Perceptia

PERCEPTIA

Definirea si caracterizarea generala a perceptiei

Sa ne gandim la un copac. Forma, marimea, culoarea frunzelor, asperitatea si alte insusiri formeaza impreuna copacul si il caracterizeaza. In timp ce prin senzatii luam cunostinta despre insusiri izolate ale acestui obiect, prin perceptie avem imaginea lui integrala.

Perceptia este procesul psihic senzorial prin care cunoastem obiectul, in totalitatea insusirilor concrete, cand acestea actioneaza asupra organelor de simt.

Fig. 1. Un model schematic al perceptiei (inspirat dupa J. Plaget)

Simbolurile se vor citi astfel: M - obiectul perceput; M' - imaginea lui M pastrata in memorie din cursul perceperii anterioare a obiectului; M' - imaginea perceptiva actuala; A, B, C - insusiri intuitive ale obiectului perceptiei; A', B', C' - insusirile intuitive pastrate in memorie; A, B', C' - insusiri intuitive in imaginea perceptiva actuala; sagetile duble intre literele A, B, C indica faptul ca insusirile respective nu pot fi separate in real, formand o structura perceptiva; sagetile cu un singur sens intre literele M, M', M' exprima procesul perceptiei actuale.

Fazele procesului perceptiv

Detectia. Se sesizeaza prezenta obiectului in campul perceptiv. Pentru a fi detectat obiectul, este necesar sa se depaseasca pragul minim absolut.

Discriminarea. Obiectul este diferentiat de altele din campul perceptiv. Pentru discriminarea obiectului, conditia este de a fi depasit pragul diferential minim.

Identificarea consta in recunoasterea obiectului. In aceasta faza, au importanta mare experienta trecuta de cunoastere si  limbajul.

Interpretarea. Se da semnificatie obiectului.

Perceptia ne ofera cunostinte verificabile, iar noile experiente perceptive se integreaza in cele trecute. Ea trebuie sa fie adevarata, dar nu este o reflectare ca in oglinda, ci raspunde trebuintelor fiecarul individ.

'Procesul de perceptie (care este baza cognitiei) nu este numai veridic, ci si personal. Cand dizolvam informatia noua in semnificatiile cunoscute, o facem din cauza "starii de pregatire perceptiva" . Cand percepem rapid probleme importante pentru noi (ca numele nostru), vorbim de vigilenta perceptiva. Cand blocam informatiile neplacute ('Orb este numai acela care nu vrea sa vada'), vorbim de "aparare perceptiva". Toate aceste procese au fost stabilite in mod experimental' (Gordon W. Allport, Structura si dezvoltarea personalitatii).

Legi ale perceptiei

Legea selectivitatii procesului perceptiv

Urmariti figura  Percepem dintr-o privire toate imaginile? Nu.

Fig.  Focalizarea atentiei in cursul examinarii unor figuri amestecate (dupa H. L. Teuber, in Handbook of Psychology l, Neurophysiology, 1960, vol. III).

Obiect si fond al perceptiei

Totalitatea elementelor aflate in campul vizual formeaza campul perceptiei.

Elementul perceput clar este obiectul perceptiei. Selectivitatea procesului perceptiv consta in aceea ca nu se percep cu aceeasi claritate toate obiectele din campul perceptiv, numai un anumit aspect sau un obiect fiind obiect al perceptiei, celelalte din camp reprezentand fondul perceptiei

Tema

Indicati factori al selectivitatii procesului perceptiv implicati in reclame.

Factorii de care depinde selectivitatea sunt de doua categorii:

- factori care tin de obiectul perceptiei: miscarea obiectului, conturare speciala, contrast, indicare verbala;

Document online: Saracia in societatea romaneasca Referat: Sociologie economica rurala - intrebari

- factori subiectivi (tin de cel care percepe): semnificatia pentru persoana respectiva, (vezi: stare de pregatire perceptiva, vigilenta perceptiva, aparare perceptiva), experienta anterioara. Reclamele se bazeaza pe factori ce tin de obiectul perceptiei.

