Momentul Serghei Leonidovici Rubinstein
Cu S.L. Rubinstein
(1889-1960), psihologia sovietica dobandeste nuante ideologice
mult mai puternice decat la Vagotski, chiar daca conceptia lui ne
apare azi ca o continuare a gandirii acestuia, dar nu in plan cultural, ci
filosofic. "Uneltele sociale', care vor forma "functii noi',
"structuri mentale', "procese psihice superioare' sunt concepte
utilizate de Vigotski pentru a arata ca procesele psihice superioare
se prezinta initial sub forma unor "obiecte culturale', care
cuprind in ele, pe langa ceea ce vedem (limba etc.) si o
psihologie culturala implicita, pe care copilul o creeaza, o
reface in activitatea de invatare.
S.L. Rubinstein isi va
asuma sarcina de a demonstra in plan filosofic acest lucru. In studiul
"Principiul determinismului si teoria psihologica a gandirii',
in care el rezuma ceea ce expusese pe larg in cartea "Despre gandire
si caile cercetarii ei' (1958), de fapt reia
parti din cartea amintita, pe care le considera
reprezentative pentru contributia sa in psihologie (studiul a fost
publicat la sfarsitul vietii, in 1959).
Aceasta contributie
consta in respingerea behaviorismului in forma lui psihologica,
adica a relatiei stimul-reactie (determinism mecanicist),
"conceptie care a suferit un incontestabil esec'. Acestei
conceptii S.L. Rubinstein ii opune o intreaga teorie, expusa pe
larg in "Existenta si constiinta'
("Conditiile externe actioneaza intotdeauna prin intermediul
celor interne'). In psihologie expresia acestui mod de gandire este teoria
lui
Secenov-Pavlov despre reflexe. "In psihologie,
spune S.L. Rubinstein, expresia speciala a acestui principiu al
determinismului este teoria lui Secenov-Pavlov despre reflexe (tocmai in
aceasta rezida, pentru noi, in primul rand, importanta ei
principala)' (p.143). In treacat fie spus, aceasta
observatie era gresita. Lucrari de genul celor scrise de
Hilgard si Bower au asezat definitiv in aceeasi ordine de
gandire reflexul conditionat si conditionarea
operanta. Si S.L. Rubinstein sustine ca "actiunile
copilului cu obiectele, care reproduc procedeele socialmente elaborate de a
opera cu ele, se conformeaza proprietatilor obiectelor si
servesc la cunoasterea acestora' (p.146). S.L. Rubinstein devine cu
adevarat creator atunci cand afirma: "Asadar, nu numai
dezvoltarea gandirii individului este determinata social, ci si
procesul functionarii ei; intregul proces al gandirii este o operare
cu cunostinte social elaborate' (p. 146).
Definirea gandirii lui S.L. Rubinstein contine totusi elemente remarcabile.
Ea nu este numai rezolvare de probleme, ci si punere sau formulare
de probleme, reconstituirea realului reflectat, reflectarea
dependentelor cauzale, formare si utilizare de concepte,
structura si dinamica cunostintelor.
Obiectul de cercetare in cazul
gandirii este procesualitatea, gandirea ca activitate, ca proces,
operatiile care o compun (analiza, sinteza etc.). Analiza este un act
de gandire: "Anumite acte de gandire se descompun dupa obiectele asupra
carora se orienteaza sau dupa rezultatele la care ne
conduc' (p.148). Si, mai departe: "Trecerea de la o veriga a
procesului de gandire (de la o operatie de gandire) la alta, se
desfasoara cand procesul de gandire (sa zicem analiza)
trece de la un obiect la altul.' (p. 148). Gandirea are verigi, deci,
operatiile gandirii sunt aceste verigi, denumite si "acte de
gandire'.
Concluzia este
neasteptata: "Asadar, doua principii fundamentale
determina modul in care abordam problema gandirii; primul este
principiul materialist-dialectic al determinismului (si teoria despre
reflexe, care este expresia sa speciala); cel de-al doilea se refera
la faptul ca obiectul de baza al investigatiei psihologice este
procesul de gandire.' (p.148). Desigur, "conditiile exterioare nu
actioneaza ca impuls exterior, care determina nemijlocit,
mecanic rezultatele activitatii de gandire, ci mijlocit, prin
conditiile interioare ale acestei activitati, in expresia lor
fiziologica si psihologica'. S.L. Rubinstein revine la definirea
gandirii, a procesului de gandire: "Procesul de gandire este analiza
si sinteza (in conexiunea si in determinarea lor),
abstractiune si generalizare'.
Lamurirea procesului
gandirii fara cunoasterea ipostazelor lui specifice si
anume: gandirea matematica, istorica, empirica, biologica
etc. nu este posibila. Se ajunge inevitabil la speculatie, la
generalizari nejustificate, la inductii incomplete, cu o mica
valoare de orientare practica. S.L. Rubinstein este un maestru al
speculatiei sterile in sfera intelegerii gandirii, chiar daca
unele contributii nu ii pot fi negate. El ramane totusi un
reprezentant tipic al psihologiei speculative, al psihologiei filosofice, in
varianta ei marxista, ridicata la rang de ideologie si in sfera
diferitelor stiinte sau domenii particulare (psihologie,
genetica, cibernetica, testologie, behaviorism etc.
