Orientarea biologica

ORIENTAREA BIOLOGICA

Caracterizare generala

In cadrul acestei orientari sunt reunite teoriile reductioniste, care atribuie comportamentului delincvent un substrat organic, precum si conceptiile moderate, in cadrul carora investigatia cu privire la rolul factorilor biologici nu exclude alte influente. Caracteristice pentru ansamblul acestor teorii sunt limitarea obiectului criminologiei la studiul delincventului, incercarea de demonstra existenta unor trasaturi specifice de ordin bioantropologic ce diferentiaza delincventul de nondelincvent.

2. Teoria atavismului evolutionist

Are ca reprezentant pe italianul Cesare Lombroso si lucrarea sa consacrata, denumita Omul delincvent. Formuleaza ipoteza atavismului evolutionist, potrivit careia caracterele omului primitiv si ale animalelor inferioare pot aparea la anumiti indivizi sub forma unor „stigmate anatomice” (malformatii ale cutiei craniene, ale scheletului, anomalii ale nasului etc.), ipoteza pe care o largeste ulterior incluzand si degenerescenta datorata epilepsiei. Aceste anomalii permit identificarea unor predispozitii pentru comiterea crimei. Studiile de psihiatrie il conduc pe Lombroso la concluzia unei similitudini dintre criminalul innascut si nebunul moral.

Lombroso a incercat sa demonstreze ca intre criminal si noncriminal ar exista o diferenta de natura. El realizeaza o tipologie a indivizilor, care cuprinde, alaturi de criminalul innascut, tipurile pasional, epileptic, ocazional. Considera femeia criminal ca un tip aparte in cadrul clasificarii

mentionate

In plan metodologic, principala eroare consta in faptul ca Lombroso nu a folosit grupuri de control care sa ofere suport stiintific afirmatiilor sale.

Cercetarile ulterioare de antropologie au aratat ca procesele ce caracterizau gandirea omului primitiv nu difera radical de cele ale omului epocii actuale.

3. Teoriile ereditatii, biotipurile criminale

􀂾 Ereditate si mediu

Reprezentant - Charles Goring

Critica teoria lui Lombroso. Foloseste grupuri de control in cercetarile sale si demonstreaza ca anumite inferioritati fizice ale criminalilor sunt ereditare, iar comportamentul social este un comportament mostenit.

􀂾 Arborele genealogic

Studiile realizate in SUA au incercat sa demonstreze ca in familiile ai caror intemeietori au antecedente penale exista un numar mai mare de infractori. Cauza principala a criminalitatii ar fi ereditatea.

􀂾 Gemenii

Au fost efectuate studii pe gemeni monozigotici si dizigotici. S-a incercat sa se demonstreze ca predispozitia ereditara in comiterea actului infractional constituie, in cazul gemenilor monozigotici, un factor foarte puternic.

􀂾 Copiii adoptati

Studiile au fost realizate in special in SUA si Suedia. Ele au incercat sa stabileasca anumite corelatii in cazul copiilor adoptati, si anume sa stabileasca daca comportamentul delincvent al unora dintre acestia urmeaza linia de comportament a parintilor biologici sau a parintilor adoptivi.

Cauzele au fost considerate a fi de ordin ereditar.

􀂾 Biotipurile criminale

Curentul biotipologic a folosit doua tipologii cunoscute: tipologia lui E. Kretschmer si aceea a lui W. Sheldon. Pornind de la aceste tipologii, criminologii au incercat sa realizeze diferite asociatii cu criminalitatea.

ESEU: Comunicarea de informatii false ESEU: Dreptul - fapt social specific

􀂾 Inteligenta si crima

Cercetarile au incercat sa stabileasca o corelatie semnificativa intre anumite deficiente mentale si criminalitate. Reprezentant: Goddard.

􀂾 Cromozomul Y

Cercetarile au pretins ca exista o corelatie intre anomaliile cromozomice si criminalitate. Corelatii semnificative apar intre surplusul de cromozomi si criminalitate. Studii efectuate de: Patricia Jacobs (Anglia), Herman Witkin si Sarnoff Mednik (Danemarca).

4. Teoriile bioconstitutionale

􀂾 Teoria inadaptarii biologice

Reprezentant: criminologul suedez Olof Kinberg.

Considera ca este nevoie sa se studieze personalitatea individului pentru a se descoperi cauzele care-l determina sa comita infractiuni. Pentru a desemna personalitatea, foloseste conceptul structura biologica actuala.

Teoria are doua variante:

a) varianta constitutionala - are la baza lucrarile psihiatrului suedez Sjobring. Considera ca factorii fundamentali ai constitutiei biopsihologice sunt: capacitatea, validitatea, stabilitatea si soliditatea. In raport de distribuirea acestora se realizeaza o clasificare a indivizilor (supercapabil, supervalid, superstabil, supersolid etc.). De asemenea, un alt concept folosit de Kinberg este acela de functie morala;

b) varianta patologica - include bolile mentale, tulburarile de inteligenta etc., care determina o deficienta a functiei morale. Acorda prioritate factorilor biologici in etiologia crimei.

􀂾 Teoria constitutiei delincvente

Reprezentant: criminologul italian Benigno di Tullio.

Confera o semnificatie mai larga decat Kinberg conceptului de constitutie, care ar cuprinde, pe langa elementele ereditare si congenitale, si pe cele dobandite, in special, in prima perioada a vietii. Introduce conceptual de prag (este folosit acest concept in cadrul conceptiei potrivit careia tendintele criminogene vor fi mai puternice la anumiti indivizi, determinandu-i sa reactioneze la unii stimuli exteriori diferit fata de altii, avand praguri de reactie diferite) si considera crima ca fiind o manifestare a inadaptarii individului la mediu.

Noile tendinte

􀂾 Premise. Cercetarile din epoca moderna (studiul neuronului ca entitate anatomica, chirurgia creierului, studierea functionalitatii creierului animalelor) au permis o acumulare de informatii care au fost folosite la explicarea unor comportamente si procese psihice.

􀂾 Reconsiderarea orientarii. Evaluarea rolului factorilor biologici in geneza criminalitatii se face cu mai multa prudenta ca in trecut, afirmandu- se ca nu exista nici un tip particular de comportament criminal, nici chiar in cazul violentei episodice, care sa fie determinat numai de factorii biologici.

􀂾 Directii de cercetare. S-au realizat cercetari care pun in evidenta relatia dintre factorii biologici si criminalitate. Astfel, s-a demonstrate existenta unor factori care au o legatura directa cu comportamentul antisocial (tumori, epilepsia) sau o legatura indirecta (complicatii prenatale). Alte cercetari au constatat o legatura intre delincventa (comportament agresiv) si encefalite endemice sau subacute. O alta directie de cercetare studiaza influenta factorilor biochimici asupra crimei, dar, cu exceptia nivelului testosteronului (au aparut anumite corelatii intre nivelul acestuia si comportamentul agresiv), rezultatele sunt negative.

Evaluare critica

􀂾 Limitele teoriilor prezentate. Principala limita a acestor teorii consta in tendinta de biologizare a omului, de considerare a datului biologic drept componenta esentiala a personalitatii umane, de transformare a anomaliilor bioconstitutionale in criterii de clasificare a indivizilor in buni si rai.

􀂾 Concluzie. Dincolo de toate limitele teoretice si metodologice, aceasta orientare are anumite merite in edificarea criminologiei ca stiinta (studiul personalitatii infractorului, introducerea examenului multidisciplinar, a metodei pozitive, a metodei tipologice etc.).