Tendinte criminale in scris

Tendinte criminale in scris

In abordarea acestui domeniu ne vom referi la aspecte care se regasesc la cei cu devieri caracteriale si care au fost denumite vicii morale, dizarmoniei ale personalitatii de tip psihotic.

O larga gama de insusiri din acest cadru, dar intru-un grad redus, exista si la omul obisnuit care nu depaseste media, dar aceste trasaturi nu apar in mod manifestat in exterior. Cand insa aceste trasaturi ajung la o anumita intensitate, ele isi pun amprenta pe personalitatea omului iar cand se accentueaza si mai mult, ajung sa perturbe structura personalitatii.

Personalitatile - in sensul celor spuse mai sus - pot fi considerate “accentuate” desi, nu sunt anormale, pot inriurii relatiile individuale. Ele au tendinta de a aluneca spre patologi, constituind atuncinete caracteriopatii.

Devieri de acest tip putem gasi si la persoanele cu perturbari psiho­patologice ce apartin domeniului modico-psihiatric in speta psihopaticii si psihotici, cu un comportament aberant si cu nete repercursiuni sociale.

Modificarile psihice in sensul aratat mai sus se pot observa la o serie de insi cu un comportament deviat antisocial, la delicventi si criminali.

Aceasta diferentiere este importanta intrucat dementia nu este atat de neta si aspectele descrise mai inainte se pot intrica, putandu-se ajunge sau nu , la manifestarea antisociala sau infractionala[1].

Aceste dizarmonii ale personalitatii pot fi decelate si prin examenul grafolgic. In acest sens unul dintre primele studii a fost facut inca din 1923 de catre Crepieux lamin. El analizeaza scrierea “canaliilor”, termen sub care ii reuneste pe toti acei subiecti a caror structura psihologica prezenta stare, vicii morale precum nesinceritate, orgoliul etc. si care pot ajunge la crima. Considera ca intra in aceasta categorie: grosolania, confuzia, complicatia, dizarmonia, orgoliul, debilitatea, minciuna, etc.

Dar, asa cum recunoaste si autorul (Crepieux - lamin) nu exista nici un semn grafic care sa fie o data sigura de anomalie flagranta de vicii de caracter, daca nu este intovarasit si agravat in acelasi timp de unul sau mai multe semne peiorative. Prezenta unuia dintre acestea intr-o scriere, nu furnizeaza decit o indicatie elementara cu totul relativa si doar intensitatea si mai ales gruparea unor semne grafice ne vor da o posibilitate mai mare in a decala caracteristicile scrierilor unor devianti morali.

De alta parte, unele aspecte enumerate de autorul francez (confuzia, exagerarea etc.) nu s-ar putea incadra in vicii morale. De fapt lucrarea sa “L^vecriture et le caractere” editata in anul 1929 este considerata de autorii romani Andrei Athanasiu si Radu Constantin ca fiind depasita (avandu-se in vedere si anul in care a fost conceputa) , dar se considera ca ramane un cert interes prin observatiile facute asupra unor scrieri.

Astfel incat devierile morale sunt numeroase consideram, conform tendintelor actuale si in raport cu subiectul pe care ii studiem, semnificative: agresivitatea, egoismul la care am adaugat si imaturitatea afectiva, desi acesta nu este o simpla deviere morala, ci un deficit in dezvoltarea armonioasa a persoanei.

Aici se include si dizarmoniile personalitatii delicventilor si criminalilor. Cercetarea acestor dimensiuni poate sa dea cercetatorilor o idee mai precisa asupra subiectului in ceea ce priveste temperamentul configuratia caracteriala , comportamentul.

Aceste aspecte au fost subliniate de multi autori, ca eminetul caracterolog Ludovig Klages,care, spunea, intre altele: Progresele substantiale se inregistreaza in campul cercetarilor, asupra manuscriselor delicventilor si criminalilor, oferindu-ne date notabile care demonstreaza considerabilul aport al grafiologiei.

