Participatia penala - notiunea de participatie penala, conditiile participatiei penale, felurile participatiei penale

Participatia penala

Notiunea de participatie penala

Participatia penala ( pluralitatea ocazionala de infractori ), desemneaza asa cum am vazut, situatia in care la savarsirea unei fapte penale au participat mai multe persoane decat era necesar potrivit naturii acelei fapte.

Spre deosebire de celelalte forme ale pluralitatii de infractori, pluralitatea ocazionala sau participatia nu este determinate de natura faptei ori de conditiile in care aceasta ar putea fi realizata, ci are un character intamplator, ocazional, fiind determinate de anumite conditii concrete, in care realizarea prin cooperare a unei infractiuni apare ca mai avantajoasa sub raportul savarsirii sau al ascunderiii urmelor.

Participatia penala se deosebeste insa de celelalte forme ale pluralitatii de infractori nu numai prin caracterul sau ocazional, neobligatoriu, pentru realizarea faptei, dar si prin pozitia juridica a faptuitorilor.

Astfel, daca in cazul pluralitatii naturale sau al pluralitatii constituite fiecare dintre faptuitori in parte este considerat ca a savarsit infractiunea si raspunde pentru savarsirea acesteia, sin u pentru contributia data, in cazul participatiei dimpotriva, fiecare faptuitor este considerat ca a participat la savarsirea infractiunii, ca a adus o parte de contributie la infractiune; de aici, si denumirea de “ participatie” data acestei forme a pluralitatii de infractori.

Conditiile participatiei penale

Participatia penala exista atunci cand sunt indeplinite urmatoarele conditii:

s-a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, adica o actiune sau o inactiune prevazuta de lege ca element material al unei anumite infractiuni.Atunci cand fapta savarsita corespunde infractiunii fapt consumat sau tentativei pedepsibile a acelei infractiuni, conditia este indeplinita.

fapta a fost savarsita in cooperare de catre doua sau mai multe persoane, deci exista o pluralitate de infractori. Nu este necesar ca toti faptuitorii sa aiba calitatea de infractori; este de ajuns ca unul dintre ei sa aiba aceasta calitate, adica sa indeplineasca conditiile generale si speciale cerute pentru existenta subiectului activ al infractiunii si sa fi actionat cu vinovatie sub forma intentiei.

Contributia faptuitorilor la savarsirea faptei poate fi prin acte de executare – directa si nemijlocita – de autor; sau prin inlesnire, sprijinire materiala si morala- de complice; ori de determinare la savarsirea infractiunii – de instigator.

In orice modalitate in care participantii isi aduc contributia la savarsirea faptei este indeplinita conditia privind cooperarea mai multor persoane la comiterea faptei.

sa existe o vointa comuna a participantilor de a savarsi in cooperare

aceeasi fapta prevazuta de legea penala, aceasta vointa de cooperare fiind de esenta participatiei penale.

Existenta si caracterul participatiei penale sunt determinate de existenta unei duble legaturi psihice intre participantoi si anume, pe de o parte, vointa lor comuna de a coopera la savarsirea aceleiasi fapte prevazuta de legea penala, iar pe de alta parte, scopul sau rezultatul comun urmarit de participanti prin savarsirea faptei.

existenta participatiei este conditionata de calificarea faptei comise

prin contributia mai multor persoane ca infractiune. Aceasta presupune ca fapta sa fie savarsita de catre cel putin unul dintre participanti cu vinovatia ceruta de lege.

Felurile participatiei penale

In stiinta dreptului penal, se face distinctie intre mai multe feluri de participatie penala, folosindu-se drept criterii fie felul contributiei date de participanti la savarsirea faptei, fie atitudinea subiectiva a participantilor, fie modul in care contributiile date de acestia se integreaza in activitatea care a dus la savarsirea infractiunii.