Legea integralitatii imaginii perceptive

Fiecare categorie de obiecte are anumite elemente in alcatuirea lor care sunt de nelipsit, definitorii. Priviti figura 3. Ce litere sunt? Le-ati identificat reconstruind obiectul ca intreg pe baza unor aspecte importante prezente si acum si care fac parte din structura modelului - cod pastrat din experienta trecuta). La identificare a contribuit si cuvantul 'litere'.

Fig. 3

Constante perceptive

Desi pot exista variatii de distanta, de unghi de privire, de iluminatie, totusi percepem obiectele ca relativ nemodificate.

Constanta marimii., marimea imaginii pe retina variaza in functie de distanta, micsorandu-se cand distanta creste. Totusi, pentru distante de pana la 18 metri, percepem obiectele la marimea lor reala. Aceasta pentru ca la perceperea marimii participa si analizatorul kinestezic. Este importanta, de asemenea, experienta anterioara (la copiii de 7-8 ani constanta marimii este mai putin formata decat la adulti).

Constanta formei. Se manifesta in anumite limite de distanta si unghi de inclinare fata de perpendiculara privirii pe obiect; (pana la un metru si un unghi de 10 grade).

Exista si constanta culorii, care se explica prin experienta anterioara. De exemplu, noaptea vedem iarba tot verde.

Tema

Dati subiectilor sa priveasca figuri geome­trice (cerc, patrat, drept­unghi etc.); variati distanta

si unghiul de privire din 10 in 10 grade. Cereti-le sa deseneze ce vad:

a)  cand creste distanta si se modifica unghiul; b) cand distanta ramane constanta si se modifica unghiul.

Termeni de retinut: proces perceptiv, imagine perceptiva, faze ale procesului perceptiv, detectie, discriminare, identificare, interpretare, camp perceptiv, obiect al perceptiei, fond al perceptiei, selectivitate a procesului perceptiv, integralitatea imaginii perceptive, constante perceptive, constanta formei, constanta marimii, constanta culorii.

Forme complexe ale perceptiei

Formele complexe ale perceptiei sunt perceptia spatiului, perceptia timpului si perceptia miscarii.

Perceptia spatiului. Spatiul ca atare, fiind infinit, nu poate fi perceput. Se pot percepe insusiri spatiale ale obiectelor: forma, marime, pozitie relativa, dimensiuni, distante, relief etc. Perceptia caracteristicilor spatiale se realizeaza prin mai multe modalitati senzoriale: vizuala, kinestezica, tactila, auditiva. Rolul esential il are vazul. In acest sens, un argument este si cel adus de experientele facute de Fantz (1961):

sugarilor le place sa priveasca mai curand sferele decat discurile cu acelasi diametru. In perceperea caracteristicilor spatiale, un rol important il are experienta cu

obiectele, care duce la fixarea de etaloane prin invatare. De asemenea, este importanta contributia limbajului, in unele cuvinte (prepozitii, adverbe) fiind fixate relatii spatiale.

Perceptia timpului. Fiind infinit, nici timpul nu poate fi perceput ca atare. Se pot percepe doar caracteristici temporale ale evenimentelor: continuitate - discontinuitate; succesiune; simultaneitate; durata. Perceptia timpului presupune memoria, care face posibila axa trecut - prezent - viitor. Experienta traita este foarte importanta pentru ca fragmenteaza continuumul temporal obiectiv masurabil (secunda, minut, ora, zi, an etc.)

Sisteme de referinta pentru timp:

a) sistem fizic, cosmic (repetabilitatea fenomenelor naturale zi - noapte, anotimpuri etc.).

b) sistem biologic - cicluri de viata, ritmuri organice (puls digestie, metabolism, veghe-somn etc.)

c) sistem social - cultural - instrumente de masurare a timpului, constiinta, istorica etc.

