Imobilizarea persoanelor, folosirea mijloacelor din dotare de catre politisti

IMOBILIZAREA PERSOANELOR, FOLOSIREA MIJLOACELOR DIN DOTARE DE CATRE POLITISTI

1. Notiuni generale privind folosirea fortei si a mijloacelor din dotare de catre politisti

Imobilizarea este o masura politieneasca cu caracter coercitiv, intreprinsa in scopul de a pune o persoana in imposibilitatea de a fugi sau de a se manifesta agresiv fata de politist sau fata de alte persoane, de a incepe sau de a continua o actiune violenta.

In timpul activitatilor curente, politistii pot realiza imobilizarea prin folosirea urmatoarelor mijloace si procedee:

- procedee de autoaparare;

mijloace din dotare (catuse, baston de cauciuc, dispozitive cu substante iritant-lacrimogene, cainele de serviciu sau armamentul din dotare);

- cu ajutorul altor persoane.

Mijloacele si procedeele folosite pentru imobilizare sunt alese in functie de:

numarul persoanelor implicate si care urmeaza a fi imobilizate;

- starea de agresivitate si forta fizica a acestora;

- modul de manifestare a agresivitatii;

- obiectele pe care le au asupra lor si care ar putea fi folosite pentru atac asupra politistului sau a altor persoane;

Inainte de luarea acestei masuri, persoana va fi somata sa inceteze actiunea agresiva si sa se supuna solicitarii politistului, recurgandu-se la imobilizare numai daca individul nu s-a conformat. Imobilizarea trebuie sa se realizeze cu rapiditate si multa atentie, pentru a preintampina un eventual atac prin surprindere, respectiv pentru a preveni producerea unor vatamari corporale. Daca problemele care au impus aceasta masura nu pot fi rezolvate la locul depistarii, persoana va fi condusa la sediul politiei.

2. Mijloacele sau procedeele de imobilizare

Mijloacele sau procedeele de imobilizare trebuie alese cu mult discernamant si aplicate gradual, cu fermitate, pentru a curma actiunile prin care au fost incalcate dispozitiile legale si dupa caz, pentru restabilirea ordinii

In conformitate cu prevederile Legii nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, art. 34 alin. (1), pentru descurajarea, impiedicarea si neutralizarea actiunilor agresive ale persoanelor care tulbura ordinea si linistea publica, actiuni ce nu au putut fi inlaturate sau anihilate prin utilizarea altor mijloace, politistii pot folosi scuturi de protectie, casti cu vizor, bastoane din cauciuc, bastoane cu energie electrostatica, dispozitive cu substante iritant-lacrimogene si paralizante, jeturi de apa, arme cu glont de cauciuc si catuse, caini de serviciu, precum si alte mijloace de imobilizare care nu pun in pericol viata sau nu produc o vatamare corporala grava.

Mijloacele de imobilizare pot fi folosite impotriva persoanelor care:

intreprind actiuni care pun in pericol integritatea corporala, sanatatea sau bunurile altor persoane;

blocheaza, in afara conditiilor legii, caile publice de circulatie, incearca sa patrunda sau patrund fara drept ori refuza sa paraseasca sediile autoritatilor publice, ale partidelor politice, ale institutiilor si ale organizatiilor de interes public/privat, pericliteaza in orice mod integritatea sau securitatea acestora ori a personalului sau tulbura desfasurarea normala a activitatii;

ultragiaza persoanele cu functii ce implica exercitiul autoritatii publice;

se opun sau nu se supun, prin orice mijloace, indeplinirii solicitarilor legale ale politistului, numai daca exista o temere legitima ca prin actiunile lor pot pune in pericol integritatea corporala sau viata politistului.

Folosirea mijloacelor de imobilizare impotriva participantilor la actiunile agresive se face in mod gradual, dupa avertizarea prealabila asupra utilizarii unor asemenea mijloace si acordarea timpului necesar pentru incetarea actiunilor si conformarea la solicitarile legale ale politistului, exceptie facand cazurile extreme. In toate situatiile, folosirea acestor mijloace nu trebuie sa depaseasca nevoile reale pentru impiedicarea sau neutralizarea actiunilor agresive

3. Principii ce trebuie respectate la folosirea mijloacelor de imobilizare

Folosirea mijloacelor din dotare impune respectarea urmatoarelor principii care decurg din legi si conventii internationale:

a) Prezumtia de nevinovatie

In orice situatie, politistul trebuie sa aiba in vedere ca poate utiliza forta fizica si mijloacele din dotare numai in cazul in care prin atitudinea, reactiile sau actiunile unei persoane se incalca in mod flagrant prevederile legale

b) Limitarea si proportionalitatea folosirii fortei

Recurgerea la forta fizica si la mijloacele din dotare are loc numai daca acest lucru este strict necesar si daca actiunile ilegale ale persoanei (persoanelor) nu au putut fi inlaturate sau anihilate prin utilizarea celorlalte mijloace non-violente. Acest lucru presupune analiza situatiei conjuncturale privind locul, timpul, persoanele prezente sau aflate in apropiere, existenta unui pericol potential, durata actiunilor violente, evaluarea raportului de forte, in vederea asigurarii efectivelor necesare

Politistul trebuie sa aiba in vedere ca nivelul fortei folosite sa fie in stricta conformitate cu nivelul real al opozitiei, iar riposta fizica sa inceteze indata ce agresorul a fost imobilizat sau cand actiunea care a determinat interventia s-a terminat.

c) Impartialitatea politiei si protectia egala pentru toate persoanele

La interventia in forta si folosirea mijloacelor din dotare este exclusa discriminarea persoanelor pe baza de rasa, cetatenie, sex, religie, apartenenta politica ori statut social, singurul criteriu de diferentiere a intensitatii masurilor luate fiind gradul de implicare si vinovatie pe care il are fiecare persoana la comiterea faptei ilicite, precum si gradul de riposta, mijloacele si metodele folosite de aceasta.

d) Gradualitatea folosirii metodelor si mijloacelor de actiune implica obligatia politistului de a utiliza in mod progresiv formele, procedeele si mijloacele de actiune, de la cele mai simple pana la cele care presupun exercitarea unui nivel ridicat de violenta. Folosirea armelor de foc este considerata o metoda extrema.

