Memoria

MEMORIA este o functie psihica complexa cu rol major in procesul cunoasterii, caracterizata prin capacitatea de fixare, pastrare si utilizare a informatiei. Prin intermediul ei omul reflecta realitatea obiectiva pe baza experientei lui anterioare, asigurand astfel continuitatea si coerenta vietii psihice.

Memoria permite reglarea comportamentului individului in functie de experienta anterioara, face posibila acomodarea lui la situatiile complexe de viata, iar experienta stocata constituie rezervorul gandirii si al imaginatiei. Prin memorie, individul, in tot cursul vietii, stocheaza, ordoneaza, ierarhizeaza informatiile in raport cu trebuintele sale, utilizandu-le ulterior, in functie de cerintele de moment. Exista mai multe tipuri de memorie: auditiva, vizuala, combinatie audio-vizuala, motorie (la dansatori, balerini), mecanica (debili mintal), logica, memorie legata de simtul olfactiv, gustativ (care sta la baza talentului pe care il au degustatorii de vinuri, producatorii de parfumuri).

Exista o memorie imediata, gratie careia, reproducerea sau recunoasterea unui material are loc intr-un interval de timp ce nu depaseste 10 secunde; memoria recenta permite reproducerea sau recunoasterea materialului dupa mai mult de 10 secunde; memoria de lunga durata, sau a evenimentelor indepartate reflecta faptele traite de la inceputul vietii pana in prezent.

Dellasiauve descrie cinci forme curente ale memoriei: simple repetitii mecanice (cele mai elementare manifestari ale memoriei),  obisnuintele (reproduceri pasive, automate), memoria asociativa (presupune o intentionalitate), memoria de evocare (necesita interventia selectiei voluntare, evocarea fiind cautata in functie de datele situatiei prezente), memoria reflexiva (varianta cea mai intelectualizata prin utilizarea formelor anterioare intr-un proces creativ).

Uitarea este fenomenul de stingere mnestica, dependent de absenta reactualizarilor, de prezenta unor procese inhibitorii sau lezionale cerebrale.

1. Tulburari calitative ale memoriei

1.1. Insuficienta memoriei, in ansamblu, sau in diferitele ei compartimente poate apare in insuficientele psihice. In cele primare atingerea mnestica este globala, desi se vorbeste uneori despre o memorie mecanica buna, sau despre o memorie de exceptie a cifrelor. In dementa se altereaza initial posibilitatile de fixare si apoi cele de evocare.

1.2. Amnezia presupune suspendarea mnestica totala, facand imposibila evocarea sau fixarea unei situatii particulare. Apare in reactii psihogene, sindrom Korsakov (alcoolic, traumatic, infectios), confuzie, psihoza maniaco-depresiva. In functie de debutul evenimentului psihotraumatizant, amneziile se grupeaza in:

1.21. Amneziile anterograde (de fixare) se caracterizeaza prin imposibilitatea fixarii imaginilor si evenimentelor dupa agresiunea factoriala, cu conservarea evocarilor anterioare evenimentului respectiv -lipsa posibilitatii de engramare a materialului recent. Survine in stari posttraumatice, postconfuzive, dementiale.

1.2.2. Amneziile retrograde (de evocare) sunt amnezii de evocare, se caracterizeaza prin dificultatea reactualizarii materialului engramat si survin in psihozele presenile, posttraumatice, stari dementiale. Amnezia retrograda apare insotita de amnezia anterograda, avand o intensitate si intindere mai mica decat aceasta-element de diagnostic diferential cu simularea.

1.2.3. Amneziile progresive (antero-retrograde) presupun alterarea globala a functiei mnestice cuprinzand atat evocarea, cat si fixarea, fara sa fie delimitata de procesul de referinta.

1.2. Amnezia afectogena sau psihogena

1.2.5. Amnezia lacunara se caracterizeaza prin goluri de memorie, ca urmare a unor perioade in care a fost suspendata capacitatea de fixare, asa cum se intampla in traumatismul cranio-cerebral.

1.3. Hipomnezia este o dificultate de evocare, efort prelungit, durata prelungita a rememorarii, sentiment de gol de memorie. Poate fi marca a oboselii, poate exprima situatii nevrotice sau confuzionale de limita. Cand evocarea este penibila, imprecisa, insotita de o stare afectiva negativa poarta numele de dimnezie.

Anecforia consta intr-o usoara tulburare a functiei mnestice, in care subiectul evoca, cu ajutorul anturajului, evenimente care pareau uitate.

1. Hipermnezia este o evocare imbelsugata, in avalansa continua, de cele mai multe ori traita cu satisfactie. In mentism este asociata de sentimentul trairii automate (nedorita, imposibil de oprit). Hipermnezia apare in stari hipomaniacale, stari febrile, in somn, epilepsie si in orice afectiune in care predomina procesele de excitatie. Forma suprema este viziunea retrospectiva, in care subiectul retraieste in cateva momente, principalele evenimente din viata sa (pericol existential, paroxisme anxioase, stari confuzionale halucinatorii).

2. Tulburari calitative ale memoriei

2.1. Paramneziile sunt amintiri 'alaturea'.

2.1.1. Paramneziile asociative: copilul nu are convingerea ca cele traite sunt experientele lui proprii, are impresia ca a citit sau a auzit de ele undeva. Apar in schizofrenie, in cadrul sindromului de depersonalizare.

2.1.2. Paramneziile de identificare sunt descris sub forma de 'déja vu', 'déja vecu', 'déja entendu', cand in prezenta unor situatii, experiente cu totul noi, are impresia ca le-a mai trait odata, ca le cunoaste.

2.1.3. Paramneziile de reduplicare: un eveniment care a avut loc in realitate este evocat ca si cand s-ar fi intamplat de mai multe ori.

2.2. Criptamnezia este insusirea involuntara a unui material, sau a unei idei de care bolnavul a auzit sau a citit, afirmand ca ii apartine.

2.3. Alomneziile sunt tulburari ale rememorarii trecutului.

2.3.1. Pseudoreminescentele constau in falsificarea mnestica sub raportul situarii cronologice; subiectul plaseaza in prezent evenimentele reale din trecut (in sindromul Korsacov).

2.3.2. Ecmnezia este retrairea activa, in prezent, a unor evenimente trecute, comportandu-se ca si atunci.

2.3.3. Confabulatiile presupun falsificarea mnestica sub raportul situarii in real, cu reproducerea unor evenimente imaginare subiectul fiind incredintat ca evoca trecutul trait de el. Sunt prezente mai ales in starile confuzive toxiinfectioase, cand au caracter oniric (de vis). In traumatismele cranio-cerebrale au caracter mnestic de fixare, umpland cu usurinta golurile produse de alterarea memoriei de fixare.