Emotie si actiune - impulsuri catre actiuni

O viziune asupra naturii umane care ignora puterea emotiilor este desigur limitativa. Insasi denumirea "homo sapiens" (specia ganditoare) conduce la umbrirea noii aprecieri si viziuni asupra locului emotiilor in viata noastra. Spre exemplu, in luarea deciziilor si trecerea la actiune, trairile emotionale conteaza la fel de mult si adesea chiar mai mult decat gandurile, astfel incat suprematia ratiunii - masurate prin IQ - pierde teren. Inteligenta poate sa nu duca la nimic atunci cand emotiile te stapanesc. In ciuda constrangerilor sociale, pasiunile coplesesc de multe ori ratiunea. Acest dat al naturii umane rezulta din arhitectonica de baza a vietii psihice: ne nastem cu ceea ce a functionat maximal pentru ultimele 50.000 de generatii umane.

Toate emotiile sunt, in esenta, impulsuri catre actiune, planuri instantanee de confruntare cu viata, pe care evolutia ni le pune la dispozitie. Fiecare emotie pregateste organismul pentru un anumit tip de raspuns.

Mai mult, functiile rationale si emotionale ale creierului se afla intr-o stare de interdependenta. Cercetarile au demonstrat ca, din punct de vedere evolutionist, componenta emotionala a existat in creierul uman cu mult inaintea dezvoltarii ratiunii, respectiv a neocortexului. Inainte de a fi preluate de cortex, mesajele preluate mai intai in acea zona a creierului in care este localizata memoria emotionala - nucleul amigdalian. Astfel, unele reactii emotionale si amintiri de factura emotionala se pot forma fara nici un fel de participare constienta, cognitiva. In primele milisecunde ale perceptiei noastre, nu numai ca intelegem - inconstient - ceea ce este, dar si decidem daca ne place sau nu. Inteligenta emotionala influenteaza de fapt gandirea rationala. De aceea, din punct de vedere psihologic, atunci cand centrii emotiei sunt afectati, inteligenta ne este scurtcircuitata. Trairile emotionale sunt indispensabile deciziilor rationale; ele ne dirijeaza in directia corecta.

IQ si EQ sunt incompleti si ineficienti unul fara celalalt. Daca IQ te ajuta sa discerni, sa calculezi, sa apreciezi corect o situatie problematica, EQ este responsabil pentru gradul de autoapreciere si autocunoastere, pentru sensibilitatea si adaptabilitatea sociala.

Cuvantul "emotie" isi are radacina in latinescul matere, care se traduce prin "a misca". Emotiile ne scot din starea de paralizie, dandu-ne motivatia actiunii.

Este mult mai sanatos sa ne acceptam si sa ne exteriorizam emotiile intense decat sa le ignoram sau sa le consideram periculoase. Asemenea durerii fizice, durerea emotionala este un avertisment care trebuie luat in considerare.

Mai mult, autocontrolul nu vine din reprimarea sentimentelor ci din trairea lor constienta. J. Segal (1997) apreciaza ca "sanatos pentru minte, trup, inima si spirit este sa lasam emotiile sa se manifeste. Constientizarea activa a starilor afective - exteriorizarea si trairea din plin a emotiilor de zi cu zi - si impletirea lor cu abilitatile cognitive ar reprezenta, dupa Segal, o dovada de mare sensibilitate. Constientizarea si acceptarea simtamintelor proprii deschide calea spre empatie pentru ca doar celor carora le pasa de ei insisi le pasa si de semenii lor."

Goleman acorda o deosebita atentie atat empatiei cat si abilitatii de a dirija, conduce si manui relatiile interpersonale, subsumate conceptului de ,,putere interpersonala''. Empatia este vazuta ca o capacitate de transpunere imaginativ-ideativa, dar si emotionala, cu functii de cunoastere, anticipare, comunicare, contagiune afectiva si performantiale. Puterea interpersonala se traduce intr-un autocontrol sporit, in abilitatea de a depasi anxietatea si stresul.

In orice comunicare intre participanti au loc permanent schimburi emotionale, cele mai multe realizandu-se la niveluri imperceptibile, (este vorba despre ,,emotiile subliminale ). Inteligenta emotionala presupune cunoasterea si dirijarea acestor schimburi imperceptibile si subtile.

Persoanele ,,abile emotional au capacitatea de a imita inconstient emotiile vazute la altii, adopta aceeasi mimica, gesturile, tonul vocii si alte aspecte nonverbale. Este vorba despre o recunoastere la nivelul propriu a dispozitiilor celeilalte persoane. Cand doua persoane interactioneaza, dispozitia afectiva se transfera de la persoana mai puternica in exprimarea sentimentelor la cea care este mai pasiva. Raporturile emotionale foarte puternice duc la aparitia ,,sincronicitatii sentimentale'' Contagiunea afectiva, respectiv puterea de a se sincroniza afectiv se intalneste la anumiti lideri, permitandu-le sa organizeze grupul, sa negocieze solutii, sa stabileasca conexiuni personale multiple, sa determine cauza sentimentelor negative si a grijilor personale.