Este posibil si de a decela tendintele la crima, un cercetator bine pregatit in aceasta problema este astazi capabil de a remarca in scris aceste tendinte care ar putea predispune la o actiune criminala si urmeaza chiar sa furnizeze indicatii in caracterizarea naturii specifice a delicventului”[2].

Aceasta parere este sprijinita si de Crepeux - Jamin, Varni, Magnat, Pulves, Rado Wieser ect.

In cartea sa: Les elemets de recriture des canaieles” Crepieux - Jamin prezenta rezultatul unei analizea scrisului pe care o facuse asupra unui condamnat la moarte pentru ca omorase patru femei: “esential mediocru, pe fond de agitatie, discontinuitate, dezordine mai mult exaltat sincer, cu idei preconcepute,nici generos, nici bun, ci egoist, moale, dar violent, natura dezechilibrata”.

REFERAT: Drept constitutional - subiecte si raspunsuri pentru examen REFERAT: Omisiunea sesizarilor organelor judiciare - arte 263 Cod penal

Alfred Binet ii reprosa lui Crepieux - Jamin ca nu a stiut sa deceleze crima dupa aceasta scriere, a spus ca marele grafolog “ a ramas prea optimist”. Trebuie sa retinem din aceasta intamplare ca in fapt. Din scriere nu se poate prevedea trecerea la act. In schimb, grafologul poate fi foarte util pentru a aprecia trasaturile caracteristice ale personalitatii si a intelege resorturile psiho­logice ale actiunii unui individ.

In alti termeni , daca el nu poate sa gaseasca in scriere semne de criminalitate, el, totusi poate sa descrie temperamentul, modalitatile reactionale specifice, tipurile de atitudine, orientarile, preferintele, predispozitiile, punctele slabe care pot impinge un individ la actiuni condamnabile. Si , desi expertul nu poate aprecia starea de tulburare in momentul faptei, el poate sugera daca scrierea corespunde unei structuri dezechilibrate, psihotice sau psihopatice.

Este important de mentioanat ca G.E. Magnat care a fost presedintele Societatii Elvetiene de grafologie, a prezentat o lucrare “Grafologia in serviciul stiintei criminale” la congresul international de criminologie din 1950.

Aici sa facut prima propunere oficiala, parvenind din mediile juridice, de a se introduce examenul grafologicin toate problemele tinand de codul penal.

Trasaturile intalnite la delicventi au in vedere: agresivitate, egoism feroce,

imaturitate afectiva,indiferenta afectiva, labilitate, nesinceriatate. , care au

fost confruntate prin cercetari facute in timp, atat prin studiul scrierii cat si prin testul lui Rosdrach.

Ele se lumineaza si se completeaza unul pe celalat, remarcandu-se o concordanta intre aceste doua texte.

Specialistii, analizand scrierea unor delicventi, deserva o zona medie blocata la un nivel scolar, rea luare in posesie a spatiului grafic, margini din stanga rigide, ritm grafic absent sau perturbat, miscare lipsita de suplete (rigiditate) sau instabilitate. E.C. remarca monotonie a traseului, adesea lipsa de spontaneitate, scriere nestructurata, de tip infantil, in arcade, arcuita.

Aceste anomalii grafice traduc devieri caracteriale pe care le-am specificat anterior si care se remarca pregnant si la criminali.

Aceste cateva date, ca si multe altele ale literaturii ne arata importanta investigarii unor anomalii grafice in vederea cunoasterii unor motive ale actiunii umane.

Toti aceia care au studiat aceste probleme au fost izbiti de abundenta si diversitatea materiei de tratat, de varietatea punctelor de vedere si de dificultatea fara incetare reinnoita de raspunde acestora.

Desi sunt lucrari mai intinse prin care s-au adus contributii notabile in perioada respectiva, abordarea in acest domeniu a fost facuta in mod partial, vadind adesea aspecte discutabile in stabilirea unor repere ca si lipsa unei metodici mai precise de evaluare.

Agresivitatea o definim ca o trasatura caracteriala care se vadeste prin disponibilitatea permanenta la actiuni si reactii violente, intense si disproportionate in raport cu un stimul (si chiar fara un stimul aparent) cu efecte perturbatoare sau (si) vatamatoare asupra relatiilor interindividuale sau sociale.

