Psihologie
Deprinderile
DEPRINDERILE
1. Definirea si caracterizarea deprinderilor
Mergem, mancam, ne spalam, citim, scriem,
dansam, inotam, mergem pe bicicleta, conducem automobilul, aprindem
si stingem lumina; toate aceste acte nu le-am stiut la nastere,
ci le-am invatat, iar acum le facem in mod automat, fara
sa gandim cum sa le facem si fara sa gresim,
cu toate ca la inceput eram atenti cand le faceam, ba la unele
am gresit deseori. In psihologie, ele se numesc deprinderi
Deprinderile sunt componente operationale automatizate
ale actiunii dobandite in cursul experientei si
perfectionate prin repetare.
Subliniem doua caracteristici ale oricarei
deprinderi:
1) Este
un act automatizat, se desfasoara fara control
constient detaliat in momentul respectiv, dar inainte de a se fi
automatizat s-a desfasurat sub controlul constient.
2) Este o componenta
invatata a comportamentului, iar nu innascuta,
desi se desfasoara fara efort constient
minutios.
Mecanismul
formarii deprinderilor
Intiparirea.
Formarea actului automatizat este in primul rand un proces de intiparire
prin repetarea aceleiasi miscari.
De exemplu, un cercetator a aplicat colodiu in
urechile unui animal, de experiment, provocandu-i prin aceasta
miscari de stergere si curatire. O luna
dupa incetarea experimentului, cand urechile sobolanilor, studiate la
microscop, nu ma prezentau urme de iritare, numarul de
miscari 'de curatire' era foarte mare. (W. C.
Olson, cf. G. W. Allport)
Intarirea Reactiile care duc la obtinerea a ceea ce
s-a dorit au tendinta de a se repeta si, prin aceasta, de a se
pastra. Reusita functioneaza ca o recompensa.
Conditionarea. o
explicatie pentru modul cum se formeaza multe dintre deprinderile
si obisnuintele omului este conditionarea (reflexele
conditionate). Pavlov a demonstrat experimental ca ori de cate ori un
stimul necesita un raspuns motor
neconditionat,
un alt stimul care il insoteste va tinde sa provoace
acelasi raspuns motor, chiar
daca va actiona singur.
De exemplu, cand un copil se arde la
flacara, isi retrage mana de durere in mod reflex (reflexul de
aparare) si fuge de acolo. Pe viitor, ajunge doar sa vada
focul ca sa se indeparteze (reflex conditionat). Senzatia
dureroasa a produs reactia de retragere. Ea a fost insotita
de senzatia vizuala. De acum, cea vizuala singura va produce
reactia de evitare. Stimulul vizual a fost denumit 'excitant
conditionat'.
Deprinderile
sunt acte postvoluntare. la
inceput, mai ales actele complexe, care urmeaza a deveni deprinderi,
necesita control constient si efort voluntar (ganditi-va
cum v-ati format deprinderea de scris). Controlul constient si
efortul scad pe masura ce deprinderea s-a format
(ganditi-va la scriere asa cum o stapaniti acum). De
orice natura ar fi ele, rolul deprinderilor in activitate este foarte mare,
deoarece ele prezinta urmatoarele caracteristici:
facilitate (se desfasoara usor, fara efort);
rapiditate si precizie;
Tema
Argumentati ca scrisul,
asa cum ii practicati acum
cand luati
notite, este un
act postvoluntar.
|
automatizare - miscarile fiind automatizate, omul isi
indreapta controlul constient spre aspectele dificile si care
necesita deliberari creative.
Tema
Argumentati
ca scrisul,
asa cum ii
practicati acum
cand luati notite, este un
act postvoluntar
De
exemplu, cand cititi aceasta lectie, va indreptati
atentia spre continutul ei ca sa intelegeti si nu
asupra descifrarii cuvintelor, ca in clasele primare. Deprinderea de
citire automatizat o aveti formata din primele patru clase. la fel
si in ceea ce priveste scrisul, cand luati notite, nu va
concentrati asupra grafiei si
ortografiei care au devenit deprinderi, ci asupra explicatiilor
profesorului.
Termeni de retinut:
deprindere, intiparire, intarire, conditionare, deprindere ca
act postvoluntar si caracteristicile ei - facilitate, rapiditate,
precizie, automatizare.
Felurile
deprinderilor
Clasificarea se face dupa diverse criterii. Dupa
complexitate, deprinderile pot fi considerate simple sau complexe. Dar nici o
deprindere nu este atat de simpla incat sa implice un singur act, o
singura miscare, ci presupune un numar de miscari
facute in situatii diferite. o
deprindere complexa, formata din multe miscari,
necesita invatarea lor separata si exersarea in
situatii diverse. Cu cat miscarile sunt mai variate, cu atat se
cere mai multa practica. De exemplu, dactilografia, operarea pe
calculator, conducerea unui vehicul.
Deprinderi
senzoriomotorii - deprinderi intelectuale
Continutul deprinderilor senzoriomotorii rezida
intr-o componenta perceptiva si una motorie (de executie
prin miscare). De exemplu, la desen, la sport, la activitati
practice manuale. Continutul deprinderilor intelectuale este in principal
mental. De exemplu, deprinderi de rezolvare de probleme la matematica,
analiza gramaticala etc. si
in cele intelectuale sunt prezente miscari (in scriere), dar
componenta senzoriomotorie este auxiliara. Cititul, scrisul, socotitul
sunt la origine predominant senzoriomotorii si devin apoi intelectuale
(instrumente pentru orice activitate intelectuala).
o deprindere trebuie formata de
la inceput corect. Sa nu se ajunga la automatizarea erorilor. Este
mult mai dificil sa corectezi o deprindere gresita decat sa
o formezi de la inceput corect. Daca scrisul s-a automatizat cu
greseli (fie de grafie, fie de punctuatie etc.), oricare activitate
in care el este componenta ca deprindere este facuta la nivel
inferior (o compunere, o scrisoare, luarea notitelor etc.).
