Orientarea sociologica

ORIENTAREA SOCIOLOGICA

Caracterizare generala

In cadrul acestei orientari, de departe cea mai bogata in teorii si conceptii privind cauzele criminalitatii, am folosit clasificarea teoriilor prezentate dupa apartenenta teoriei fie la modelul consensual, fie la modelul conflictual de analiza sociala. Sunt prezentate teorii extreme care explica „socialul prin social”, ca si acele variante care avanseaza teorii specifice cu privire la comportamentul delincvent, incercand o explicare a „individualului prin social”.

Scoala cartografica

Pune in centrul preocuparilor sale analiza statistica a criminalitatii, incercand sa surprinda anumite „regularitati” in dinamica acesteia.

Reprezentanti: A. M. Guerry, A. J. Quetelet (care a formulat legea termica a criminalitatii), H. Mayhew.

3. Scoala sociologica

Considera ca in geneza criminalitatii un loc important il au factorii sociali. Cei mai cunoscuti reprezentanti sunt Durkheim si Tarde din cadrul scolii mediului social.

Durkheim considera criminalitatea ca facand parte din orice societate normala. Crima este, in opinia sa, necesara si utila. Foloseste conceptul de anomie, pe care-l defineste ca fiind o stare obiectiva a mediului social caracterizata printr-o dereglare a normelor sociale datorita unor schimbari

bruste (crize economice, razboaie).

Tarde este autorul teoriei imitatiei, pe care o considera principala cauza a criminalitatii. In opozitie cu Durkheim, nu considera crima un fenomen normal al vietii sociale. Pentru el, infractorul este un parazit in cadrul societatii.

E. Ferri si sociologia criminala

In conceptia lui Ferri, crima are o determinare multipla. Imparte factorii angrenati in producerea infractiunii in trei categorii, si anume: factori antropologici, factori fizici si factori sociali. Dintre acestia acorda prioritate factori lor sociali (organizarea economica, sistemul de educatie etc.).

4. Teorii criminologice inspirate din modelul consensual

􀂾 Caracterizare

Teoriile din cadrul acestui model considera infractorul ca un inadaptat si propun drept remediu diferite metode de resocializare a acestuia. Esenta acestor teorii consta in recunoasterea unor norme ce ocrotesc valori sociale dominante. Contestarea acestora plaseaza individual in categoria infractorilor.

􀂾 Scoala de la Chicago

Modelul de analiza porneste de la recunoasterea unei analogii intre ecologia umana si cea vegetala. Promotorii acestei scoli au incercat sa explice cauzele delincventei in marile concentratii urbane in care proportia imigrantilor era foarte ridicata.

Reprezentantii ei, C. R. Shaw si H. D. McKay, considera imigrantii ca pe noi specii de plante ce traiesc pe pamant ostil si incearca sa supravietuiasca apeland la diferite forme de adaptare.

􀂾 Teorii de esenta „culturalista”

a) Teoria asociatiilor diferentiale

Reprezentant: E. Sutherland. Acesta propune o abordare multifactoriala a criminalitatii. Porneste de la ipoteza urmatoare: comportamentele delincvente se dobandesc prin asociere cu subiecti ce apreciaza favorabil aceste comportamente si prin izolarea de subiecti care le considera negative. Un individ ce se gaseste intr-o situatie prielnica se angajeaza in conduite delincvente numai daca ponderea aprecierilor favorabile prevaleaza asupra aprecierilor defavorabile. Asociatiile diferentiale sunt diferite, functie de: frecventa, durata, prioritate, intensitate.

ESEU: Comunicarea de informatii false ESEU: Dreptul - fapt social specific

Identifica anumite forme de criminalitate care scapa de sub incidenta legii penale. Studiaza criminalitatea gulerelor albe.

b) Teoria conflictelor de cultura

Reprezentant: Thorsten Sellin. Defineste conflictele de cultura ca fiind conflicte de sensuri, de semnificatii cu privire la norme, interese si valori sociale. Comportamentul delincvent apare pe fondul conflictelor de cultura, cand individul e obligat sa interiorizeze un sistem ambivalent sau plurivalent de valori si norme.

c) Teoria subculturilor delincvente

Reprezentant: Albert Cohen. Examineaza diferenta de statut social, economic, cultural ce separa clasele si gruparile sociale. Acorda un rol important studiului pozitiei familiei americane in societate si retine doua atitudini opuse ce separa grupurile sociale: subcultura clasei mijlocii si subcultura populara. Apartenenta la o subcultura delincventa se realizeaza printr-un proces de interactiune dintre indivizi care au probleme similare de adaptare, ce duce la o solidaritate de grup, la constituirea de modele si norme.