Folosirea graduala a fortei nu implica o respectare stricta a etapelor progresive in situatia in care timpul material, starea de pericol in care se afla politistul sau victima si mijloacele folosite de autor nu permit acest lucru.

e) Nonsurprinderea presupune atentionarea si somarea prealabila, in unele cazuri repetata, privind iminenta folosire a fortei si a mijloacelor din dotare si lasarea timpului necesar pentru incetarea actiunilor de catre cei implicati in savarsirea actului ilicit.

Avertizarea si somatia nu sunt obligatorii in cazul in care asupra politistilor sau a altor persoane se exercita actiuni violente ori cand acestea se afla intr-un pericol iminent

f) Legalitatea si legitimitatea

Constau in alegerea si folosirea mijloacelor si a metodelor adecvate, numai in conditiile legii.

g) Principiul riscului minim atat pentru turbulenti, cat si pentru efectivele proprii consta in alegerea celor mai adecvate mijloace de interventie, spre a se evita pe cat posibil vatamarea integritatii corporale a persoanelor impotriva carora se actioneaza.

h) Principiul apararii fiintei umane presupune asigurarea protectiei de catre politisti, chiar daca asupra persoanei s-a actionat in forta, pentru aplicarea legii. Acest principiu presupune:

acordarea primului ajutor in caz de vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii;

nerecurgerea la violenta ori rele tratamente fata de persoanele retinute ori arestate.

Politistii care actioneaza in uniforma vor avea asupra lor, la vedere, toate mijloacele din dotare prinse pe centura, in suporturile special confectionate

FOLOSIREA FORTEI FIZICE SI A PROCEDEELOR DE LUPTA CORP LA CORP PENTRU AUTOAPARARE SI IMOBILIZARE

Forta fizica si procedeele de lupta corp la corp pentru autoaparare si imobilizare se folosesc de catre politist, daca este necesar si posibil, pentru infrangerea atacurilor violente de mica anvergura, indreptate impotriva sa ori a altora, precum si pentru imobilizarea persoanelor suspecte care se opun executarii unor masuri politienesti (legitimare, control corporal ori al imbracamintei, conducerea la sediul politiei s.a.) sau desfasoara actiuni agresive, prin care tulbura ordinea si linistea publica.

Pentru infrangerea actiunilor agresive si imobilizarea persoanelor turbulente se vor folosi procedeele specifice luptei corp la corp, putandu-se aplica si lovituri cu pumnul, mainile si picioarele, genunchii, coatele si alte parti ale corpului.

Se va evita aplicarea loviturilor in zone vitale si cu o intensitate exagerata, de natura a provoca vatamarea grava a integritatii corporale ori moartea persoanelor.

Forta fizica si procedeele de lupta corp la corp se vor folosi dupa somarea celor care se manifesta violent sa inceteze actiunea agresiva si sa se supuna cererii indreptatite a politistului, folosind formula: „Incetati, Politia!”. Nu este necesara somatia in cazul in care politistul este atacat prin surprindere sau integritatea corporala a vreunei persoane este pusa in pericol imediat.

Reusita interventiei presupune ca politistul sa aiba o conditie fizica si psihica buna si sa stapaneasca procedeele de autoaparare si tehnicile de imobilizare. Autoapararea poate fi definita ca o modalitate eficienta prin care victima unui atac declansat prin surprindere isi poate apara integritatea, opunand fortei primatul inteligentei si al stapanirii de sine.

Esenta acestei metode de lupta consta in a pune pe primul plan apararea, lasand contraatacul pe planul al doilea, utilizandu-l doar atat cat este necesar ca agresorul sa-si primeasca riposta ce i se cuvine.

FOLOSIREA BASTONULUI DE CAUCIUC SAU A TONFEI

Bastonul de cauciuc este principalul mijloc din dotarea politistului, fiind realizat in trei variante constructive (B.1, B.2 si B.3), diferentiate prin dimensiunile lor El este destinat neutralizarii actiunilor agresive a unor persoane, fara a le produce vatamari corporale grave sau a le pune viata in pericol.

Bastonul este alcatuit din: corp tronconic cu diametrul minim langa maner, maner striat cu guler de protectie, curelusa de purtare, insertie interioara sub forma de vergea, din fibra de sticla si port-baston confectionat din piele. Se poarta prins pe centura, in pozitia lateral-stanga.

Tonfa se deosebeste de bastonul de cauciuc prin faptul ca este prevazuta la unul din capete cu doua manere egale ca marime, dispuse in unghi drept.

Bastonul de cauciuc (tonfa) poate fi folosit astfel

a) ca mijloc de aparare pentru pararea loviturilor agresorului prin prindere de ambele extremitati cu ambele maini (ori de maner, in cazul tonfei) si tinerea in directia din care vin loviturile;

b) ca mijloc de intimidare a elementelor turbulente sau recalcitrante, aplicand primele lovituri persoanelor mai violente, urmarind determinarea incetarii actiunii si descurajarea celorlalte elemente agresive, retragerea si imprastierea lor;

c) ca mijloc de atac, prin aplicarea de lovituri agresorului in scopul de a-l obliga sa elibereze victima, sa lase din mana obiectul folosit la atac ori sa inceteze actiunea

In cazul mai multor agresori, primele lovituri se vor aplica celui mai violent/periculos.

Bastonul de cauciuc (tonfa) poate fi intrebuintat(a) atunci cand procedeele de lupta corp la corp nu au dat rezultatele scontate, ori cand mijloacele de atac ale agresorilor nu pot fi anihilate in alt mod.

Reguli de tactica politieneasca ce trebuie respectate cu ocazia folosirii bastonului de cauciuc (tonfei)

Pentru reusita interventiei si obtinerea rezultatelor scontate, politistul trebuie sa respecte urmatoarele reguli tactice in folosirea bastonului de cauciuc (a tonfei):

a) persoana este somata sa inceteze actiunea violenta si sa se supuna masurilor ordonate, folosind formula „Incetati, vom (voi) folosi forta ”, loviturile fiind aplicate numai daca persoana nu s-a conformat si continua actiunea violenta;

b) loviturile trebuie sa fie rapide, urmate de retragerea imediata, si vor fi aplicate peste omoplati, antebrate, sezut (daca persoana este cu spatele), membrele inferioare sau superioare, pentru a para loviturile sau pentru a determina persoana sa dea drumul unor obiecte folosite pentru atac Pentru a avea efectul urmarit, loviturile trebuie aplicate prin surprindere

c) forta loviturilor aplicate trebuie sa fie in concordanta cu gradul de impotrivire a persoanei;

d) bastonul de cauciuc se foloseste in limita necesitatii, aplicarea loviturilor incetand imediat ce agresorul a renuntat la actiunea violenta si s-a conformat dispozitiilor politistului;

e) in timpul aplicarii loviturilor cu bastonul se recomanda, pe cat posibil, sa nu se faca miscari ample ori acesta sa fie ridicat deasupra capului, intrucat prin aceasta miscare se da posibilitatea celui impotriva caruia se foloseste sa sesizeze interventia si sa se apere prin pararea loviturii.

f) se va evita aplicarea loviturilor cu bastonul de cauciuc (tonfa) peste cap, urechi, gat, ochi asupra altor parti vitale ori sensibile ale corpului, deoarece i s-ar putea provoca persoanei vatamari corporale sau chiar moartea;

g) se interzice folosirea bastonului de cauciuc (tonfei) in sediul politiei, cu exceptia cazului cand au loc actiuni violente sau grup, care pun in pericol viata politistilor sau altor persoane ori exista pericolul distrugerii de bunuri apartinand acestei institutii.