Dupa criteriul atitudinii psihice fata de rezultatul faptei comise cu vointa comuna de a coopera se disting: paticipatia proprie si participatia improprie.

participatia proprie (propriu-zisa sau perfecta) se caracterizeaza prin aceea ca toti participantii la savarsirea infractiunii actioneaza cu aceeasi forma a vinovatiei – intentie , sau culpa. In literatura juridica se sustine ca exista participatie proprie si atunci cand toti participantii actioneaza din culpa la comiterea unei fapte din culpa, dar numai prin acte de executare directa si nemijlocita.(prin acte de coautorat)

participatia improprie( imperfecta) se caracterizeaza prin aceea ca participantii nu actioneaza cu aceeasi forma a vinovatiei: unii din intentie si altii din culpa; sau unii din intentie si altii fara vinovatie.

Aceste doua forme ale participatiei pot fi intalnite in practica cel mai adesea separate, dar nimic nu impiedica coexistenta lor in cazul savarsirii unei singure infractiuni.

Exemplu: la savarsirea unei infractiuni isi aduc contributia mai multi participanti care actioneaza cu forme diferite de vinovatie.

Dupa criteriul contributiei participantilor la comiterea infractiunii distingem intre:

1) activitatea de executare directa si nemijlocita a faptei - activitate specifica autorului si coautorilor;

2) activitatea de determinare la comiterea unei fapte - activitate proprie instigatorului;

3) activitatea de inlesnire, de ajutare la savarsirea faptei – activitate de complice.

Principalele forme ale participatiei penale sunt autoratul, instigarea si complicitatea. Ele sunt prevazute si de legea penala, in vigoare.( art.23-26 c.p.)

4.Formele participatiei penale

REFERAT: Drept constitutional - subiecte si raspunsuri pentru examen REFERAT: Omisiunea sesizarilor organelor judiciare - arte 263 Cod penal

Dupa importanta contributiei participantilor la savarsirea faptei si producerea rezultatului se face deosebire intre formele principale de participatie si forme secundare de participatie.

Participatia este principala cand prin contributia participantului se realizeaza insasi continutul infractiunii. Este contributie specifica autorilor si coautorilor.

Participatia este secundara cand contributiile participantilor nu se inscriu in realizarea actiunii sau inactiunii ce reprezinta insasi fapta incriminata.Este contributia specifica instigatorilor si complicilor.Este unanim admis in practica judiciara si in doctrina penala ca formele principale ale participatiei le absorb pe cele secundare.

Sunt considerate forme principale de participatie: coautoratul fata de celelalte forme de participatie ( respectiv instigarea si complicitatea ) si instigarea fata de complicitate.

Exemplu: Participarea unei persoane la savarsirea unei infractiuni nu poate fi calificata si instigare si coautorat ci doar coautorat, chiar daca contributiile sale puteau fi calificare atat instigare cat si coautorat.

Participarea unei persoane la savarsirea aceleiasi infractiuni prin doua activitati deosebite, una specifica instigarii si cealalta specifica complicitatii, nu constituie concurs de infractiuni, ci se pedepseste numai potrivit textului de lege care sanctioneaza forma de participatie principala a instigarii.( care absoarbe pe cea secundara a complicitatii. )

Autoratul

Notiune. Autoratul este forma de participatie penala in care o persoana savarseste prin acte de executare fapta prevazuta de legea penala.

Cand o persoana savarseste singura, direct si nemijlocit o infractiune pentru care a luat singur hotararea infractionala sin u a fost sprijinit la executarea infractiunii de nici o persoana, este autorul acelei infractiuni. Nu se poate sustine ca el a savarsit fapta in autorat.

Autoratul, ca forma de participatie presupune cooperarea mai multor persoane la comiterea infractiunii ca instigator ori complice. Autoratul este forma de participatie esentiala si necesara, fara de care nu pot exista celelalte forme de participatie: instigarea si complicitatea. Sub raport subiectiv, autorul actioneaza intotdeauna cu intentie – in cazul participatiei proprii,iar in cazul paricipatiei improprii actioneaza din culpa sau fara vinovatie.