A fi empatic nu inseamna a trai aceeasi emotie, stare, a te lasa coplesit de sentimentele sau de dispozitia celuilalt. Din contra, este natural si chiar necesar sa continui sa te simti bine (mai ales daca asta simti) in timp ce percepi durerea celuilalt. Empatia ne face mai puternici adica mai categorici si mai constienti gratie informatiilor pe care ni le ofera despre altii si despre relatiile noastre cu ei. A sti ce simt ceilalti ne ajuta sa cunoastem valoarea propriei noastre individualitati, ne motiveaza in ceea ce facem si ne indeamna sa actionam, imbogatindu-ne, astfel, pe plan personal si social.

Oamenii au nevoie de intelegere, nu neaparat de ajutor. Participarea sufleteasca, atentia si intelegerea ii fac ca sa se simta protejati si ii incurajeaza sa invete din senzatiile pe care le traiesc si sa-si rezolve singuri problemele. Asadar, este suficient sa ascultam cu intregul corp, fara sa ne implicam rational.

Empatia ne ,,vindeca'' de mania separarii oamenilor in persoane care au dreptate si persoane care nu au dreptate, dar ne si dezvata de tendinta de a contrazice si ne ajuta sa putem fi in dezacord cu cineva, fara insa, a deveni dezagreabili.

Empatia este contagioasa, are puterea de a deschide inimile celorlalti. Ea garanteaza doar capacitatea de interpretare a semnelor, de la cele lingvistice pana la gestica, expresii faciale si limbajul trupului si nu intuirea sentimentelor unei persoane total necomunicative. In timp, semnele pe care ajungi sa le descifrezi vor contribui la desavarsirea intelepciunii proprii.

Asadar, intelegerea celorlalti urmeaza intelegerii propriei persoane. Constientizarea diverselor senzatii - fie ele fizice, fie de factura emotionala - creeaza textura sensibilitatii emotionale. Adevarata EI presupune ,,acordarea'' sensibilitatii noastre la lungimile de unda ale semnalelor receptionate de intregul corp. Constientizarea trairilor proprii se dezvolta ca un fel de ,,al saselea simt'' anticipat de exploatarea, de solicitarea intensa a celorlalte simturi.

Sesizarea trairilor emotionale si gestionarea lor nu inseamna nici mascare, nici reprimare, ci, dimpotriva, manifestarea lor, detensionarea si energizarea organismului. Un exemplu in acest sens il reprezinta comportamentul copiilor, capabili sa alerge si sa se joace imediat dupa ce au plans zgomotos; ei nu desconsidera senzatiile, ci se lasa purtati de ele, demonstrand ca sanatatea mentala si fizica depinde de folosirea supapei emotionale.

Un studiu realizat intr-o universitate europeana sustine ca, pentru a-si controla comportamentul agresiv, copiii de varsta scolara ar trebui invatati sa-si monitorizeze trairile. Constientizand senzatii fizice - de exemplu, impurpurarea obrajilor sau incordarea anumitor parti ale corpului - din momentele din care isi ies din fire, ei ar putea sa-si infraneze agresivitatea. Chiar si atunci cand ne-am format anumite automatisme, putem sa ne dezvatam de comportamentele respective luand in considerare senzatiile din acele momente.

Capacitatea de a ne simti emotiile atrage dupa sine puterea de a ne induce si de a mentine o stare de fluiditate a constiintei care permite trecerea spre actiune direct din interior, fara filtrul ratiunii. Este asa-numita ,,stare de gratie'' sau de ,,revarsare'' in care a excela vine de la sine, fara efort, pe un fond de relaxare, de uitare de sine. Intrarea in aceasta stare reprezinta inteligenta emotionala la cei mai inalti parametri; starea de revarsare reprezinta probabil culmea exploatarii emotiilor in serviciul performantei si invatarii; in aceasta stare emotiile sunt pozitive, stenice si rezonante cu sarcinile de indeplinit. Trairea este placuta, atentia acordata sarcinii este maxima, constiinta fuzionand cu actiunea. Desi legatura cu timpul si spatiul se pierde, persoana demonstreaza un control optimal al activitatii desfasurate.

Se spune ca oamenii se concentreaza cel mai bine cand cerintele fata de ei sunt mai mari decat in mod obisnuit si sunt capabili sa dea mai mult. Daca li se cere prea putin, oamenii se plictisesc. Daca este prea mult pentru ca ei sa se descurce, devin anxiosi. Revarsarea se instaleaza in acesta zona delicata, intre plictiseala si anxietate.

In revarsare, creierul este intr-o stare de calm; cand persoana este angajata in activitati care ii capteaza atentia fara efort, creierul ei "se linisteste", in sensul ca se inregistreaza o scadere a excitatiei corticale, simultana cresterii eficientei. Astfel, chiar si o munca foarte solicitanta poate parea invioratoare sau de improspatare a fortelor, mai degraba decat epuizanta.