Aspecte generale privind cercetarea la fata locului in caz de omor cu premeditare

Aspecte generale privind cercetarea la fata locului in caz de omor cu premeditare

Cercetarea la fata locului se inscrie printre activitatile ce contribuie in mod substantial la realizarea scopului procesului penal. In acceptiunea legii procesual penale, cercetarea la fata locului constituie un procedeu probatoriu care serveste la administrarea sau la aflarea unor mijloace de proba[1]. Dar, cu tot caracterul asa-zis auxiliar, acestei activitati i se atribuie o semnificatie deosebita, de ea depinzand direct aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, inclusiv cu privire la persoana faptuitorului .

Cercetarea la fata locului reprezinta activitatea procedurala si de tactica criminalistica al carei obiect il constituie perceperea nemijlocita a locului unde s-a savarsit infractiunea, descoperirea, relevarea, fixarea, ridicarea si examinarea urmelor si a mijloacelor materiale de proba, precizarea pozitiei si starii acestora, avand ca scop stabilirea naturii si imprejurarilor comiterii faptei, precum si a datelor necesare identificarii faptuitorului[3].

Cercetarea la fata locului reprezinta conditia de baza pentru solutionarea cu succes a cauzelor penale, intrucat, in marea majoritate a infractiunilor, rezultatele obtinute cu acest prilej constituie punctul de plecare, determina directiile in care se vor efectua ulterior cercetarile, organul de urmarire penala percepand in mod nemijlocit imprejurarile in care a actionat faptuitorul, obiectele folosite sau atinse de acesta. Alteori, reprezinta singura modalitate de obtinere a probelor in cauza, in prima faza a cercetarilor.

In ceea ce priveste expresia “fata locului”, legea procesual penala nu precizeaza intelesul acesteia. Insa o asemenea precizare nu ar fi necesara atat timp cat legiuitorul, referindu-se la competenta teritoriala a organelor judiciare, a definit notiunea de “locul savarsirii infractiunii”, aceasta definitie acoperind aproape in totalitate intelesul expresiei “fata locului”.

Prin “loc al faptei” se intelege locul unde s-a desfasurat activitatea ilicita, precum si cel in care s-a produs rezultatul acesteia. Avand in vedere prevederile legale si practica organelor judiciare se poate trage concluzia ca locul desfasurarii infractiunii difera de la caz la caz, in raport cu natura faptei savarsite, cu multitudinea de metode si mijloace folosite in acest scop, cu urmarile activitatii ilicite desfasurate de catre faptuitori.

In general, in cazul infractiunii de omor cu premeditare, prin notiunea de “loc al faptei” se intelege, dupa caz, urmatoarele:

portiunea de teren, segmentul de drum ori incaperea in care a fost descoperit cadavrul, parti din acesta, scheletul precum si imprejurimile acestora;

locul unde s-a consumat episodul principal al faptei, respectiv unde a fost suprimata viata victimei;

locul unde a fost abandonata victima ori cel in care cadavrul a fost dezmembrat, inclusiv imprejurimile acestuia;

locul unde a survenit moartea victimei, in situatia in care acesta nu coincide cu locul agresiunii;

caile de acces folosite de faptuitor pentru a patrunde in campul infractiunii, precum si locul pe unde l-a parasit.

Cercetarea la fata locului este o activitate complexa, de durata, care solicita exactitate, calm, perseverenta, prudenta, eforturi si uneori, chiar sacrificii, pentru realizarea scopului pe care-l urmareste. Indiferent de conditiile in care se desfasoara, de tabloul initial oferit de locul unde s-a consumat evenimentul, in efectuarea acestei activitati nu trebuie sa se porneasca de la idei preconcepute. Nu trebuie omis nici un moment faptul ca absolut toate versiunile posibile, elaborate in cauza nu au nici o valoare atata timp cat nu au fost verificate si confirmate de rezultatele activitatilor intreprinse in cauza. Doar in acest mod se creeaza premisa obtinerii probelor utile in cauza, a realizarii unei concordante depline intre versiunile elaborate si ceea ce s-a petrecut in realitate[4].