Coautoratul

Notiune. Coautoratul este forma de participatie in care, la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, si-au adus contributia in mod nemijlocit doua sau mai multe persoane. Coautoratul presupune contributia a cel putin doua persoane la comiterea faptei, contributii ce reprezinta elementul material al laturii obiective a infractiunii.Activitatile coautorilor de executare nemijlocita a infractiunii nu trebuie sa fie identice , ci sa se completeze intr-o activitate unica.

Acte de executare, de coautorat, sunt si cele prin care se contribuie indirect la comiterea faptei, cum sunt actele prin care se face imposibila rezistenta, apararea care sunt un obstacol al energiilor ce tind sa combata producerea rezultatului.

In practica judiciara s-a precizat ca, in cazul infractiunilor complexe este coauthor acela care savarseste una din actiunile ce formeaza elementul material al infractiunii complexe respective( de exemplu, in cazul talhariei, amenintarea sau constangerea ) , cealalta actiune fiind realizata de un alt coautor).

Coautoratul fiind o forma de participatie propriu-zisa sau perfecta, se caracterizeaza,din punct de vedere subiectiv, prin existenta la toti participantii a aceleiasi forme de vinovatie, adica fie intentie, fie culpa.

De regula, coautoratul se realizeaza cu intentie, adica toti coautorii sunt constienti ca savarsesc si vor sa savarseasca acte de executare a aceleiasi fapte prevazute de legea penala, si al carei rezultat socialmente periculos il prevad si il urmaresc.

In literatura juridica se sustine opinia ca in cazul infractiunilor din culpa nu poate exista coautorat, faptuitorii care actioneaza din culpa fiind autori ai unor infractiuni distincte.

Infractiuni ce nu pot fi comise in coautorat

Exista infractiuni la care coautoratul nu este cu putinta, desi sunt susceptibile de savarsire in participatie sub forma instigarii sau complicitatii; este cazul infractiunilor cu autor unic, care nu pot fi savarsite nemijlocit de o singura persoana( infractiuni care se savarsesc in persoana proprie ). Exemplu, dezertarea, marturia mincinoasa, nedenuntarea.

Infractiunile care nu permit coautoratul ca forma a participatiei penale, permit insa celelalte forme de participatie, instigarea si complicitatea care nu cunosc restrangeri.

Instigarea

Notiune.Ca forma a participatiei penale, instigarea este fapta unei persoane ( instigator) care, cu intentie, determina prin orice mijloace, pe o alta persoana (instigat) sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala. Csaracteristic instigarii este deci faptul ca instigatorul, care ia cel dintai hotararea de a savarsi infractiunea, nu trece la savarsirea faptei respective, ci transmite aceasta hotarare altei personae, pe care o determina printr-o activitate materiala( indemnuri, rugaminti, amenintari etc.) sa savarseasca ea fapta planuita, ceea ce aceasta si face, devenind autor al infractiunii.

Conditiile instigarii.

Pentru existenta instigarii ca forma a participatiei penale se cer indeplinite conditiile:

1) efectuarea unei activitati de determinare din partea unei persoane, instigator, fata de o alta persoana numita instigat. Determinarea presupune o operatie de transplantare, de inoculare in constiinta instigatului a hotararii de a savarsi o infractiune, si insusirea hotararii de a savarsi fapta prevazuta de legea penala de catre instigat. Activitatea de determinare trebuie sa se situeze in timp anterior luarii hotararii de a savarsi fapta de catre autor.

2) activitatea de determinare sa priveasca savarsirea unei fapte prevazute de legea penala. Determinarea trebuie sa priveasca savarsirea unei fapte concrete prevazute de legea penala si sa se faca in asa fel incat instigatul sa inteleaga intentia instigatorului.

3) instigatorul sa actioneze cu intentie. Activitatea de determinare se desfasoara deci, sub raport subiectiv, numai cu intentie, atat directa cat si indirecta.

4) Instigatul sa fi savarsit fapta la care a fost instigat ori sa fi realizat cel putin o tentativa pedepsibila.