REFERAT: Drept constitutional - subiecte si raspunsuri pentru examen REFERAT: Omisiunea sesizarilor organelor judiciare - arte 263 Cod penal

In situatia in care, in urma loviturilor aplicate cu bastonul de cauciuc (tonfa), s-a produs vatamarea corporala a persoanei, politistul este obligat sa-i acorde primul ajutor, eventual sa transporte persoana la o institutie medicala, pentru acordarea de ingrijiri si sa raporteze ierarhic, de urgenta, evenimentul.

FOLOSIREA CATUSELOR

Notiunea, scopul si categoriile de persoane asupra carora se ia aceasta masura

Incatusarea este o masura politieneasca de prevedere si siguranta care consta in aplicarea catuselor pe incheietura mainilor unei persoane, in scopul limitarii mobilitatii fizice a acesteia

Incatusarea se efectueaza asupra urmatoarelor categorii de persoane:

a) dezertori, evadati si recidivisti periculosi;

b) urmariti, retinuti, condamnati si arestati preventiv, pe timpul transferarii sau al escortarii;

c) autorii unor infractiuni contra vietii persoanei (talharie, ultraj, viol in grup) ori ai altor infractiuni grave;

d) care se manifesta agresiv, sunt violente ori se opun masurilor legale luate de politisti, iar rezistenta lor nu poate fi infranta in alt mod;

e) care, datorita starii psihice in care se afla, prezinta pericol pentru viata si integritatea lor corporala, a politistului sau a altor persoane;

f) care urmeaza a fi conduse la sediul politiei in vederea luarii masurilor legale si sunt cunoscute ca fiind agresive

g) care au comis doua sau mai multe infractiuni

Reguli de tactica politieneasca ce trebuie respectate in cazul incatusarii persoanelor

Incatusarea persoanelor se face cu respectarea urmatoarelor reguli tactice:

a) incatusarea se executa rapid si energic;

b) catusele se aplica numai pe mainile asezate la spate in cazul in care persoana opune rezistenta, aceasta va fi incatusata fortat;

c) dupa incatusare, se va efectua in mod obligatoriu controlul persoanelor;

d) daca persoana incatusata continua sa se manifeste violent, acesteia i se pot imobiliza si picioarele;

e) aplicarea catuselor trebuie efectuata in asa fel incat sa nu duca la ranirea sau vatamarea integritatii corporale a celui imobilizat;

f) catusele se scot numai daca a intervenit imbolnavirea grava a persoanei, pentru ca aceasta sa mearga la toaleta, pe timpul servitului mesei, precum si la depunerea acesteia in locurile de detinere, fara a se neglija supravegherea atenta in acest timp;

g) este interzisa expunerea persoanelor avand catuse aplicate, la vedere in locuri publice sau in sediile de politie pentru fotografiere (filmare) de catre reprezentantii mass-media.

Avand in vedere ca la deschiderea catuselor se folosesc chei de dimensiuni mici, este necesar ca acestea sa fie pastrate cu grija, pentru a nu fi pierdute.

FOLOSIREA PULVERIZATORULUI DE MANA CU SUBSTANTE IRITANT-LACRIMOGENE

Pulverizatorul de mana cu substante iritant-lacrimogene este realizat sub forma unui recipient cilindric, confectionat din aluminiu, prevazut cu buton de actionare-pulverizare si cu capac de protectie. El contine o solutie alcoolica de C.S. si un agent de propulsare tip freon. Aceasta substanta are efecte iritante asupra ochilor si a organelor olfactive (produce senzatia de corp strain in ochi, usturime, greutate respiratorie, stranut etc.). Efectul persista 15-30 minute de la parasirea zonei contaminate (este vorba de disparitia efectelor asupra organismului uman impotriva caruia s-a folosit pulverizatorul). Pulverizatorul este destinat imobilizarii unor persoane recalcitrante, dispersarii unor grupului de agresori sau evacuarii acestora din incaperi si ascunzatori, fara a le produce vatamari corporale .

Reguli tactice ce trebuie respectate la folosirea pulverizatorului:

a) folosirea acestui mijloc de imobilizare se va face dupa somatia Incetati Vom (voi) folosi gaze lacrimogene!” si va inceta o data cu renuntarea agresorului la actiunea sa. Nu este necesara somatia daca nu exista timpul material necesar;

b) pulverizatorul cu substante iritant-lacrimogene se foloseste de la o distanta de maximum 3 m, in aceeasi directie cu vantul. Este interzisa folosirea pulverizatorului in directia flacarilor sau a obiectelor incandescente;

c) cand se foloseste in spatii inchise, politistii participanti la actiune vor purta in mod obligatoriu masca contra gazelor, pentru a-si asigura protectia.

FOLOSIREA CAINILOR DE SERVICIU

Pentru infrangerea actiunilor si imobilizarea infractorilor, la ordinul sefului inspectoratului se pot folosi cainii de serviciu, daca evenimentul are loc in spatii deschise, timpul este favorabil, iar fortele angrenate sunt insuficiente pentru anihilarea actiunilor agresive.

Cainii de serviciu (de insotire) sunt dati in dotarea politistilor dupa ce acestia urmeaza un curs de initiere in cresterea si dresajul cainilor.

La orice iesire in teren, cainele de serviciu va fi echipat cu botnita si pus in lesa, fiind folosit, de regula, numai de politistul care il are in primire si care l-a dresat.

