mediul;

- trasaturile sale definitorii sunt reflexivitatea, adresabilitatea, transpozabilitatea, teleonomia;

(Structurarea personalitatii la nivelul Eului se realizeaza printr-o corelare dinamica si complexa,

dialectic-contradictorie, a constiintei despre lumea externa si a constiintei de sine, in tot cursul

ontogenezei. Ca nivel functional specific, Eul incepe sa se manifeste de-abia in jurul varstei de trei ani,

cand, in plan psihologic intern, se produce acea restructurare calitativa care face posibila autoraportarea

(reflexivitatea).

Pana la aceasta varsta, copilul se raporteaza la sine ca la o alta persoana, vorbeste despre sine la

persoana a treia: actiunea sau starea nu sunt ale Eului, ci ale lui Georgel sau Ionel (cum il cheama pe

el).

Prima manifestare a Eului va consta in trecerea copilului din ipostaza pasiva de obiect in cea

activa de subiect. Verbalizarea acestui salt prin cuvantul autorefential Eu va imprima un curs cu totul

nou dezvoltarii ulterioare a personalitatii. Aceasta se va desfasura sub semnul accentuarii si afirmarii

propriei identitati, a atingerii anumitor obiective si standarde existentiale.

Din punct de vedere structural, Eul include trei componente in-tercorelate si reciproc integrate:

Eul corporal (imaginea valorizanta a mediului intern al organismului - cenestezia, imaginea valorizata a

constitutiei fizice - morfotipului, trairile afective legate de acestea, ansamblul trebuintelor

biofiziologice etc), Eul psihologic (imaginea despre propria organizare psihica interna, trairile afective

legate de aceasta, motivatia - nevoia de autorealizarare, de autoperfectionare, vointa de actiune etc.) si

Eul social (imaginea despre locul si rolul propriu in societate, sistemul valorilor sociale interiorizate si

integrate, motivele sociale, motivele de statut, sentimentele sociale, vointa de interactiune si integrare

sociala).

Gradul de elaborare a celor trei componente, ca si modul de articulare si integrare a lor, difera

de la un individ la altul, rezultand astfel profile variate ale Eului. Astfel, s-ar putea delimita patru

profile de baza: 1) somatic (dominanta in cadrul Eului a componentei bioconstitutionale, narcisismul

fiind o forma particulara a acestei relatii; 2) spiritual (dominanta in cadrul Eului a componentei psihice, a

centrarii pe cunoastere, pe nevoia de intelegere, pe creatie); 3) social (dominanti in cadrul Eului a

componentei sociale, cu centrarea pe nevoia de statut, de prestigiu sau pe motivatia supraordonata a

binelui general); 4) mixt (relativ echilibrata integrare a celor trei componente "primare').

M. Zlate (1999) a elaborat o schema de diferentiere pentru personalitate (personalitatea reala,

personalitatea autoevaluata, personalitatea ideala, personalitatea perceputa, personalitatea proiectata si

personalitatea manifestata). Credeai ca ea se poate aplica si Eului, considerat in plan dinamic. Asifel,

putem distinge: Eul real (ansamblul atributelor structural-functionale asa cum se prezinta ele la un

moment dat, neraportate la un evaluator); Eul autoevaluat (imaginea retro-proiectata a subiectului

despre "atributele' Eului sau); Eul ideal (tabloul atributelor Eului pe care subiectul si-ar dori sa le aiba);

Eul perceput (ansamblul reprezentarilor ideilor si aprecierilor pe care subiectul si le formeaza despre

Eul celorlalti); Eul proiectat (ansamblul reprezentarilor, parerilor si aprecierilor pe care subiectul crede

ca altii le au despre Eul sau); Eul obiectivat (trasaturile si particularitatile exprimate in comportament).

Aceste laturi interactioneaza si se conditioneaza reciproc, ceea ce face ca Eul sa nu ramana o

entitate statica, ci sa fie o realitate inalt dinamica, individul fiind permanent preocupat de Eul sau.