Felurile instigarii.

a) Dupa forma de vinovatie cu care instigatul savarseste fapta distingem: instigare proprie sau perfecta care se caracterizeaza prin realizarea unei concordante sub raport subiectiv intre instigator si instigat, in care si instigatul savarseste fapta cu intentie, si instigare improprie sau imperfecta care se caracterizeaza prin lipsa coeziunii psihice intre instigsator si instigat.Instigatul savarseste fapta din culpa sau chiar fara vinovatie.

b) Dupa mijloacele folosite de instigator pentru determinarea instigatului sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala distingem intre: instigare simpla, cand mijloacele de determinare sunt simple (ex. indemnuri, rugaminti) si instigare calificata, cand se folosesc mijloace deosebite ( ex. exercitarea de presiuni, oferirea de daruri).

c) Dupa numarul persoanelor fata de care se desfasoara activitatea de instigare; pentru existenta instigarii este necesara prezenta a doua persoane si anume una care desfasoara activitatea de instigare (instigatorul) si o alta asupra careia se efectueaza aceasta activitate (instigatul). Instigator poate fi orice persoana care indeplineste conditiile generale pentru a putea fi subiect al infractiunii, nefiind necesara o calitate speciala. Instigarea poate fi savarsita nu numai de o singura persoana, ci si de doua sau mai multe persoane care determina, simultan ori succesiv, aceeasi persoana la savarsirea aceleiasi infractiuni. In astfel de cazuri exista doi sau mai multi coinstigatori, daca acestia au actionat in intelegere unii cu altii; daca insa intre instigatori nu a existat o astfel de intelegere, asa incat s-au realizat intamplator acte de instigare a aceleiasi persoane, la savarsirea aceleiasi fapte prevazute de legea penala, va exista concurs de instigari si nu coinstigare.

Instigat sau persoana asupra careia se exercita instigarea poate fi, de asemenea, orice persoana fizica, indifferent daca indeplineste sau nu conditiile generale pentru a fi subiect active al infractiunii la care a fost instigat. Cand instigarea este adresata unei singure persoane sau unor persoane determinate, ea este denumita instigare individuala, iar atunci cand este adresata unui numar indeterminat de persoane, ea este denumita instigare colectiva.

d) Dupa modul de actiune al instigatorului pentru determinarea instigatului la savarsirea faptei cunoastem: instigarea imediata, in care instigatorul se adreseaza nemijlocit instigatului pentru determinarea acestuia la savarsirea infractiunii, si instigare mediate, cand determinarea are loc prin intermediul altei persoane.

e) Dupa modul deschis sau ascuns in care actioneaza instigatorul distingem: instigarea evidenta sau deschisa (explicita) si instigarea insiduoasa sau ascunsa .

f) Dupa rezultatul obtinut avem: instigare cu efect pozitiv, reusita, cand instigatorul a reusit sa-l determine pe instigat sa accepte hotararea de a savarsi infractiunea si instigare cu efect negativ, in care instigatorul nu a reusit sa determine pe instigat sa accepte hotararea de a savarsi infractiunea. Cand instigatul a inceput savarsirea faptei, dar s-a desistat, ori a impiedicat producerea rezultatului , sunt realizate conditiile instigarii, dar consecintele juridice ale activitatii instigatorului sau ale instigatului sunt diferite. Instigatul va beneficia de cauza de impunitate a desistarii si impiedicarii producerii rezultatului( art.22 c.p.), dar instigatorul va raspunde penal dupa regulile prevazute in art. 29 al. 1 c.p., pentru instigare neurmata de executare.

Complicitatea

Notiune. Complicitatea este forma participatiei penale ce consta in fapta unei persoane care cu intentie inlesneste sau ajuta in orice mod la comiterea faptei prevazute de legea penala ori promite, inainte sau in timpul savarsirii faptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe infractor, chiar daca, dupa savarsirea faptei, promisiunea nu este indeplinita. Complicitatea reprezinta o contributie indirecta, mediata la savarsirea infractiunii, de aceea este considerate forma de participatie secundara.

