Motivatie si conflict

MOTIVATIE SI CONFLICT

Cum s-a putut retine din paragrafele de mai sus, omul nu poseda un singur motiv si un singur scop, ci o multitudine de motive si de scopuri, fiind o fiinta plurimotivata si pluriteleonomica. Satisfacerea , oricarui motiv si atingerea oricarui scop reclama intreprinderea de catre subiect a unui anumit demers, a unei anumite activitati. Potrivit legii generale a exclusivitatii, la un moment dat poate fi satisfacut un singur motiv si se poate actiona in directia atingerii unui singur scop principal. Ca urmare, in cazul activarii simultane a doua sau mai multor motive, se naste un conflict. Individul va fi supus atunci presiunii unui anumit numar de forte cu valente diferite, a caror surmontare reclama un serios efort voluntar si decizional.

Tipul si intensitatea conflictului vor depinde de natura si semnul motivelor concurente. S-au identificat trei tipuri de conflicte:

1) confictul generat de simultaneitatea a doua motive pozitive (atrac-tie-atractie: A-A) (ex.: situatia de a alege intre a citi o carte captivanta si a merge la un film, sau intre doua atractii profesionale);

2)  conflictul generat de doua variante la fel de indezirabile (res-pingere-respingere sau evitare-evitare), dar din care trebuie aleasa numai una; (ex.: situatia in care se afla un elev atunci cand trebuie sa opteze intre riscul de a lua o nota proasta pentru neinvatarea lectiei si cel de a suporta sanctiunea parintilor pentru fuga de la ore; se utilizeaza strategia "alege raul cel mai mic'); exista si cazuri cand se cauta iesirea intr-o evaziune fizica sau imaginara sau chiar intr-o comportare agresiva;

3) conflictul generat de o situatie antagonica (atractie-respingeie), obiectul motivului sau scopul avand atat valente pozitive, cat si negative (ex" situatia adolescentului care, pe de o parte, tinde spre independenta si eliberare de sub tutela parintilor, pe de alta parte, simte nevoia de protectie si ajutor din partea lor; placerea de a rupe un trandafir si teama de a ne intepa; in experimentele pe animale, asocierea administrarii hranei cu administrarea unui soc electric). Pe fondul unor asemene

situatii, se dezvolta o atitudine si o stare afectiva ambivalenta. Se esti­meaza ca acest gen de conflict este cel mai frecvent in viata cotidiana. In analiza situatiilor conflictuale, se apeleaza la termenul de gradient, care desemneaza variatia intensitatii raspunsului in raport de apropierea obiectului-scop (K.Lewin, 1937; A.R.Luria, 1948). Datele cercetarilor intreprinse in aceasta directie au stabilit urmatoarele:

a) intensitatea atractiei creste pe masura apropierii de obiectul-scop; ca se intensifica si mai mult daca la limita atingerii scopului se interpune un obstacol;

b)  intensitatea tensiunii de respingere creste pe masura ce ne apropiem de situatia indezirabila: apropierea momentului primirii unei pedepse amplifica starea de teama si motivatia de a o evita;

c) gradientul respingerii (evitarii) creste mai repede decat gradien-tului de atractie, ceea ce face ca in situatia atractie-respingere sa fie facilitata manifestarea comportamentelor ambivalente (apropiere-respingere; aceasta din urma, asociindu-se cu o intensitate motivationala mai mare, duce, in ultima instanta, la ruperea legaturii cu obiectul).

Trebuie sa facem distinctie intre conflictul motivational, care are intotdeauna un caracter intrapersonal, motivele concrete facand parte din structura psihica a aceluiasi individ, si conflictul interpersonal (respectiv, intergrupal), care se evidentiaza in cadrul relatiilor dintre doi sau mai multi indivizi, ale caror motive se opun reciproc.

Acumularea in timp si cronicizarea conflictelor se transforma in sursa de frustratie negativa si, implicit, in focare latente de tulburari si disfunctii psihonevrotice.