In functie de situatia creata, cainele de serviciu poate fi folosit:

a) cu botnita si fara lesa, pentru:

paza locului faptei, a corpurilor delicte si a persoanelor;

cercetarea si scotocirea terenurilor acoperite ori a locurilor greu accesibile;

b) fara botnita si in lesa, cand

trebuie dispersat un grup ce prezinta pericol pentru ordinea publica;

trebuie inlaturata opunerea violenta fata de masurile legale luate de politisti;

este necesara asigurarea pazei persoanelor in timpul conducerii fortate la sediul politiei;

este necesara restabilirea ordinii in parcuri sau in alte locuri deschise;

c) fara botnita si fara lesa, pentru:

- semnalarea si descoperirea persoanelor ascunse;

- prevenirea savarsirii unor fapte infractionale;

- inlaturarea unor atacuri care pun in pericol viata sau integritatea corporala a politistului ori a altor persoane, precum si pentru prevenirea unor posibile atacuri de acest gen;

- prinderea unor persoane suspecte de comiterea unor infractiuni si care nu se supun somatiei;

- prinderea evadatilor, a dezertorilor ori a persoanelor care se sustrag urmaririi penale sau executarii pedepselor.

Folosirea cainilor de serviciu va fi precedata de somatia pentru incetarea actiunilor si avertizarea cu privire la folosirea acestui mijloc, prin formula „Incetati, dispersati-va, vom folosi cainii de serviciu!

Cainele poate fi folosit si fara somatie, daca timpul necesar pentru aceasta activitate este insuficient, existand un pericol iminent. De regula, politistii dotati cu caine de insotire vor fi trimisi sa urmeze cursurile specifice pentru antrenamentul si dresajul cainelui si vor instruiti in legatura cu cazurile si regulile de folosire ale acestuia. Folosirea mijloacelor de imobilizare aflate in dotarea politistului trebuie sa se faca cu mult discernamant, intrucat fiecare situatie are particularitatile ei, fiind implicate persoane care reactioneaza diferit la luarea unei masuri.

Politistul care ia masurile trebuie sa se orienteze rapid asupra locului, a imprejurarilor si a persoanelor si sa aleaga acea masura pe care o considera cea mai eficienta.

Abuzurile pot avea urmari grave, cum ar fi vatamarea corporala sau chiar moartea persoanelor impotriva carora se actioneaza. Greselile care se fac prin folosirea mijloacelor din dotare, nerespectarea unor reguli de tactica politieneasca pot crea situatii grave, aglomerari mari in public, care pot degenera in acte de dezordine, restabilirea ulterioara a ordinii publice fiind dificila.

De aceea, se interzice cu desavarsire folosirea mijloacelor din dotare in alte situatii sau conditii decat cele legale.

In toate situatiile in care politistul foloseste forta fizica ori mijloacele din dotare in mod individual, el va intocmi un raport tipizat in care va specifica motivul interventiei, date privind subiectul interventiei, nivelul opozitiei si eventualele leziuni suferite de acesta. Raportul va fi insotit daca este cazul, de materialul de verificare, obligatoriu, declaratia persoanei asupra careia s-a actionat, a eventualilor martori, precum si hotararea sefului organului de politie, urmand a fi folosit pentru solutionarea unor reclamatii ulterioare impotriva politistului.

MASURI POLITIENESTI - REGULI TACTICE

a) INTERCEPTAREA

Este o masura politieneasca ce presupune solicitarea adresata unei persoane de a inceta o activitate in curs de desfasurare, in scopul clarificarii unei situatii ivite.

Masura interceptarii se ia pentru urmatoarele categorii de persoane:

- cele care incalca prevederile legale, fiind autorii unor contraventii sau infractiuni;

- cele despre care exista date si indicii ca au savarsit fapte de natura penala

- cele care sunt suspecte prin comportamentul lor, ori este evidenta intentia de a comite o fapta antisociala;

- cele care trebuie sa dea explicatii in legatura cu fapte, situatii, aspecte, persoane ori alte date care intereseaza politia;

- cele care prin prezenta lor, la o anumita ora sau intr-un anumit loc, creeaza suspiciuni;

- cersetori, bolnavi psihic, minori lipsiti de supraveghere, e.t.c..

Reguli tactice ce trebuie respectate la interceptarea persoanelor

solicita persoanei, de la o distanta convenabila, pe un ton ferm, convingator, sa se opreasca folosind formula “ Va rog sa va opriti !”;

saluta, se prezinta, iar in caz de nevoie se legitimeaza, pastrand o distanta care sa-i permita sa actioneze in siguranta;

actioneaza ferm, dar cu tact, explicand persoanei motivul opririi, indicand in continuare activitatea pe care aceasta urmeaza sa o desfasoare (prezentarea actului de identitate, a bagajelor pentru control, etc.);

pe timpul discutiilor, politistul va suprave­ghea persoana  cu atentie fiind pregatit sa actioneze pentru autoaparare sau pentru prinderea acesteia;

daca activitatea este desfasurata in echipa, partenerul se va posta in pozitie laterala, putin in spatele persoanei interceptate, fiind gata de interventie (pozitia acestuia va fi conditionata si de existenta sau inexistenta unor obstacole naturale aflate in imediata apropiere a persoanei oprite: cladiri, ziduri sau garduri inalte, etc., situatie in care acesta va sta in partea opusa unor astfel de obstacole);

se va evita, pe cat posibil, interceptarea persoanei pe partea carosa­bila a arterelor rutiere (daca aceasta nu poate fi evitata, persoana va fi scoasa imediat in afara acesteia), in locuri intunecoase sau accidentate, in zonele cu trafic intens de persoane sau in mijlocul grupurilor (multimii), iar in caz de absoluta necesitate persoana va fi condusa imediat intr-un loc mai sigur, propice pentru desfasurarea activitatilor urmatoare.

b) SOMATIA

Este o masura politieneasca ce precede interventia imediata a politistului, efectuata in scopul:

zadarnicirii inceperii comiterii unei fapte ilicite;

intreruperii unor fapte antisociale in curs de desfasurare;

intreruperii unor acte de tulburare a ordinii publice;

opririi sau retinerii unor persoane suspecte;

eliminarii manifestarilor de rezistenta ale unor indivizi in executarea activitatilor legale ale fortelor de ordine, precum si dezarmarii unor elemente agresive si turbulente;

scoaterii unor persoane dintr-un loc ascuns;

impiedicarii evadarii, a patrunderii sau a iesirii fara drept a unor persoane, in sau din anumite obiective, perimetre delimitate vizibil.