Durata

Cu mai mare precizie se percepe numai durata de la 1/100 s la 2 s. Timpul subiectiv se 'dilata' sau se 'contracta' in functie de anumiti factori: cantitatea de evenimente pe fragmentul de timp, calitatea placuta sau neplacuta a evenimentelor etc.

Perceptia miscarii Pentru a percepe miscarea,

Tema

Fie situatiile de mai jos. Pentru fiecare, spuneti daca in cazul dumnea­voastra timpul se dilata sau se contracta:

a) lectie monotona in clasa;

b) lectie antrenanta in clasa;

c) inveti lectii;

d) esti la discoteca;

e) astepti un examen;

f) astepti ziua ta cand vei primi un cadou deosebit.

care presupune spatiu-timp, sunt necesare: schimbare de pozitie si schimbare de viteza. Este foarte importanta contributia vazului - imagini succesive: o imagine nu dispare imediat ce dispare stimulul. Imaginea care urmeaza se suprapune pe cea dinainte. In proiectia cinematografica, fiind date minimum 20 de imagini statice pe secunda, percepem miscare continua.

Perceptia interpersonala (intercunoasterea) este un proces central in comunicarea interpersonala extralingvistica. Obiectul perceptiei interpersonale este constituit de insusirile manifeste ale persoanei, trasaturi situational-relevante si conduite relationale. Are o perceptie interpersonala mai buna cel care identifica insusirile neaparente ale altei persoane.

Perceptia interpersonala imbina reflectarea senzoriala cu reflectarea rationala si decurge din nevoia de a fi cu altii. Este intr-un inalt grad selectiva.

Aspecte negative ale perceptiei interpersonale: atitudine excesiv de critica sau excesiv de necritica; inertie perceptiva (pozitiva sau negativa): te lasi pacalit de aparent si nu sesizezi neaparentul.

Datele perceptiei interpersonale pot facilita sau perturba relatiile dintre oameni.

Observatia si spiritul de observatie

Observatia este o forma de perceptie superioara celei spontane (cea neintentionata, fara scop dinainte stabilit). Ea este in acelasi timp un proces senzorial, intrucat foloseste organele de simt,, si un proces intelectual, intrucat presupune procesare logica si intelegere. Este o percepere dirijata verbal si interpretata conceptual, ducand la cunoasterea profunda.

Observatia este o activitate perceptiva constienta si autoreglata, sistematica. Ea implica acuitate senzoriala si inteligenta. De aceea este si metoda de cercetare in stiinta.

Spiritul de observatie este aptitudinea de a sesiza rapid ceea ce este relevant, desi nu apare in mod foarte evident.

Invatarea perceptiva

invatarea este orice modificare de comportament care indeplineste conditiile:

- apare in urma unei experiente personale;

- se pastreaza in timp.

Cand continutul invatat este perceptiv (vizual, auditiv), spunem ca avem de-a face cu invatare perceptiva. Literele, cifrele, semnele de circulatie, figurile geometrice sunt exemple de continuturi perceptive. Rezultatul invatarii este identificarea si reproducerea celor invatate. Repetarea experientei perceptive prin exercitiu duce nu numai la identificarea sau reproducerea fara dificultate a obiectelor, ci si la imbunatatirea capacitatii de discriminare. De asemenea, invatarea perceptiva prin observatie duce la formarea unei aptitudini speciale de a observa, numita spirit de observatie.

Tema

Privind figura alatu­rata, modificti figurile pentru a obtine drept­unghiuri.

Fig.4. (dupa Wertheimer).

Iluzia perceptiva este o perceptie deformata. Este un fenomen normal,

determinat de:              _____ _______ ______ ______

Termeni de retinut: perceptia spatiului, perceptia timpului, perceptia miscarii, perceptie interpersonala (intercunoastere), observatie, spirit de observatie, invatare perceptiva.