Metodologia identificarii criminalistice

Metodologia identificarii criminalistice

Metoda principala la care se recurge in identificarea criminalistica a unei personae, obiect sau fenomen, aflat in legatura cauzala cu un fapt juridic este examinarea comparativa.

Fundamental metodologic al identificarii. Consta in’’selectare si comparare’’.Procesului identificarii criminalistice ii sunt proprii 2 faze:

- in prima faza este determinat grupul persoanelor sau obiectelor suspecte, pe baza unor elemente caracteristice asemanatoare, fiind excluse cele cu particularitati deosebite, evident contrarii celor reflectate in urme, sau in mijloacele materiale de probe.

- in faza a doua este adancita examinarea comparative a acaracteristicilor asemanatoare, in scopul stabilirii coincidentei sau concordantei intre trasaturile reflectate in urma si cele reflectate de modelele de comparative, precum si a deosebirilor sau neconcordantei intre acestea ajungandu-se astfel, fie la obiectul cautat, fie la excluderea celor care prezentau numai elemente asemanatoare.

Apar frecvent deosebiri de ordin cantitativ intre trasaturile reflectate de obiect in momentul savarsirii infractiunii si cele reflectate in momentul examenului comparativ. Deosebirile pot fi cauzate de uzura, de conditiile in care au fost descoperite si ridicate urmele, de interventia unor factori externi etc. Neconcordanta in modul de reflectare a caracteristicilor aceluiasi obiect mai poate fi si consecinta altor clauze, cum ar fi : plasticitatea redusa a obiectului primitor de urma si duritatea scazuta a suprafetei obiectului creator al urmei ; suprafata de contact redusa intre cele 2 obiecte ; aparitia sau disparitia unor caracteristici pe parcursul timpului etc.

Examinarea comparativa se face in functie de tipul si de natura urmelor, cum ar fi, de exemplu, urmele materie, microurme etc. Se efectueaza in baza unor modele de comparatie create experimental. Pentru obtinerea acestor modele trebuie :

- sa se cunoasca cu exactitate persoana sau obiectul de la care provin

- la obtinerea modelelor de comparatie sa se tina seama, atat cat este posibil, de conditiile in care s-a format urma la fata locului

- urmele si modelele tip de comparatie sa contina suficiente elemente caracteristice de individualizare a factorului creator, in primul rand elemente de ordin calitativ

- folosirea de modele similare, avand aceeasi provenienta in momentul examinarii comparative.

Rezultatele obtinute in procesul identificarii criminalistice, concluziile acesteia pot avea un caracter categoric de certitudine sau de probabilitate. Pot exista situatii de imposibilitate a rezolvarii problemei, fie din cauza insuficientei caracteristicilor de individualizare, fie a lipsei unor mijloace sau metode adecvate de cercetare.