Deprinderile
servesc dezvoltarii personalitatii
Ele
intra in alcatuirea personalitati umane ca invarianti
operationali care deservesc conduita. Unul dintre principule conduitei
este cel al economiei (dispozitia de a
actiona in acelasi fel in situatii similare - P Janet). in orice
imprejurare, deprinderile se integreaza in conduita inteligenta,
pentru a fi conduita 'pe masura, combinandu-se in mod
adecvat in situatia noua. Orice actiune presupune utilizarea
selectiva a deprinderilor si, cu cat cineva are mai multe deprinderi,
cu atat are mai multe posibilitati de alegere si de asociere
buna pentru o situatie sau alta, are mai mare grad de libertate
combinatorica. Acest fapt este foarte important pentru creatie.
Va vom relata un caz. Unul
dintre cei mai mari pianisti ai secolului, Arthur Rubinstein, avea
inchiriat la Londra un apartament in cel mai select hotel. Odata, un
client s-a plans proprietarului ca nu poate sa se odihneasca din
cauza ca deasupra lui zdrangane unul la pian toata ziua.
'Daca nu-l evacuati, eu n-o sa mai stau in hotelul dumneavoastra.
'Nu-l putem evacua, caci are apartamentul inchiriat permanent. Acela este
Rubinstein'. 'Cum sa fie, domnule, Rubinstein? Eu aud numai
zdranganituri, nu muzica asa cum interpreteaza
Rubinstein in sala de concert'. 'Cred ca face exercitii
pentru degete. Oricum nu vom renunta la banii lui'.
Curba
exercitiului
Exercitiul este reluarea repetata a componentelor activitatii,
insistandu-se asupra corectitudinii.
Fig. 28. Performanta
in asamblarea unui motor in urma demonstratiei cu impartirea in
subunitati sau nu (Sheffield, Margolius si Hoehn, 1961)
Nu orice
repetare este exercitiu, ci numai acele repetari cand cel care
invata cunoaste scopul exersarii, isi
reprezinta clar actiunile repetate, sarcina este
impartita in subunitati distincte si este motivat
de calificativul obtinut. Trebuie sa subliniem ca recompensa
duce la cresterea dorintei subiectului de a continua sa repete,
pe cand sanctiunea duce la descresterea repetarii.
Rezultatul exercitiului bine
facut este imbunatatirea performantei calitative si
scaderea numarului de erori. Acest fapt se poate reprezenta grafic.
Cresterea calitativa a performantei si descresterea
numarului de erori nu se face linear cu timpul (deci cu numarul de
exercitii), ci in linii frante. Aceasta depinde atat de complexitatea
deprinderii cat si de particularitatile psihice ale celui care
invata. Pot sa apara platouri, scaderi, progrese.
Priceperi
si obisnuinte
Obisnuinta
Cand deprinderea se asociaza cu o trebuinta, ea a
devenit obisnuinta, ceea ce apare ca o necesitate
Kant spune: 'Deprinderile fac
actiunile usoare, obisnuinta le face necesare.'
(Constuetudo altera natura = obisnuinta este a doua natura,
spune un dicton latin. De exemplu, obisnuinta de a ne spala
inainte de masa, obisnuinta de a fuma etc.).
Priceperea este definita ca imbinare
optima a deprinderilor si cunostintelor in fiecare
situatie.
Optim inseamna aici 'cu cele mai bune
rezultate'. la priceperi
ajung cei cu aptitudini in domeniul respectiv, ei acumuland foarte multe
deprinderi si cunostinte. Toti oamenii au deprinderi, dar
numai unii au si priceperi. De exemplu, exista multe croitorese, dar
numai cele pricepute sunt cautate.
Transferul deprinderilor. Cand formarea unei deprinderi noi
este usurata de o deprindere deja consolidata, avem de-a face cu
fenomenul de transfer. De exemplu, cine stie sa mearga cu
bicicleta va invata mai usor sa mearga cu
motocicleta.
Interferenta deprinderilor. Cand o
deprindere insuficient consolidata sau formata cu erori impiedica
formarea altei deprinderi, vorbim despre fenomenul negativ al
interferentei deprinderilor. De exemplu, nestapanind corect o
limba straina pe care o inveti la scoala,
folosesti gresit structuri ale ei intr-o alta limba pe care
o inveti in aceeasi perioada la scoala.
Transferul trebuie incurajat, iar interferenta poate
fi evitataa astfel:
-
nu incepi invatarea unei deprinderi noi pana cand alta, pe care
se bazeaza, nu este bine consolidata;
intre invatarea unor deprinderi
asemanatoare sa se lase un interval de timp suficient.
De retinut: Cu
cat ai deprinderi mai multe bine formate, cu atat creste probabilitatea
transferului ca fenomen pozitiv in formarea deprinderilor.
Termeni de retinut:
deprinderi simple, deprinderi complexe, deprinderi senzoriomotorii,
deprinderi intelectuale, principiul economiei, exercitiu,
interferenta deprinderilor, obisnuinta, pricepere.
 |
|
Psihologie
|
|
|
Proiecte pe aceeasi tema
|
|
| Ramai informat |
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente. Online e mai simplu. |
Contribuie si tu!
Adauga online documentul tau.
|
|
|
| |