Numarul somatiilor si continutul acestora este determinat atat de prevederile legale, de numarul si comportarea persoanelor, cat si de fapta comisa, faza de executare, timpul avut la dispozitie de catre politist, precum si de masura care urmeaza a fi luata dupa somatie.

Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia somarii persoanelor:

somatia se executa cu voce tare, prin cuvinte scurte, pronuntate energic, pe un ton autoritar, de la o distanta corespunzatoare fata de cel somat, care sa garanteze securitatea politistului;

se vor respecta cele doua faze ale somatiei. Prima faza a somatiei are caracter preventiv, prin care se solicita persoanei sa execute o anumita actiune, prezentandu-se si autoritatea in numele careia se face somatia „STAI, POLITIA!”; “ INCETATI, POLITIA! “. A doua faza va repeta solicitarea fata de persoana somata de a executa o anumita actiune, prezentand si actiunea politistului in cazul nesupunerii acesteia (“STAI CA TRAG!” sau „IMPRASTIATI-VA! VOM FOLOSI BASTONUL DE CAUCIUC!”);

se va lasa un scurt interval de timp intre fazele somatiei, pentru a se putea observa reactia celui somat si pentru a i se lasa timpul necesar sa execute indicatiile politistului; trecerea la faza urmatoare si interventia propriu-zisa realizandu-se numai in caz de nesupunere;

persoana somata va fi supravegheata si observata permanent, pentru ca politistul sa poata anticipa miscarile acesteia si sa poata interveni in caz de nevoie;

daca se presupune ca persoana somata are asupra sa arme, somatia se executa dintr-un loc care sa asigure protectia politistului;

in cazul in care se actioneaza pe timp de noapte si este necesara iluminarea persoanei suspecte sau a imprejurimilor, in scopul asigurarii securitatii, sursa de lumina va fi tinuta departata de corp, astfel incat aceasta sa nu constituie un indiciu al pozitiei politistului;

daca persoana somata a incetat actiunea, politistul se va apropia cu precautie de aceasta si va trece, dupa caz, la imobilizarea ei sau la executarea altor masuri politienesti;

daca la actiune participa doi sau mai multi politisti, acestia vor actiona in directii diferite: cel insarcinat cu protectia va asigura iluminarea dintr-un loc acoperit, care sa-i asigure protectia, iar celalalt va interveni in vederea somarii si a imobilizarii suspectului; in nici un caz politistii nu vor actiona in directii opuse.

c) LEGITIMAREA SI STABILIREA IDENTITATII UNEI PERSOANE

Este o masura politieneasca cu caracter preventiv ce consta in solicitarea si verificarea actului de identitate al acesteia, pentru a i se cunoaste datele de stare civila, cetatenia, domiciliul ori resedinta.

Politistii au dreptul sa legitimeze si sa stabileasca identitatea urmatoarelor categorii de persoane:

care incalca dispozitiile legale;

despre care exista indicii ca pregatesc sau au comis o fapta ilegala;

cele a caror identitate este necesara exercitarii sarcinilor de serviciu.

Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia legitimarii persoanelor:

Persoana respectiva mai intai este interceptata, folosindu-se formula: „BUNA ZIUA (SEARA)! SUNT AGENTUL DE POLITIE …………. DE LA POLITIA …………….., VA ROG SA-MI PREZENTATI ACTUL DE IDENTITATE”;

Pe timpul efectuarii legitimarii persoanei, mijloacele din dotare trebuie sa fie pregatite pentru interventie, iar politistul trebuie sa pastreze o distanta corespunzatoare fata de persoana legitimata;

Actul de identitate trebuie tinut la o inaltime corespunzatoare, care sa permita atat supravegherea permanenta si atenta a comportarii persoanei, cat si verificarea si citirea continutului acestuia;

Cand legitimarea se efectueaza de catre doi politisti, seful echipei verifica actul de identitate, iar partenerul supravegheaza comportarea celui legitimat, postandu-se la 2-3 pasi de acesta, catre inapoi si lateral. Dupa caz, politistul care supravegheaza persoana legitimata va avea pregatite mijloacele din dotare pentru interventie;

Cu ocazia controlului actelor de identitate politistii verifica:

daca actul de identitate prezentat pentru control este emis de institutia competenta;

daca actul prezentat corespunde ca forma si continut;

daca actul de identitate apartine sau nu persoanei, in sensul ca fotografia din act corespunde cu fizionomia posesorului, si daca datele de stare civila din act corespund cu cele declarate de persoana in cauza. Intrebarile cu privire la datele de identitate ale persoanei trebuie puse intr-o alta ordine decat cea in care sunt trecute in act;

daca actul de identitate are expirat termenul de valabilitate pentru care a fost eliberat;

daca prezinta urme de falsificare, are stersaturi, modificari, corecturi, adaugiri ori contine mentiuni nepermise, scrise ori stampilate;

daca actul de identitate este pastrat in conditii corespunzatoare, nu este deteriorat si daca persoana a luat masuri pentru prevenirea deteriorarii ori a distrugerii actului de identitate;

daca actul de identitate contine interdictia pentru titular de a se afla in acea localitate sau de a parasi o anumita localitate fara aprobare.

in cazul legitimarii unui grup de persoane, acestea vor fi asezate in linie, unul dintre politisti va strange actele de la fiecare, iar partenerul va supraveghea comportarea celor legitimati. Actele de identitate vor fi restituite dupa identificarea tuturor persoanelor;

in situatia in care actul de identitate verificat este in regula si per­soanei legitimate nu i se poate reprosa nimic, politistul ii va inmana actul, va multumi si isi va continua serviciul;

pentru prevenirea unor evenimente, vor fi evitate pe cat posibil legitimarile in locuri aglomerate, unde aceasta masura nu poate fi efectuata in bune conditii din cauza curiozitatii persoanelor din jur ori a interventiei nedorite a unora dintre acestea, sau in locuri intunecoase. In cazuri deosebite, cand situatia nu sufera amanare, legitimarea se executa si in aceste locuri;

daca persoana refuza sa se legitimeze sau sa prezinte date privind identitatea, politistul ii aduce la cunostinta ca, daca are actul de identitate asupra sa si refuza sa-l prezinte, fapta sa constituie contraventie, conform prevederilor legii pentru sanctionarea faptelor de incalcare a ordinii si a linistii publice, si se sanctioneaza cu amenda contraventionala. Daca persoana refuza in continuare sa prezinte actul de identitate, i se va efectua controlul persoanei, iar in situatia in care actul este gasit, dupa stabilirea identitatii i se va aplica sanctiunea contraventionala. In cazul in care in urma efectuarii controlului persoanei, actul de identitate nu se gaseste asupra persoanei, aceasta va fi condusa la sediul politiei, pentru a i se stabili identitatea prin verificari in evidentele politiei;

legitimarea se executa numai in scopul indeplinirii atributiilor de serviciu.

d) CONDUCEREA PERSOANELOR LA SEDIUL POLITIEI

Este o masura politieneasca cu caracter coercitiv, ce consta in insotirea acestora de la locul interceptarii pana la sediul politiei, in vederea luarii masurilor legale. Politistii au dreptul sa conduca la sediul politiei, in vederea luarii masurilor legale, urmatoarele categorii de persoane:

cele care prin actiunile lor pericliteaza viata persoanelor, ordinea publica sau alte valori sociale;

persoanele suspecte de savarsirea unor fapte ilegale;

persoanele a caror identitate nu a putut fi stabilita in conditiile legii.

