Tactica ascultarii martorului

TACTICA ASCULTARII MARTORULUI

Regulile tactice privind ascultarea martorului au o deosebit de mare importanta urmare a faptului ca proba testimoniala reprezinta unul dintre cele mai des folosite mijloace de proba in procesul penal. In acelasi timp, declaratia de martor este si cea mai discutata proba data fiind subiectivitatea factorului uman, raportata la obiectivitatea probelor materiale.

Pe cale de consecinta, anchetatorul  este dator a sti nu doar reglementarile specifice dreptului procesual penal, ci si notiuni de psihologie privitoare la mecanismele formarii declaratiei martorului, la factorii ce pot influenta declaratia de martor.

1. Aspecte introductive

Reglementarile procesuale privitoare la declaratiile de martori in procesul penal le regasim in Titlul III al Partii generale a Codului de Procedura Penala, mai precis in sectiunea a III-a a Capitolului II intitulat Mijloacele de Proba, art.78-art.86⁵ C.proc.pen.

Potrivit art.78 C.proc.pen.: „Persoana care are cunostinta despre vreo fapta sau despre vreo imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului in procesul penal poate fi ascultata in calitate de martor.”  In principiu, orice persoana poate fi audiata in calitate de martor, exceptiile fiind expres si limitativ prevazute de lege. Astfel, persoanele ce au obligatia a pastra secretul profesional nu pot fi audiate cu privire la asemenea aspecte. In privinta sotului sau a rudelor apropiate celui cercetat, acestea pot da declaratii daca isi dau acordul in acest sens, neputand fi obligate in acest sens.

2. Psihologia martorului - procesul de formare a declaratiilor de martor

Din punct de vedere psihologic, declaratiile martorilor se formeaza intr-o succesiune de etape, calitatea informatiei putand fi alterata, in fiecare din aceste etape, prin intervenirea unor factori obiectivi sau subiectivi – procesul conducand la relativitatea declaratiei de martor.

Etapele formarii declaratiei de martor sunt:

a)                   receptia informatiilor

b)                   memorarea informatiilor

c)                    redarea informatiilor

a) Receptia informatiilor

Omul poate recepta informatiile prin intermediul simturilor sale, cel mai des fiind intalnite receptia auditiva si receptia vizuala. Receptia vizuala, la randul sau, vizeaza  cel mai adesea perceptia trasaturilor spatiale ale obiectelor / persoanelor, perceptia miscarii si perceptia timpului.

Receptia auditiva vizeaza perceperea de catre martor a fenomenelor sonore ce insotesc uzual sau intamplator comiterea unei infractiuni, anume:

inaltimea sunetului

intensitatea sunetului

timbrul

Factorii obiectivi ce pot influenta receptia auditiva sunt multipli:

audibilitatea – dependenta de distanta fata de emitator, prezenta obiectelor sau sunetelor de interferenta,

iluziile optice

Eseu: Apararea posesiei prin actiuni posesorii - actiunea posesorie generala sau in complangere Referat: Efectele regimului matrimonial

durata sunetelor percepute

Receptia vizuala este cea mai des intalnita, martorului cerandu-i-se adesea sa descrie obiecte, persoane, distante, miscarea obiectelor, intervale de timp s.a.

Factorii obiectivi ce pot influenta receptia auditiva sunt multipli:

vizibilitatea – conditiile de iluminare, conditiile meteorologice, prezenta anumitor obstacole

durata prezentei in campul vizual a imaginii receptate

Factorii subiectivi pot influenta, la randul lor, exactitatea informatiei receptate (vizual si auditiv) prin:

calitatea organului de simt – raportat la varsta, prezenta unor boli, oboseala etc.

gradul de instruire al martorului

varsta si inteligenta

starea afectiva la momentul receptiei

atentia – daca e voluntara sau involuntara

b) Memorarea faptelor

Memorarea implica, la randul sau, parcurgerea a trei etape, si anume:

achizitia informatiei (memorarea)

stocarea informatiei (pastrarea)

reactivarea informatiei (actualizarea)

Memorarea informatiilor este si ea supusa influentelor factorilor obiectivi ti subiectivi. Ca si regula generala, creierul uman nu stocheaza toate informatiile receptate pe parcursul vietii, ci doar o mica parte dintre acestea. Durata memorarii poate fi si ea diferita, existand memoria de scurta durata, memoria de durata medie si memoria de lunga durata.

