Gandirea - operatiile gandirii (Analiza, sinteza, comparatia, generalizarea)

Gandirea

Gandirea - reflectarea mijlocita si generalizat-abstracta sub forma notiunilor a insusirilor esentiale si necesare ale obiectelor si fenomenelor, a legaturilor logice, cauzate dintre ele.

Reflectarea realitatii obiective la nivelul logic al cunoasterii este cu mult mai complicata. Ea nu mai are de acum un caracter nemijlocit, ci unul mijlocit, adica se produce cu ajutorul unui sistem intreg de mijloace, care de regula lipsesc la nivelul senzorial al cunoasterii. Reflectarea realitatii la nivelul gandirii este mijlocita prin cuvant. Pentru a formula definitia unui anumit fenomen, obiect sau eveniment de regula este insuficienta o singura perceptie. De asemenea se dovedeste a fi importanta acumularea unei anumite experiente, pastrarea in memorie a unui sir de reprezentari. Pentru a defini un anumit obiect nou este nevoie de o experienta de definire a altor obiecte. Reprezentarile, vocabularul necesar pentru formularea definitiilor, pe care le contine memoria noastra, constituie acel fond de cunostinte, prin intermediul carora se produce procesul de gandire.

Gandirea este reflectarea mijlocita a realitatii si de aceea ca ea se bazeaza, intotdeauna pe cunostintele acumulate de om. Reflectarea realitatii la nivelul gandirii are un caracter generalizator. Caracterul mijlocit si generalizator al gandirii asigura cunoasterea de catre om atat a fenomenelor, cat si a esentei lor. Datorita gandirii omul reflecta nu numai ceea ce poate fi perceput nemijlocit cu ajutorul organelor de simt, dar si ceea ce este ascuns de perceptie si poate fi cunoscut doar ca rezultat al analizei, comparatiei, generalizarii. Gandirea permite stabilirea diferitelor legaturi logice.

Operatiile gandirii:

Realizarea gandirii prin intermediul operatiilor de gandire caracterizeaza gandirea ca o reflectare mijlocita a realitatii. Fiecare operatie a gandirii indeplineste o anumita functie in procesul de cunoastere.

Analiza impartirea mintala a obiectelor si fenomenelor in parti, pentru a evidentia unele semne specifice si pentru a le cunoaste mai bine.

Sinteza unificarea mintala a elementelor izolate, a partilor componente a obiectelor si fenomenelor intr-un tot intreg.

Analiza si sinteza sunt operatiile principale ale activitatii de gandire, deoarece prin intermediul lor avem posibilitatea sa cunoastem pe deplin realitatea inconjuratoare (ex.: la limba romana cunoscandu-ne cu notiunea de cuvant spunem ca el este alcatuit din vocale si consoane, din silabe, are prefix, radacina, sufix, dezinenta; pom - radacina, tulpina, ramuri, frunze etc.)

Comparatia - procesul mintal de evidentiere a asemanarilor si deosebirilor intre obiecte si fenomene. Se compara notiunea noua cu notiunile deja cunoscute.

Abstractizarea - evidentierea mintala a insusirilor esentiale a obiectelor si fenomenelor neluandu-se in consideratie insusirile neesentiale, in activitatea cognitiva a omului apar situatii cand omul nu poate face analiza, sinteza, comparatie si astfel el apeleaza la abstractizare.

Generalizarea - procesul mintal de grupare a obiectelor si fenomenelor in grupe, evidentiind o calitate specifica a lor (de ex.: mese, scaune, flori, fructe, legume etc.).

Clasificarea - procesul mintal de structurare, de separare a obiectelor si fenomenelor in clase conform unor semne caracteristice (de ex.: la biologie - clasa reptilelor, clasa amfibiilor etc.).

Sistematizarea procesul mintal de selectare a grupelor, a claselor de obiecte.

Toate aceste operatii nu se pot manifesta izolat, fara legatura reciproca intre ele.

Felurile gandirii.

Activitatea de gandire e determinata si de felurile de gandire, deoarece in diferite activitati omul apeleaza la anumite feluri ale gandirii, in functie de continutul problemei care necesita rezolvarea, in psihologie se evidentiaza trei feluri de gandire: practic-actionala,  intuitiv-plastica si verbal-logica.

Gandirea practic-actionala - problema de gandire se rezolva nemijlocit in procesul activitatii, cand se actioneaza nemijlocit cu obiectul. De ex., putin probabil ca cineva din voi, apropiindu-se de usa apartamentului, introducand cheia si vazand ca usa nu se deschide, va scoate cheia si va incepe sa judece despre variantele posibile de patrundere in apartament. De regula se actioneaza altfel: incercam sa scoatem si sa bagam cheia, o intoarcem in diferite parti, impingem sau tragem usa, adica incercam sa rezolvam problema, actionand practic.

Gandirea practic-actionala se aplica insa si la rezolvarea problemelor mult mai complicate. Astfel se construiesc modelele viitoarelor corabii, se creeaza modele de avioane, se construiesc modele de rauri si toate acestea pe machete.

Gandirea intuitiv-plastica se caracterizeaza prin aceea ca rezolvarea problemei de gandire se bazeaza pe materialul intuitiv. Despre acest fel de gandire putem vorbi in acele cazuri, cand omul, rezolvand problema, analizeaza, compara, cauta sa generalizeze diferite imagini ale obiectelor, fenomenelor, evenimentelor. Importanta gandirii intuitiv-plastice consta in aceea ca ea ii permite omului sa reflecte mult mai larg si mai divers realitatea obiectiva. Se apeleaza la acest tip de gandire in cazul rezolvarii diferitelor probleme tehnice de constructie, alcatuirea schemelor topografice, alcatuirea planurilor.

Gandirea verbal-logica problema se rezolva in forma verbala. Folosind forma verbala omul opereaza cu cele mai abstracte notiuni, deseori cu astfel de notiuni, care in general nu au o expresie plastica directa (de ex., notiunile economice: pret, cantitate, valoare, venit; notiunile social-istorice: stat, clasa, relatii sociale). Datorita acestui fel de gandire omul reuseste in plan general sa rezolve problemele de gandire - acest tip de gandire avand avantaje, dar si dezavantaje. De ex., se poate alcatui o povestire foarte buna despre o creatie muzicala, dar aceasta niciodata nu va asigura o transmitere completa a tot ce constituie imaginea muzicala. Este foarte important ca la elev sa fie dezvoltata gandirea verbal-logica, deoarece numai in acest caz el va putea insusi notiunile, in special sistemele de notiuni, va intelege legitatile stiintei. Dar, totodata, este important sa se tina minte ca cunostintele abstracte in forma verbala nu epuizeaza bogatia realitatii obiective.