Impulsivitatea agresiva cand este bine stapanita si directionata prin educatie si cultura, se poate manifesta prin ironie, simt critic, spirit acut patrunzator.

Ca si alte “devieri” caracteriale, agresivitatea este o trasatura psihologica complexa ale carei cauze sunt multiple (reprezentand din multipli factori).

Din punct de vedere grafologic: scrierea lansata si ascutita, uneori cu “dinti de rechin “, “ colturoasa” , sacadata, progresiva, cu presiune neta , bare ale lui “t” trasate printr-un gest oblic spre dreapta si adesea in jos, inclinare foarte variabila, uneori foarte aplicata, mici trasaturi initiale facute sistematic cu carlige si prelungite, finale scurte si ascutite sau foarte lansate.

Egoismul este cultul nemasurat al eului, preocuparea constanta fata de propria-i persoanla dorinta manifestata ca toata lumea sa se ocupe numai de problemele sale, convingerea ca numai ceea ce se refera la fiinta lui are importanta.

Toate acestea ne arata o structura launtrica circumscrisa refractara unei aplicari dezinteresate spre ceilalti, o lipsa de flexibilitate care nu dezarmeaza nici in fata ridicolului o atare stare de spirit, daunatoare obiectivitatii, poate lua adesea forme patologice.

Din punct de vedere grafologic: scriere regresiva, mica, ingesuita condensata, colturoasa, inelara, marginile importante, majuscule izolate cu finale centripete sau in harpon, depasantele interioare reduse si cu baza anguloasa.

Orgoliul. Este o hipertrofiere a sentimentului propriei valori, care apare in comportarea insului in viata si in raporturile pe care le stabileste cu semenii. Se poate urmari in aceasta privinta seria nesfarsita a nuantelor si trecerilor de la infatuare si vanitate pana la exagerarea megalomaniaca. Orgoliul se manifesta in grafologie prin : scriere suprainaltata, mare, verticala sau rasturnata, bare ale lui “t” sus situate, semnatura mai mare decit textul, dispozitii in inaltime in zonele initiale ale literelor in special majuscule.

Indiferenta afectiva. Termenul semnifica o alternare pana la dispozitie a rezonantei afectiva la diferiti stimuli, o stare de “neutralitate afectiva”, o detasare de trairile emotionale ale celor din jur.

Se manifesta prin: scriere verticala , directie orizontala, lenta, legaturi unghiulare sau filiforme, forme ingustate, simplificate , bare ale lui “t” si finale scurte ascutite.

Labilitate (instabilitate emotionala). Termenul se refera la modificarile si dinamica afectivitatii (mai ales a emotiilor) constand intr-o variatie exceptioanal de rapida si frecventa a dispozitiilor mentale si afectiva, cel mai adesea nemotivate.

Aceasta labilitate se traduce prin reactii dezordonate, oscilatii bruste in sfera sentimentelor, hiperexcitabilitate emotiva, impulsivitate, intoleranta extrema la frustari, absenta de control in ceea cepriveste efectele.

Toti autorii subliniaza lipsa de stablitate,schimbari contiune de orientare vadind un caracter haotic, permeabilitate crescuta a eului.

Se manifesta in primul rand prin faptul ca traseul are o miscare vadit neelastica, nesigura, neglijenta.

Scrierea este neregulata, lipsita de ritm (preritmica), aspect spatial dezordonat, forme imprecise si neglijente. Destul de mare, umflata, etalata, legata, centrifuga crestere a progresivitatii si reperesivitatii. Nu foarte rapida, inclinare inegala, sinuozitate, presiune usoara, inegala, pastoasa, legatura nedecisa, fie moale, preodominanta a arcadei , atacuri si finale lungi, accentuare inalta.

In ciuda acestor laturi, in genere negative, unii dintre acesti scriptori pot avea o serie de insusiri poetice si un anumit talent de improvizare. Celalalt pol al labilitatii ii gasim in miscarea grafica cu redare excesiva si criptata si care corespunde unei destinderi inadecvate. Desfasurarea traseului se face in mod fragmentar, abrupt , agitat, spasimodic adesea tremurat , necontrolat, cu viteza redusa datorata crisparii.

