Aspecte specifice omorului in functie de mijloacele si procedeele folosite de faptuitor pentru suprimarea vietii victimei

Pentru clarificarea unor imprejurari referitoare la mijloacele si procedeele folosite de catre faptuitor in suprimarea vietii victimei, este necesar ca, inca de la inceputul cercetarii, sa se tina seama de specificul leziunilor produse de agentii vulneranti.

Omorul savarsit cu arme albe si corpuri contondente

Omorurile cu premeditare savarsite cu arme albe (obiecte intepator-taioase si obiecte despicatoare) sunt frecvent intalnite in practica noastra judiciara.

Leziunile produse de obiecte taioase pot fi situate in orice regiune a corpului, lungimea lor fiind in functie de distanta parcursa de lama obiectului pe suprafata corpului victimei. Marginile plagii sunt netede, avand un aspect liniar, semicircular sau in unghiuri. Adancimea ranii depinde de rezistenta tesutului si de forta loviturii[1].

La locul faptei, urmele de sange specifice omorului savarsit cu obiecte taioase apar fie sub forma de improscare, in cazul placilor arteriale, fie sub forma de balti, la plagile venoase.

Leziunile produse de obiecte intepatoare sau intepator-taioase (cutit, foarfece, baioneta) au o forma apropiata de obiectul vulnerant. Lungimea plagii se raporteaza la gradul de inclinatie dintre lama obiectului si suprafata penetranta, practic aflandu-se in fata unei actiuni concomitent de perforare si taiere.

Leziunile produse de obiecte despicatoare (topor, barda) se prezinta ca plagi taiate sau zdrobite, in cazul in care lama nu e ascutita. Lungimea ranii depinde de lungimea lamei obiectului si de unghiul de inclinare. In marea majoritate a cazurilor, leziunile sunt produse la nivelul capului.

Identificarea armelor albe este relativa, determinarea caracteristicilor de grup ale obiectului vulnerant realizandu-se dupa lungimea si adancimea plagii, care insa nu concorda intotdeauna cu lungimea lamei.

Leziunile provocate prin penetrarea oaselor late permit stabilirea cu multa precizie a latimii lamei obiectului vulnerant.

Prin interpretarea modului in care se prezinta leziunile pe corpul victimei se poate face diferentierea omuciderii de sinucidere. De regula, sinucigasii prefera zona gatului, a toracelui, arterele radiale sau venele de la incheietura mainii. Plagile sunt perpendiculare pe axa gatului sau mainii si frecvent, sinucigasul executa mai multe taieturi paralele pana cand reuseste sa execute taietura fatala.

Diferentierea se poate face si dupa starea imbracamintei, sinucigasul pregatindu-si autolezarea prin desfacerea hainei si a camasii, ridicarea manecii. In ipoteza omorului premeditat, victimele sunt incheiate la haina sau camasa, existand uneori o simetrie intre punctul de perforare a imbracamintei si plaga de pe corp, insa lipsa acestei simetrii este explicabila prin miscarile victimei ce incearca sa se apere.

Posibilitatea sinuciderii este inlaturata si de existenta plagilor taiate de pe maini, tipice incercarilor de aparare prin apucarea cutitului.

Leziunile provocate de obiecte contondente se prezinta sub forma unor plagi plesnite sau zdrobite si reflecta forma suprafetei obiectului vulnerant pe oasele plate si pe imbracamintea victimei.

Descoperirea pe corpul victimei de leziuni produse de arme albe impune cautarea instrumentelor creatoare de urme, inclusiv pe caile de acces cu privire la obiectele descoperite, trebuie sa se noteze natura, pozitia lor fata de cadavru si alte repere fixe din teren, starea in care se afla si urmele pe care le poarta. In ipoteza sinuciderii, obiectele vulnerante sunt foarte usor de gasit.

Omorul savarsit prin asfixii

Moartea violenta savarsita prin asfixie mecanica este o modalitate foarte frecventa de omucidere, dar si de sinucidere, datorita diversitatii modurilor in care se realizeaza: spanzurare, strangulare, ocluzia cailor respiratorii, inecare.

In timp ce celelalte modalitati de savarsire a omorului prin asfixie nu exclud posibilitatea sinuciderii, sugrumarea cu mainile nu poate fi decat consecinta exclusiva a omorului, fiind imposibila o actiune de autolezare astfel. De asemeni, si strangularea cu latul se intalneste de regula in cazul omuciderii.

La sugrumarea cu mainile apar echimoze, escoriatii, determinate de actiunea degetelor, a unghiilor. Intr-o astfel de ipoteza, nu trebuie pierdut din vedere sa se incerce o eventuala ridicare a urmelor papilare de pe pielea din zona gatului si a fetei cadavrului.

Sufocarea si ocluzia orificiilor respiratorii se poate face cu mana, cu obiecte moi (perne, plapuma), cu pungi de plastic, prin presarea fetei de o suprafata dura sau de nisip. Sufocarea este consecinta unor actiuni violente, consecinte a unei intentii directe de a provoca moartea victimei.