􀂾 Teoriile de esenta „functionalista”

a) Teoria lui R. K. Merton

Explica delincventa prin starea de anomie, pe care o concepe pe un plan concret, spre deosebire de Durkheim. Considera ca mediul social are o structura sociala si una culturala. Anomia ar reprezenta o „ruptura” in structura culturala cand apare o discrepanta intre normele sociale, scopurile culturale si capacitatea membrilor grupului de a se conforma acestora.

Merton plaseaza fenomenul criminalitatii si in afara crizelor economice sau a altor evenimente perturbante. Considera ca aceasta este rezultatul tensiunii dintre scopuri si mijloace. Criminalitatea este un raspuns la neconcordanta dintre mijloace si scopuri. Pentru a-si atinge scopurile,

individul recurge la mijloace ilicite.

b) Teoria lui Cloward si Ohlin

Autorii leaga delincventa de anomie, insa considera ca aceasta modalitate specifica de reactie fata de inegalitatile sociale nu este un fenomen individual (vezi Merton), ci unul colectiv. Explica acest fenomen cu ajutorul „structurii de oportunitate”, adica ansamblul mijloacelor legitime pe care grupul le are la indemana pentru a-si realiza scopurile.

Coreleaza structurile de oportunitate cu subculturile delincvente si identifica trei modele de subculturi delincvente: modelul criminal, modelul violent si modelul izolat.

􀂾 Teoriile controlului social

a) Teoria infranarii - Walter Reckless

Autorul acestei teorii incearca sa raspunda la intrebarea de ce, in aceleasi conditii, unii comit crime si altii nu. Considera ca infractiunea poate fi prevenita sau infranta prin doua procese esentiale: unul la nivelul organizarii sociale si celalalt la nivelul individului. Teoria se bazeaza pe o constructie ierarhica in raport cu capacitatea individului de a infrana conflictele sociale si psihologice cu care se confrunta.

b) Teoria controlului social -Travis Hirschi

Potrivit lui Hirschi, cea mai mare parte a oamenilor au tendinte antisociale. Acestea sunt actualizate cand controlul social scade. De aceea, important nu este sa se cerceteze cauzele criminalitatii, ci cauzele conformismului. Hirschi propune intarirea controlului social, fiind adeptul modelului de control represiv, coercitiv, fapt ce i-a adus numeroase critici.

5. Teorii criminologice inspirate din modelul conflictual

􀂾 Caracterizare

Modelul conflictual inlocuieste modelul consensual. Astfel, conflictele dintre indivizi si grupurile sociale n-ar putea fi rezolvate prin adaptarea indivizilor la diferite structuri ale societatii, ci numai printr-o transformare a acestora.

􀂾 Curentul interactionist

Propune aflarea raspunsului la intrebarea: „De ce o persoana este considerata delincvent”?

Reprezentanti: F. Tannembaum, E. Lemert, H. Becker, Matza, Jeffey etc.

􀂾 Criminologia reactiei sociale

Considera ca problema fundamentala a criminologiei o reprezinta studierea ansamblului proceselor ce alcatuiesc reactia sociala fata de fenomenul criminalitatii, considerat a fi creatia directa a reactiei sociale. Cercetarile criminologice vizeaza clarificarea problemelor privind analiza sociopolitica a normelor penale, procesele de legiferare si aplicare a legii penale etc.

􀂾 Criminologia „critica”

Mai este denumita si criminologia radicala, de orientare neomarxista.

Principalii reprezentanti: Ian Taylor, Paul Walton, Jock Young.

Propun un model formal explicativ al actului deviant, aratand ca acesta este            rezultatul starilor conflictuale dintre indivizi si structurile politice, economice, specifice capitalismului. Disting cinci etape cu valoare explicativa, si anume: originile indepartate ale actului deviant, originile imediate ale acestuia, actul insusi, originile imediate ale reactiei sociale, originile indepartate ale reactiei sociale.

6. Evaluare critica

Limite

Nici orientarea sociologica nu ofera o explicatie deplina a cauzelor fenomenului; studiind relatiile dintre individ si grupul social, aceste teorii nu depasesc universul restrans al grupului, considerand influenta acestuia asupra individului ca singura sursa de determinare sociala. O alta eroare consta in tendinta de exagerare a importantei factorilor sociali si neglijare aproape totala a individului.

Concluzii:

Desi criminologia reactiei sociale, „noua criminologie”, a criticat intemeiat unele paradigme reductioniste care s-au grabit sa considere drept cauze ceea ce erau in realitate doar simple conditii, criminologia nu poate abandona cercetarile asupra personalitatii umane, a infractorului in special.

Cresterea criminalitatii, exacerbarea violentei sunt realitati care trebuie privite cu maxima responsabilitate; reintoarcerea la mijloacele repressive traditionale nu va putea rezolva problemele criminalitatii. Eforturile de a se gasi remedii trebuie canalizate pe o cale realista, de abordare nuantata atat a individului in particular, cat si a fenomenului infractional global, de antrenare in activitatea de prevenire si control a acestuia a unor factori multipli, de diversificare a formelor de raspuns social.