Scrierea este necontrolata cu aspect spatial perturbat, slaba, forme deterioarate si disolutii, inegaliate extrema a tuturor indiciilor grafici, tendinta la juxtapunere, tocata, viteza inegalasi mai ales o mare inegalitate a gradului de legatura, fir indurat, unghiuri, linii fluctuante.

Toate acestea traduc modificari ale personalitatii: pierderea controlului, reactivitate excesiva, violenta, anarhie interioara, fire exploziva si o extrema labilitate - punct comun cu scrierea laxa de gradul I, dar a carei origine e diferita.

Nesinceritatea, miciuna, inselatoria. In viata cotidiana se cere adesea grafologului de a se pronunta asupra delicatei probleme a autenticitatii unor persoane, daca anumite scrieri ne atrag atentia imediat intrucat ele contin numeroase semne de nesinceritate.

Astfel, pe de o parte, semnele de nesinceritatela care avem obiceiul sa ne referim nu sunt totdeauna prezente in anumite scrieri ale inselatoriilor recunoscuti, pe de alta parte, desi unii indici grafici ne pot da o orientare in acest sens , doar un fascicol de elemente, o asociere de trasaturi ne poate duce la o recunoastere si o intelegere a modalitatii de comportament a mincinosilor si inselatorilor .

Sinceritatea unui subiect se reflecta in spontaneitatea gesturilor sale. Gradul de spontaneitate se recunoaste in scris dupa viteza si simplitatea cu care a realizat traseul. Dar, in prezenta unui grafism a carui lentoare este evidenta, va trebui sa fim atenti. Lentoarea singura nu ne sugereaza decit supravegherea scriptarului asupra exteriorizarii sale. Pentru a fi mai siguri ca avem de-a face cu mincinosi avem in vedere si urmatoarele aspecte: trasaturi reacoperite, suprapuse, facute prin trecerea penitei peste o trasatura deja existenta, dupa o schimbare brusca de directie; directie sprijinita , adica miscare normala de alternarea trasaturilor pline si subtiri din traseu este inlocuita printr-o miscare prin care subtirele trece mai intai in plinul precedent, apoi schimbarea brusca de directie, dupa care trasatura plina imprumuta traseul celei subtiri si asa mai departe. Scriptorul ascunde aici o actiune prin alta, caci faptul de a trece din nou cu penita pe aceeasi trasatura nu are alt scop decat de a ascunde pe prima , aceea care este dedesupt. Este mai dificil de a ascunde pe prima,ceea care este dedesupt daca nu este acoperita.

Ca atare, scriptorul care traseaza doua curbe suprapuse va fi deci mai sever judecat decat acela care suprapune doua drepte, caci este mai abil in actiunea sa de a ascunde.

Trebuie precizat ca nu indicii grafici, izolati pot sa ne dea o indrumare, ci mai curand un fascicul de elemente, o asociere de trasaturi. Si mai trebui si o raportare la structura personalitatii daca voim sa intelegem si sa prevedem ceea ce impinge indivizii la minciuna si inselare.

Imaturitatea afectiva. Deficienta de dezvoltare psihologica a persoanei care se traduce printr-o perturbare a vietii afective antrenand dezordine relationale.

Aceasta imaturitate comporta o constelatie de trasaturi considerate caracteristice : dependenta, lipsa de autonomie, incertitudine comportamentala, sugestibilitate, instabilitate, imposibilitatea de a-si controla emotiile, imposibilitatea de inserare in real si in comunitate.

Se caracterizeaza prin: ingustarea literelor, ceea ce sugereaza teama, iar inhibitia miscarii ar proveni din teama sau neincredere; relevarea miscarilor care pierd alternanta sa ritmica de tensiune sau redare a miscarii care tinde la unghi; predominarea miscarii pe o forma inabila; lista de elasticitate prin disolutie sau ridicitate, intreruperi ale traseului prin litere facute din segmente.