Conditiile complicitatii

a. Fiind o forma de participatie secundara, complicitatea presupune drept conditie de baza, comiterea de catre autor a unei fapte prevazute de legea penala; este indeplinita conditia si atunci cand autorul a savarsit doar o tentativa pedepsibila.

b. Savarsirea de catre complice a unor activitati menite sa inlesneasca, sa ajute pe autor la savarsirea infractiunii.

c. Savarsirea actelor de ajutor sau de inlesnire numai cu intentie directa, indirecta sau chiar cu intentie depasita. Participarea sub forma complicitatii este posibila in cazul infractiunilor praeterintentionate daca se dovedeste ca in raport de rezultatul mai grav, complicele a avut o pozitie subiectiva similara, aceleia a autorului.

Felurile complicitatii

1.Dupa natura ajutorului dat la savarsirea infractiunii complicitatea poate fi : materiala si morala. Complicitatea materiala consta in savarsirea de acte de sprijin material ca: procurarea de instrumente, mijloace pentru savarsirea infractiunii, inlaturarea de obstacole etc.

Complicitatea morala consta in acte de sprijin moral, in vederea realizarii laturii subiective a infractiunii ca: promisiunea de tainuire a bunurilor si de favorizare a infractorului, procurarea de date, informatii cu privire la locul si timpul unde urmeaza sa fie savarsita infractiunea, etc.

Dupa momentul in care se acorda ajutorul la comiterea infractiunii complicitatea poate fi: complicitate la pregatirea infractiunii (priveste activitatile complicelui pentru pregatirea infractiunii fiind cunoscuta si sub denumirea de complicitate anterioara) si complicitate la executarea infractiunii (priveste actele executate de complice prin care se da sprijin autorului, in momentul savarsirii infractiunii – ex. incurajarea infractorului, deschiderea unei usi, oferirea unei arme, etc.

3. Dupa modul direct sau indirect in care se realizeaza contributia complicelui la savarsirea infractiunii se disting: complicitatea nemijlocita, in care complicele acorda sprijin direct autorului si complicitate mediate cand sprijinul este dat prin intermediul altui participant( instigator sau alt complice).

4. Dupa aspectul dinamic al contributiei complicelui la savarsirea faptei prevazute de legea penala, cunoastem: complicitatea prin actiune( comisiva), atunci cand complicele acorda ajutor prin actiune ( aduna informatii, ofera instrumente) si complicitatea prin inactiune, cand ajutorul complicelui consta in neindeplinirea unor obligatii (ex. portarul de la o societate omite intentionat sa inchida poarta, inlesnind o sustragere de bunuri).

5. Dupa forma de vinovatie cu care autorul savarseste fapta , complicitatea poate fi: proprie (atunci cand autorul savarseste fapta cu intentie, realizandu-se coeziunea psihica intre complice si autor) si improprie (cand autorul savarseste fapta din culpa sau vinovatie).

Participatia penala improprie

Notiune. Participatia improprie este acea forma de participatie penala la care persoanele care savarsesc, prin vointa comuna, o fapta prevazute de legea penala, nu au toate aceeasi atitudine psihica, nu actioneaza cu aceeasi forma de vinovatie, unii participanti actionand cu intentie, iar altii din culpa sau fara vinovatie. Este posibila la toate formele de participatie, adica poate exista sub forma coautoratului, a instigarii si complicitatii.

Modalitatile participatiei improprii

In raport cu natura contributiei date la savarsirea faptei si in raport cu atitudinea psihica a celui care a dat aceasta contrubutie, participatia improprie se realizeaza in urmatoarele modalitati:

a) modalitatea intentie si culpa - aceasta modalitate este reglementata prin dispozitiile prin dispozitiile art. 31 alin.1 c.p.

b) modalitatea intentie si lipsa de vinovatie – aceasta modalitate este reglementata prin dispozitiile art.31, alin.2 c.p.