Actiuni in exclusivitate cu caracter violent sunt intalnite in cazul ocluziei cailor respiratorii, ce se realizeaza prin astuparea cailor respiratorii cu diverse obiecte sau materiale de genul carpelor, hartie etc.

Din categoria mortilor violente face parte si inecarea, moarte a carei natura poate fi diversa: sinucidere, omor, accident, catastrofa. Trebuie stabilit faptul daca moartea este rezultatul omorului disimulat intr-un accident.

Omorul savarsit prin impuscare

Omorul savarsit prin impuscare reprezinta o modalitate de ucidere a unei persoane mai des intalnita in practica in perioada post-decembrista.

In scopul determinarii naturii mortii prin impuscare se vor cerceta urmele principale ale tragerii precum si urmele secundare.

Astfel, trebuie descrise in amanunt orificiul sau orificiile de intrare, zona corpului unde sunt amplasate, aspectul exterior al leziunii, orificiile de iesire, precum si urmele secundare ale impuscaturii: arsuri in jurul orificiilor de intrare, urmele rezultate din actiunea gazelor, cele de funingine, de pulbere nearsa, dispuse in forma de cerc in jurul orificiului de intrare, daca tragerea s-a facut perpendicular pe planul tintei sau ovala, daca tragerea s-a facut oblic, inelul de metalizare, urmele de unsoare[2].

Eseu: Obligatiuni - elementele obligatiei - clasificarea obligatiilor Referat: Libertatea constiintei - drept fundamental

Descoperirea armei e una din sarcinile importante ale cercetarii la fata locului. Trebuie cautata atat in imediata vecinatate a cadavrului cat si in locuri unde faptuitorul a lasat urme, chiar si pe caile de acces. Uneori arma poate fi gasita in fantani, ape curgatoare, ingropata in pamant. Tuburile trase se vor cauta incepand din zona in care se banuieste ca a stat infractorul. Gloantele pot fi descoperite in diverse locuri, in raport cu imprejurarile in care s-a comis fapta: in pereti sau tavan, in mobilierul din incapere sau pe podea, in tocul usilor si ferestrelor, in imbracamintea victimei, in cadavru sau in alte locuri[3].

Daca au fost gasite arma, tuburile si gloantele, trebuie sa se stabileasca pozitia acestora fata de cadavru cat si a unora fata de celelalte.

Toate acestea, coroborate cu leziunile de pe cadavru constituie elementele de baza in stabilirea directiei, distantei de la care s-a tras, a unghiului de tragere, putandu-se stabili cu exactitate locul de unde s-a efectuat tragerea. Descoperirea acestui loc e de natura sa duca la descoperirea altor urme cu valoare pentru cauza.

Arma descoperita trebuie examinata pentru evidentierea urmelor specifice tragerii, a mirosului, a eventualelor urme digitale, biologice. In acelasi scop, pe tuburile gasite vor fi cautate urme ale tragerii recente.

Determinarea acestor elemente este evident importanta, mai ales in situatii particulare, in care trebuie diferentiata omuciderea de sinucidere sau determina incercarea de disimulare a omorului prin accident, sinucidere.

Moartea prin otravire

Uciderea prin otravire este relativ rar intalnita in practica sub forma de omor premeditat, fiind frecvent consecinta a unor accidente sau sinucideri.

Investigarea mortii prin otravire va avea obiect stabilirea faptului daca decesul s-a datorat sau nu intoxicarii acute, a tipului de substanta toxica si a cantitatii care a patruns in organism. De asemenea, trebuie stabilite data intoxicarii, forma de procurare si persoanele care au favorizat obtinerea acesteia[4].

In astfel de situatii, se procedeaza la ridicarea recipientelor (sticle, pahare, flacoane), tacamurilor, resturi alimentare si de hartie, vomismentelor si chiar a materiilor fecale, intrucat ele pot evidentia ingerarea unor substante toxice. Acestea, impreuna cu hainele, lenjeria de corp si de pat trebuie ambalate si sigilate, avand in vedere ca numai analiza de laborator poate stabili cu certitudine daca prezinta sau nu urme de substante toxice[5].

Ridicarea obiectelor si produselor mentionate se impune cu atat mai mult cu cat anumite toxine produc pe corpul victimei leziuni minime sau necaracteristice.

Moartea violenta determinata de alti factori

Moartea violenta a unei persoane poate fi produsa si de alti factori. De exemplu electrocutarea, temperaturile inalte sau foarte joase.