In cazul nerespectarii dispozitiilor date de politist, acesta este indreptatit sa foloseasca forta impotriva persoanelor care se opun acestei masuri. Verificarea situatiei acestor categorii de persoane si luarea masurilor legale, dupa caz, se realizeaza in cel mult 24 de ore.

In situatia conducerii la sediul politiei in scopul identificarii unei persoane suspecte sau pe cele care tulbura ordinea publica sau pericliteaza viata persoanelor, politistul va intocmi un proces-verbal in care va consemna cele constatate. In functie de imprejurari, conditii si dotare, conducerea persoanelor la sediul politiei se poate efectua pe jos sau cu mijloace de transport auto.

Conducerea pe jos se executa, in general, cand distanta pana la sediul politiei este mai mica, situatie in care se impune respectarea urmatoarelor reguli tactice:

persoana care urmeaza sa fie condusa la sediul politiei va fi legitimata si identificata, cu exceptia situatiei in care cel in cauza refuza sa se legitimeze cu actul de identitate sau sa dea relatii privind identitatea sa;

inaintea inceperii deplasarii spre sediul politiei se va efectua obligatoriu controlul persoanei care urmeaza sa fie condusa si, dupa caz, controlul bagajelor;

persoanei i se va atrage atentia asupra modului de comportare pe timpul deplasarii, punandu-i-se in vedere ca, in cazul unei atitudini recal­citrante, se va folosi impotriva sa forta;

cand conducerea se realizeaza de catre doi politisti, acestia vor incadra persoana condusa, pentru a putea preveni un eventual atac sau fuga acesteia;

daca politistul actioneaza singur, el va solicita sprijinul ceta­tenilor si ii va informa cu ceea ce au de facut. In caz ca acest lucru nu este posibil, va actiona singur, cu maximum de prudenta, deplasandu-se putin in spatele persoanei, stanga sau dreapta (in raport si de existenta, pe traseu, a unor obstacole naturale), putand tine chiar persoana de maneca hainei sau de curea;

Conducerea pe jos se executa, in general, cand distanta pana la sediul politiei este mai mica, situatie in care se impune respectarea urmatoarelor reguli tactice:

cand urmeaza a fi conduse mai multe persoane, acestea vor fi grupate in raport de numarul, inaltimea si gradul lor de periculozitate, punandu-le in vedere sa nu vorbeasca pe timpul deplasarii;

persoana va fi supravegheata permanent si cu atentie, atat pe timpul deplasarii, cat si pe timpul opririlor, pentru a observa atitudinea si comportamentul acesteia. De asemenea, vor fi supravegheate si imprejurimile, chiar daca totul pare normal;

in cazul in care echipa este dotata cu caine de serviciu, acesta va merge intotdeauna cu conductorul sau, in urma persoanei conduse;

pe timpul conducerii vor fi evitate locurile intunecoase, aglomerate, cu vegetatie inalta sau cele unde persoana este cunoscuta;

vor fi respectate regulile de circulatie pentru pietoni, deplasarea facandu-se pe trotuare pe partea exterioara a acestora sau pe partea stanga a drumurilor fara trotuare.

Conducerea persoanelor cu mijloace auto este indicata in toate situatiile, atunci cand distanta pana la sediul politiei este mare, cand urmeaza a fi conduse mai multe persoane ori acestea sunt agresive, periculoase. Pentru conducere pot fi folosite mijloacele de transport ale politiei, precum si cele ale unor persoane fizice sau juridice, daca acestea accepta (de regula, autovehicule care circula in directia respectiva). Pe timpul conducerii persoanelor la sediul politiei cu mijloace auto, vor fi respectate urmatoarele reguli tactice:

persoana care urmeaza sa fie condusa la sediul politiei va fi legitimata si identificata, cu exceptia situatiei in care cel in cauza refuza sa se legitimeze cu actul de identitate sau sa dea relatii privind identitatea sa;

inaintea inceperii deplasarii spre sediul politiei se va efectua obligatoriu controlul persoanei care urmeaza sa fie condusa si, dupa caz, controlul bagajelor;

inainte de imbarcare, va fi verificat (controlat) interiorul autovehiculului, pentru a nu exista bunuri, obiecte sau substante ce ar putea fi folosite de catre persoanele conduse pentru atac sau pentru sinucidere;

la introducerea in vehicul se vor lua masuri de protejare a persoanei pentru a nu se lovi in mod intentionat de portiera sau alte parti metalice.

Pe timpul conducerii persoanelor la sediul politiei cu mijloace auto, vor fi respectate urmatoarele reguli tactice:

pe timpul deplasarii se va tine legatura radio cu sediul politiei;

in cazul conducerii persoanelor cu un alt autovehicul decat cel din dotare, politistul va preciza conducatorului auto itinerarul pe care se va deplasa, viteza si alte reguli pe care acesta trebuie sa le respecte;

conducerea mai multor persoane la sediul politiei se va face numai cu autovehicule din dotarea politiei, special amenajate, acestea fiind imbarcate in compartimentul destinat acestui scop;

cu autovehiculul tip autoturism vor fi conduse cel mult doua persoane, caz in care acestea vor fi imbarcate numai pe bancheta din spate, avandu-se in vedere ca nici una din persoanele conduse sa nu se aseze in spatele conducatorului auto, iar daca este posibil, portierele din spate vor fi blocate;

odata ajunsi la sediul politiei, dupa debarcarea persoanei (persoanelor) din autovehicul se va controla interiorul acestuia, pentru a nu ramane lucruri abandonate de cel condus si care pot constitui mijloace de proba.

