Factorii dezvoltarii psihice a copilului in principalele perioade de varsta

ESENTA DEZVOLTARII PSIHICE

De la nastere si pana la maturitate, omul strabate un drum lung de dezvoltare. Dintr-o fiinta neajutorata, cum este copilul la nastere,el se transforma treptat intr-un membru activ al societatii, capabil sa participe in mod creator la viata sociala.

In decursul anilor, in viata copilului se produc transformari fizice si psihice insemnate. Aceste transformari nu constau doar in adaosul la inaltime si greutate sau in simpla sporire a cunostintelor si deprinderilor copilului. Este gresit sa se considere copilul ca un « adult in miniatura ». Activitatea sa psihica, adica procesele si insusirile sale psihice nu sunt date in proportii minime, reduse, in momentul nasterii, astfel ca procesul dezvoltarii sa insemne doar adaosuri cantitative pana la obtinerea proportiilor si trasaturilor omului adult, aceasta fiind o conceptie cu totul gresita. Dezvoltarea copilului nu poate fi privita doar ca un proces liniar de schimbari cantitative. Faptele arata ca in dezvoltarea psihica se produc si transformari calitative importante ca de exemplu, trecerea de la pronuntarea silabelor separate la folosirea primului cuvant, primul pas independent la varsta de un an, prima operatie mintala de socotit pe care o va face copilul prescolar, constituie schimbari calitative insemnate in dezvoltarea psihica a copilului. Asadar, prin dezvoltare trebuie sa intelegem, in primul rand, transformarile calitative, de natura fizica si psihica, ce se produc in viata copilului.

Dezvoltarea psihica a copilului consta , in primul rand, in largirea, complicarea si adancirea activitatii sale de cunoastere.

Copilul mic se familiarizeaza cu un cerc restrans de obiecte si fenomene care formeaza ambianta sa imediata. La inceput, el nu reuseste sa desprinda insusirile pricipale ale obiectelor, nu stie sa separe esentialul de neesential, principalul de secundar. Dezvoltarea limbajului va aduce mari posibilitati in activitatea cognitiva , completand « cucerirea » ambiantei imediate. Sub indrumarea adultilor, in special a parintilor si a educatoarelor, copilul discerne insusirile obiectelor, separa unele note esentiale, ajunge sa desprinda anumite legaturi, relatii intre obiecte si fenomene, reusind treptat sa se orienteze in activitate pe baza acestora. Cu ajutorul  cuvantului, copilul ajunge sa generalizeze, sa unifice obiectele in grupuri, in categorii,apropiindu-se de notiuni. In felul acesta, dezvoltarea activitatii sale de cunoastere ne apare ca un proces de trecere de la oglindirea obiectelor si fenomenelor concrete, separate, la formarea notiunilor abstracte, la generalizari. Pe aceasta cale, copilul ajunge la o intelegere mai adanca a realitatii : de la o cunoastere de suprafata a lucrurilor se trece treptat la dezvaluiorea esentei acestora.

Dezvoltarea psihica inseamna, in acelasi timp, si imbogatirea sferei emoptive a copilului, in stansa legatura cu modificarea relatiilor sale cu cei din jur, cu lumea inconjuratoare. In emotii si sentimente se oglindeste atitudinea fata de obiecte, fenomene, persoane, evenimente etc. Initial, reactiile emotive ale copilului sunt legate de satisfacerea trebuintelor organice. Treptat, sub influenta relatiilor cu cei din jur, incep sa se puna bazele sentimentelor sociale. Conditiile de viata, mediul este constituit,de fapt, de complexul de relatii in care se dezvolta copilul. In functie de extinderea si imbogatirea acestor relatii se formeaza si viata sa emotiva : se dezvolta sentimente si aptitudini fata de obiectele si fenomenele realitatii, fata de evenimente, persoane, idei, sau fata de propriile sale actiuni. Totodata se precizeaza aprecierile, interesele si trebuintele copilului, ele imprimand o anumita orientare personalitatii. Pornindu-se de la acesta baza, se contureaza treptat si trasaturile sale de caracter.

Se perfectioneaza si activitatea copilului, la inceput , miscarile sale sunt raspunsuri simple, directe, la stimularileexterne si interne, urmand apoi ca aceste acte sa se complice treptat, castigand in precizie si coordonare. Dupa ce copilul isi insuseste limbajul, actiunile sale devin tot mai voluntare, mai constiente. In felul acesta, miscarile copilului si activitatea sa se dezvolta treptat, in directia unei comportari voluntare.

Prin urmare, directiile principale ale dezvoltarii psihice a copilului sunt : complicarea si adancirea activitatii sale de cunoastere, transformarea vietii sale afective , a relatiilor si atitudinilor sale fata de mediul inconjurator si perfectionarea activitatii, in sensul dezvoltarii conduitei voluntare.