Capacitatea de memorare a unei informatii precum si calitatea (fidelitatea) informatiei stocate depinde de mai multi factori, intre care enumeram:

caracterul voluntar sau involuntar al memorarii

volumul informatiei stocate

varsta, inteligenta, educatie

starea de sanatate

starea psihica

intervalul de timp scurs intre memorare si reactivare

c) Reproducerea faptelor

Capacitatea de redare a informatiei memorate depinde si ea de la o persoana la alta. Pot influenta capacitatea de redare volumul de date receptionat, daca acestea sunt intr-o inlantuire logica sau sunt percepute fragmentat, atitudinea fata de fapta comisa (eventualele interese ale martorului in cauza), nivelul intelectual si gradul de instruire, atmosfera creata in momentul redarii (relaxarea sau presiunea) s.a.

3 Regulile tactice aplicate in ascultarea martorului

3.1. Pregatirea in vederea audierii

In vederea audierii martorului, anchetatorul trebuie sa cunoasca in mod temeinic materialele cauzei asa cum au fost ele realizate pana la momentul audierii. Acest lucru permite organului de ancheta sa poata sti ce anume aspecte trebuiesc lamurite, ce anume ar putea relata martorul, ce intrebari ar fi util de adresat acestuia. Pentru fiecare martor in parte e indicat ca anchetatorul sa realizeze un plan de ascultare.

In acest sens, organul de ancheta va determina cercul persoanelor ce pot fi audiate ca martor, aspectele asupra carora pot aduce lamuriri, ordinea in care acesti martori vor fi chemati pentru audiere.

In vederea audierii, organul de ancheta va stabili locul audierii si va dispune citarea sau aducerea martorilor. Audierea are loc, de regula, la sediul organului de cercetare penala, insa situatii speciale – varsta, starea de sanatate s.a. – pot determina audierea martorului la domiciliul acestuia, locul de munca, spital sau chiar la locul savarsiri faptei.

3.2. Etapele audierii

Audierea martorului se realizeaza in mod obisnuit in trei etape, anume:

a)           stabilirea identitatii si discutiile prealabile

b)           relatarea libera

c)            adresarea intrebarilor de control

a) Stabilirea identitatii martorului este obligatorie si se realizeaza cu ajutorul actelor de identitate, iar in caz de lipsa a acestora sau de indoiala, identitatea se stabileste prin orice mijloc de proba.

Dupa stabilirea identitatii, prin discutii prealabile anchetatorul trebuie sa afle relatiile martorului cu partile din dosar, eventualele relatii de rudenie, prietenie sau dusmanie putand fi un element de subiectivitate a martorului.

Un moment important il constituie depunerea juramantului de catre martor, juramant obligatoriu potrivit art. 85 C.proc.pen. Acest juramant – avand caracter religios – constituie un moment psihologic important pentru martor, prin apelarea la divinitate avand rolul de a trezi constiinta acestuia si de a-l determina sa spuna adevarul.

b) In etapa relatarii libere martorul este lasat sa declare tot ceea ce stie cu privire la aspectele pentru care a fost solicitat ca martor, organul de ancheta, pentru a orienta declaratia martorului, trebuind sa-i comunice numele partilor si fapta penala supusa cercetarii, imprejurarile pentru dovedirea carora a fost propus.

Martorul a fi lasat sa declare nestingherit si neintrerupt ceea ce cunoaste, organul judiciar intervenind doar in situatia in care, in mod vadit martorul se indeparteaza de subiect. Anchetatorul trebuie sa adopte o „masca de ceara” astfel ca, prin pozitia si gesturile sale sa nu influenteze in nici un mod (prin confirmare sau negare) cele declarate de martor. De asemenea, observarea mimicii si gesticii martorului pe parcursul relatarii poate da indicii cu privire la sinceritatea sa.

c) Intrebarile de control pot fi au rolul de a completa sau a detalia anumite aspecte ori de a verifica sinceritatea declaratiei si se pot prezenta ca:

intrebari de completare

intrebari de precizare

intrebari de reamintire

3.3.Consemnarea declaratiilor de martor

Declaratiile martorilor se consemneaza in scris in procesul verbal de ascultare, intocmit cu respectarea dispozitiilor codului de procedura penala.

Legea procesual penala permite, de asemenea, inregistrarea audio si video a declaratiilor martorilor.