E) CONTROLUL PERSOANELOR

Este o masura politieneasca cu caracter preventiv ce consta in verificarea prin pipaire si observare a corpului, a imbracamintei si a incaltamintei unei persoane, fara a scapa din vedere controlul oricarui alt articol de imbracaminte sau accesoriu ce apartine acesteia. Categorii de persoane impotriva carora se ia aceasta masura:

persoanele cu privire la care exista indicii temeinice ca au savarsit infractiuni sau ca ar pregati posibile actiuni teroriste;

persoanele care au incalcat dispozitiile legale, se manifesta agresiv si urmeaza sa fie conduse la sediul politiei;

persoanele care incalca ordinea publica si sunt cunoscute cu antecedente penale pentru fapte grave (omor, talharie, viol etc.);

persoanele care au savarsit contraventii, atunci cand, potrivit legii, se impune ridicarea bunurilor supuse confiscarii;

persoanele care refuza sa prezinte pentru control actele de identitate, in vederea identificarii lor;

persoanele care sunt suspecte.

Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia controlului persoanelor:

persoana sau persoanele se intercepteaza si se legitimeaza dupa regulile specifice acestor masuri politienesti;

controlul se realizeaza de catre persoane de acelasi sex cu persoana controlata. Persoanele de sex feminin pot fi controlate de catre politisti-barbati, cerandu-le sa prezinte continutul posetei (gentii), sa se descheie la sacou, pardesiu, palton etc., sa scoata din buzunare obiectele pe care le detin asupra lor, fara insa ca politistul sa puna mana pe persoana in cauza. Daca este necesara palparea imbracamintei si a corpului persoanei, se va apela la sprijinul unei femei, care va fi instruita in mod corespunzator, iar politistul se va afla in apropiere, pentru a observa modul in care se face verificarea si pentru a putea interveni la nevoie;

controlul se realizeaza, de regula, in locul in care persoana a fost depistata. Daca este necesar, persoana poate fi condusa intr-un loc ferit de accesul publicului (intr-un spatiu inchis - ziua sau intr-un loc bine iluminat - noaptea). Cand controlul nu se efectueaza la locul depistarii persoanei, pe timpul conducerii la locul efectuarii activitatii, persoana va fi supravegheata cu multa atentie, pentru a nu avea posibilitatea sa atace, sa fuga sau sa abandoneze diferite obiecte. Se va evita, pe cat posibil, efectuarea controlului in locuri publice, aglomerate, in mijloace de transport in comun, in incaperi in care are acces publicul, unde atitudinea cetatenilor fata de masura luata, in cele mai multe cazuri, nu este favorabila, ba uneori chiar ostila;

cu ocazia controlului, politistul este obligat sa-i comunice persoanei respective motivul luarii acestei masuri, atentionand-o asupra obligatiei de a se supune;

cel controlat va fi supravegheat in permanenta, chiar daca in aparenta este calm si supus;

cand controlul se efectueaza de catre doi politisti, seful echipei efectueaza controlul propriu-zis, iar partenerul asigura protectia primului, prin supravegherea persoanei si a imprejurimilor. Politistul care executa supravegherea persoanei si a imprejurimilor nu se va interpune intre persoana controlata si politistul care ia masura;

persoanei controlate i se va solicita sa se aseze intr-o pozitie cat mai incomoda (in pozitia inclinat-sprijinit, rezemat cu mainile de un perete, pom, stalp, gard ori autovehicul si cu picioarele cat mai departate), pentru a nu i se da posibilitatea sa atace sau sa fuga si sa poata fi usor dezechilibrata si imobilizata. In functie de conditiile concrete existente la locul unde se efectueaza controlul persoanelor, acesta se poate face si cu persoana asezata in genunchi, cu mainile in sus, pe cap sau la ceafa, in pozitia culcat la sol, cu fata in jos si cu mainile la ceafa sau la spate;

politistul care executa controlul trebuie sa-si aleaga o pozitie care sa-i permita o cat mai buna observare, stabilitate si mobilitate in folosirea mijloacelor din dotare, daca este cazul;

controlul persoanelor se efectueaza, de regula, din spatele persoanei, cu mana corespondenta partii controlate, iar cu cealalta mana persoana va fi tinuta din spate, de gulerul camasii sau de cureaua de la pantaloni. In situatia executarii unor masuri de ordine, in cazul unor adunari publice sau manifestatii sportive, controlul se poate realiza, prin vizualizare si even­tual palpare, si din fata persoanei;

in cazul descoperirii unor arme detinute ilegal, persoana va fi imediat incatusata si se va continua controlul, in scopul descoperirii altor eventuale obiecte confectionate pentru lovire, taiere sau impungere. Politistul verifica daca arma descoperita are munitie in incarcator, este incarcata sau este armata, o asigura si o preda partenerului, pentru a fi pastrata in conditii de siguranta deplina. Toate aceste activitati se desfasoara in prezenta persoanei la care a fost gasita si a martorilor, cand este cazul.

F) CONTROLUL BAGAJELOR

Este o masura politieneasca cu caracter preventiv ce consta in verificarea amanuntita a interiorului si a continutului bagajelor unei persoane.

Controlul bagajelor se executa asupra urmatoarelor categorii de persoane:

persoane surprinse in flagrant la savarsirea unor infractiuni si care au asupra lor bunurile dobandite in urma savarsirii faptei;

persoane care sunt suspecte, din cauza imprejurarilor si a locurilor unde au fost gasite, precum si a volumului obiectelor transportate;

persoane care transporta bunuri a caror detinere si circulatie sunt interzise de lege (ca de exemplu: substante toxice, stupefiante, precum si alte bunuri materiale al caror regim este supus autorizarii).