Esential pentru dezvoltarea psihica a copilului este comunicarea sa cu adultul, notiunea de comunicare cuprinzand toate relatiile care se stabilesc intre copil si adult. Copilul incepe sa-si insuseasca experienta adultilor inca din perioada pro-verbala, in formele sale elementare , comunicarea efectuandu-se oarecum cu ajutorul obiectelor. La inceput, relatiile copilului cu aceste obiecte se stabilesc cu ajutorul adultului. : adultul hraneste copilul cu lingurita,el ii apropie obiectul spre care se indreapta copilul, ii agita jucaria care face zgomot etc. Apoi tot sub indrumarea adultilor copilul invata sa manance singur cu lingurita, sa se stearga cu prosopul, sa-si incalte pantofiorii etc.

Infractorul este considerat sociabil si foloseste abilitatile verbale pentru a-si manipula victimele si a prelua controlul asupra lor.

El este pe deplin constient de gravitatea criminala a actului sau si este increzator in abilitatile sale in confruntarea cu ancheta politiei.

Probabil ca urmareste reportajele de stiri privind crima si, frecvent, ia un obiect personal al victimei pentru a-l folosi din dorinta de a retrai evenimentul sau pentru a-si continua fantezia.

El este excitat de cruzimea actului sau si poate declansa torturarea victimei.

Controlul sexual asupra victimei joaca un rol important in scenariul sau.

Acest infractor evita sa lase dovezi in urma sa si, de obicei, isi aduce propria arma.

De cele mai multe ori cadavrul este mutat de la locul crimei, dorind prin acest lucru sa ia peste picior politia sau sa previna descoperirea acestuia prin transportarea intr-un loc ascuns.

Infractiunea nepremeditata

Spre sfarsitul primului an de viata, in dezvoltarea psihica a copilului apare comunicarea verbala, ceea ce inseamna un pas inainte.Copilul asimileaza termeni noi prin imitatie si prin comunicare verbala, atunci cand mama arata un obiect il si denumeste :  « cana », « papusa », etc., copilul la inceput fiind capabil doar sa urmareasca, pentru ca, ulterior, sa inceapa sa imite si chiar sa-l pronunte el insusi.

Pe masura ce copilul is insuseste limbajul, in fata sa se impun anumite cerinte, formulate de catre parinti si educatori, educatia fiind un sistem unitar de cerinte, datorita carora se formeaza constiinta si conduita copilului. Cerintelepuse in fata copilului il indeamna la activitate sau il fac sa se retina, drept pentru care, mimica, intonatia, privirea, gestul, cuvantul adultului trebuie sa fie etalate cu mare grija deoarece toate acestea participa la formarea conduitei copilului, consolidand anumite acte sau dezaproband, inhiband altele.

Influenta educativa, conditiile de viata nu actioneaza in mod automat asupra copilului, efectul influentelor externe depinzand si de anumite conditii interne. De exemplu, doi copii apropiati ca varsta desi se dezvolta in aceeasi familie, sub influenta acelorasi cerinte, profilul lor psihic se va deosebi destul de mult, deoarece influentele interne vor fi cele care ii vor separa ca nivel psihic pe cei doi copii, prin conditii interne intelegand experienta de viata a copilului, insusirile sale formate, dispozitiile innascute,precum si stadiul de dezvoltare la care se gaseste. De aici rezulta necesitatea unei organizari cat mai eficace a educatiei, pe baza cunoasterii atente a copiilor, pe baza particularitatilor lor individuale.

O data cu dezvoltarea copilului, formele de activitate si de comunicare cu adultul devin tot mai complexe. Daca pana la 3 ani,comunicarea copilului cu adultul este mai putin organizata si mai putin sistematica,mai tarziu aceasta ia forma sistematica si organizata de instructie si educatie. Este vorba de formele de instructie si de educatie specifica varstei prescolare si scolare. Totodata se contureaza noi forme de activitate : jocul si invatatura. Jocul devine activitatea predominanta la varsta prescolara,iar invatatura la varsta scolara. Alaturi de joc , la varsta prescolara, un rol important il au activitatile obligatorii, care constituie mugurii invataturii. Pe masura ce ne apropiem de varsta scolara, activitatile obligatorii - ca activitati sistematice de invatare - dobandesc o importanta tot mai mare, fara ca jocul sa-si piarda din valoarea educativa. Astfel modificarea si complicarea cerintelor contribuie la dezvoltarea psihica, insa trebuie sa urmeze o anumita gradatie si in functie de personalitatea fiecaruia.