Daca moartea s-a produs prin electrocutare ori ca urmare a temperaturilor inalte, cu ocazia examenului extern trebuie puse in evidenta atat leziunile caracteristice, cat si urme ce pot indica originea arsurii (funingine, resturi de lichide), in raport cu acestea putandu-se stabili, natura si cauza mortii, pe de o parte, iar pe de alta parte, daca arsurile s-au produs in timpul vietii sau post-mortem[6]. Ultimul aspect prezinta importanta deosebita din punct de vedere al cercetarii intrucat arderea cadavrului e o dovada de ascundere a adevaratei cauze a mortii.

Desi moartea prin frig este in general o moarte accidentala, situatiile de omor nu pot fi excluse. Pot exista situatii cand inghetarea cadavrului este facuta pentru a camufla cauza reala a mortii[7].

Toate constatarile facute cu ocazia cercetarii la fata locului, toate urmele si mijloacele materiale de proba descoperite, relevate, fixate si ridicate vor trebui descrise amanuntit in procesul-verbal, respectand intocmai conditiile de fond si forma. Este obligatorie consemnarea tuturor constatarilor facute, indiferent daca intre urmele, mijloacele de proba ori diversele imprejurari ale cauzei si versiunile elaborate cu privire la modalitatile concrete de savarsire se poate stabili sau nu o conexiune logica. Aceasta se va face ulterior, cand cel ce efectueaza cercetarea are posibilitatea sa coreleze toate datele si indiciile, sa aprecieze la justa lor valoare probele obtinute si sa le raporteze la ceea ce a perceput nemijlocit cu prilejul examinarii locului faptei.

Omorul cu premeditare urmat de dezmembrarea cadavrelor

In practica judiciara se pot intalni situatii in care omorul savarsit cu premeditare este urmat de dezmembrarea cadavrului, determinand dificultati serioase in cercetare, una din problemele centrale ramanand identificarea victimei. La acest rezultat se ajunge relativ greu, acesta fiind si scopul urmarit de criminal.

Literatura de specialitate scoate in evidenta faptul ca autori ai unei astfel de fapte sunt, de regula, fie sotul sau rudele victimei, fie persoane cu care aceasta a avut anumite legaturi (relatii de afaceri, vecini, concubini, etc.). In marea majoritate a cazurilor, omorul cu dezmembrarea cadavrului se savarseste in mediul urban, fapt explicabil prin aceea ca in aceste localitati este mult mai dificila transportarea unui cadavru fara ca acest lucru sa fie sesizat de vreo persoana.

In astfel de cazuri organele de urmarire penala se sesizeaza prin descoperirea unei parti din cadavru. Prima problema e de a descoperi locul unde au fost aruncate sau ingropate celelalte parti din cadavru si de a stabili identitatea victimei.

In momentul descoperirii fragmentelor de cadavru, prin expertiza medico-legala se poate afla daca apartin sau nu aceluiasi corp, care este sexul, varsta, talia aproximativa a victimei, data la care a survenit moartea.

Identificarea victimei va putea fi efectuata prin reconstituirea fizionomiei dupa craniu sau prin supraproiectia craniului peste fotografia persoanei disparute sau chiar pe baza semnelor particulare (cicatrice, negi, tatuaje).

Practica judiciara recenta demonstreaza valabilitatea unor procedee criminalistice si medico-legale de identificare a cadavrului dupa particularitatile scheletului.

Prin stabilirea identitatii victimei se ajunge la locul in care s-a savarsit omorul si in raport cu datele oferite prin examinarea acestuia, la elucidarea faptului daca locul unde s-a comis infractiunea coincide sau nu cu cel in care a fost dezmembrat cadavrul.

Din punct de vedere criminalistic, vor fi cercetate ambalajele in care au fost gasite fragmentele, interesand eventualele urme sau caracteristici care sa le ateste provenienta. Se va stabili, de asemenea, modul in care au fost aduse, camuflate sau ingropate, distanta si locurile in care au fost imprastiate. Se vor cauta si urmele pe care acestea le pot contine[8].

In scopul stabilirii identitatii victimei se impune identificarea si ascultarea tuturor persoanelor ce domiciliaza sau lucreaza in apropierea locurilor unde au fost descoperite partile din cadavru ori pe caile de acces spre acesta.

In situatia identificarii victimei si stabilirii locului savarsirii infractiunii se va trece la efectuarea celorlalte activitati de urmarire penala, pentru descoperirea faptuitorului si probarea activitatii sale. Cu ocazia efectuarii perchezitiei este necesar sa se acorde atentie deosebita descoperirii urmelor de sange, sforilor, carpelor, obiectelor de imbracaminte, a altor parti din cadavru precum si ambalaje asemanatoare celor in care s-au gasit parti din cadavru[9].

Trebuie avut in vedere faptul ca faptuitorul intre timp poate incerca indepartarea urmelor de sange, prin spalare, de pe imbracaminte, motiv pentru care e necesar ca acestea sa fie studiate in conditii de laborator.

Cadavrele neidentificate vor fi luate in evidenta pe baza fiselor speciale, denumite fisele “C”, care contin date amanuntite obtinute prin examene medico-legale, antropologice, din investigatii.