persoana va fi interceptata, legitimata si i se va comunica masura ce urmeaza a fi luata, solicitandu-i-se sa il insoteasca pe politist la sediul politiei sau intr-un loc unde poate fi efectuat controlul bagajelor;

controlul bagajelor se executa de cel putin doi politisti, in prezenta a cel putin un martor asistent, care va fi identificat si pus in tema cu activitatea ce urmeaza a se efectua;

controlul bagajelor se executa, de regula, in incaperi, spatii ferite de imixtiunea altor persoane sau la sediul politiei, caz in care, pe timpul deplasarii, persoana respectiva va fi supravegheata cu multa atentie, pentru a nu arunca obiectele sau bunurile ce fac obiectul controlului;

partenerul va avea sarcina de a asigura protectia, fiind pozitionat in apropierea persoanei controlate, astfel incat sa blocheze iesirea din incapere, iar persoana in cauza sa fie tinuta departe de obiectele cu care ar putea ataca, precum si de geamurile ce ar putea fi escaladate;

in prezenta martorului asistent, inainte de inceperea controlului bagajului, i se va cere persoanei in cauza sa declare in scris ce obiecte se afla in interiorul acestuia, indicand unele elemente caracteristice ale acestora, cum ar fi: marca, culoare, marime, uzura etc.;

deschiderea bagajului se poate face de catre unul din politisti, pe cat posibil fara a fi degradat sistemul de inchidere;

dupa deschiderea bagajului va fi examinat fiecare obiect, confruntandu-se cele declarate de persoana cu bunurile gasite la control;

dupa examinarea obiectelor va fi studiat ambalajul, pentru ca politistul sa se convinga ca nu contine si alte obiecte si pentru a descoperi eventualele ascunzatori.

Dupa controlul bagajelor, se va incheia un proces-verbal in care vor fi descrise activitatile desfasurate, obiectele examinate si eventualele obiectii ale participantilor, la care va fi anexata, daca este cazul, declaratia celui controlat. Procesul verbal se intocmeste in doua exemplare si va fi semnat de politisti, martori si persoana controlata, un exemplar fiind inmanat acesteia.

Daca asupra persoanei controlate se gasesc bunuri care provin din savarsirea unor infractiuni sau a unor contraventii ori a caror detinere este interzisa, se va face mentiune in procesul-verbal despre ridicarea acestor obiecte in vederea cercetarii sau a confiscarii, precum si cu privire la locul de pastrare, in caz contrar se va mentiona ca toate obiectele au fost restituite detinatorului.

Pentru efectuarea controlului bagajelor nu este necesara autorizarea magistratului, politistul, in exercitarea atributiilor de serviciu, putand recurge la aceasta masura doar in cazurile si in situatiile strict prevazute de lege si de dispozitiile interne, cu respectarea legalitatii, a drepturilor persoanelor, precum si a regulilor de fond si forma a documentelor ce se incheie.

G) CONTROLUL VEHICULELOR

Este activitatea care are drept scop verificarea minutioasa a acestora (inclusiv a portbagajului), a documentelor conducatorului auto si, dupa caz, a calatorilor si pasagerilor, a bagajelor pe care le au asupra lor, precum si legalitatii transporturilor de bunuri sau persoane.

Reguli tactice privind oprirea autovehiculelor pentru control:

oprirea sa fie aiba o motivatie corecta si justificata. Executarea semnalului pentru oprire se va face numai atunci cand se constata incalcarea unei reguli de circulatie sau in situatia in care din datele si informatiile detinute, exista indicii despre savarsirea unei contraventii ori a unei infractiuni de catre persoana care conduce vehiculul sau de catre unul dintre ocupantii acestuia, ori pentru identificarea autorilor de infractiuni si a obiectelor date in urmarire. Se interzice controlul de rutina asupra autovehiculelor aflate in traficul rutier;

oprirea autovehiculelor pentru control se face, de regula, in afara partii carosabile, iar acolo unde nu exista conditii, cat mai aproape de marginea din dreapta drumului, pe acostament sau langa bordura, ori in spatiile de parcare, alveole etc., iar noaptea cu precadere in locurile luminate;

semnalele politistului vor fi executate din timp, fara a crea un pericol pentru el sau conducatorul caruia i se adreseaza semnalul, ori pentru alti participanti la trafic. Semnalul de oprire a unui autovehicul trebuie sa se execute regulamentar, ziua cu bratul, iar noaptea cu bastonul reflectorizant ori sursa luminoasa;

in cazul nerespectarii, de catre conducatorul auto, a semnalului de oprire ce i-a fost adresat, politistul va comunica prin statie datele de identificare al autovehiculului patrulei auto sau celui mai apropiat post de control pe directia de deplasare. Daca acest lucru nu este posibil va nota numarul de inmatriculare ale autovehiculului si va intocmi un raport in care va mentiona abaterea savarsita, in baza caruia se vor lua ulterior masurile legale;

oprirea unui vehicul de catre politistul aflat intr-un autovehicul de patrulare aflat in mers, se va efectua astfel:

in cazul cand vehiculul ce urmeaza a fi oprit circula in aceeasi directie, echipajul trebuie sa puna in functiune semnalele luminoase de culoare rosie si albastra si pe cele sonore, dupa care, de regula, va circula in spatele autovehiculului vizat pana cand conducatorul acestuia se conformeaza semnalelor si opreste. Oprirea se poate face si prin punerea in functiune a dispozitivului cu mesaje variabile, care va fi setat pe pozitia ‘’Stop, Politia’’, sau cu bratul. Daca conducatorul auto vizat nu da curs semnalelor efectuate, echipajul de politie va utiliza dispozitivul de amplificare a vocii, somandu-l sa opreasca si executand dupa caz si semnalul regulamentar cu bratul, pe timp de zi, ori cu bastonul reflectorizant, pe timp de noapte;

dupa oprirea autovehiculului, unul dintre politisti va desfasura procedura de constatare, in timp ce partenerul sau il va supraveghea pe conducatorul autovehiculului oprit  si pe restul ocupantilor, fiind pregatit sa intervina la nevoie in sprijinul colegului;

se deplaseaza pana in dreptul usii conducatorului autovehiculului, pastrand o distanta suficienta pentru a nu fi lovit cu portiera in cazul deschiderii bruste a acesteia, unde se va adresa cu formula: ’’Buna (dimineata, ziua, seara) sunt (gradul profesional, numele si unitatea de politie din care face parte)‘’, dupa care va  solicita pe un ton politicos dar ferm, sa i se inmaneze documentele pentru control;

comunica conducatorului auto motivul opririi, abaterea comisa si sanctiunea prevazuta de lege, dupa care se va proceda la intocmirea documentelor de constatare, solicitand conducatorului auto sa ramana in autovehicul;

verifica, cu atentie, actele de identitate, actele autovehiculului si, dupa caz, documentele de insotire a marfurilor sau a materialelor transportate;

dupa caz, va solicita conducatorului auto sa deschida si portbagajul vehiculului, unde pot fi ascunse persoane care se sustrag urmaririi si obiecte provenite din savarsirea de infractiuni;

dupa efectuarea controlului, politistul este obligat sa asigure reintrarea autovehiculului in fluxul de circulatie.