„Grupa de Interventie a Politiei Nationale“

„Grupa de Interventie a Politiei Nationale“

Formata la inceput din cca 30 de luptatori, ce dispuneau de cele mai sofisticate echipamente si cel mai performant armament al vremii, unitatea s-a dezvoltat rapid, astfel ca, in scurt timp, teritoriul national a fost acoperit prin crearea a 11 grupe de interventie. Prima dintre acestea a fost inființata la Marsilia de catre comisionarul divizionar Nguyen Van Loc. In anul 1985 numarul grupelor a fost redus la șapte, dar in 1992 a fost infiintata o grupa G.I.P.N. in Réunion, iar in 1993 o alta in Noua Caledonie.

Organizarea, competenta teritoriala, misiunile, principiile de actiune, modalitatile de recrutare a cadrelor si coordonarea unitatii in vigoare astazi au la baza o circulara ministeriala din 4 august 1995.

Actualmente, cele șapte unitati din Franta au urmatoarea dispunere: Lille, Strasbourg, Nisa, Rennes si Bordeaux cu cate 16 oameni fiecare, Lyon si Marsilia cu unitati compuse din 24 de oameni.

Desi nu au un personal prea numeros, unitatile G.I.P.N. dispun de un buget important, iar in arsenalul lor se regaseste toata gama de arme, de la pustile de asalt la pistoale-mitraliera si revolvere performante. Preferate sunt totusi pistoalele Sig Sauer SIG Pro SP2022 (special create pentru politia franceza, in cadrul unui contract pentru nu mai putin de 250.000 de bucati), Glock 17 si Glock 26, revolverele Smith & Wesson 686 si Manurhin MR-73, pistoalele-mitraliera Heckler & Koch (H&K) MP5, A3 si SD6, pustile de asalt H&K G36K si G36C, precum si pustile cu luneta PGM Ultima Ratio si Steyr-Mannlicher SSG. Protectia personala a luptatorilor este asigurata de casti din kevlar cu vizor antiglont, veste antiglont de diferite categorii (II, III, IV si V), genunchiere si cotiere, precum si mici paveze blindate pentru protejarea membrelor in fata proiectilelor de calibru mic.

O mentiune speciala se cuvine pustii PGM Ultima Ratio. Produsa in Franta de firma PGM (Payen, Gonnet, Morier), aceasta arma, de calibre variate, este de o precizie remarcabila, putand fi utilizata cu amortizor de zgomot si cu orice tip de luneta, inclusiv cu termoviziune. Ea a fost adoptata de catre fortele speciale din Politia Nationala dupa numeroase teste realizate atat de luptatori, cat si de tehnicieni si armurieri. Denumirea „Ultima Ratio” a fost data dupa deviza sub care au luptat tunarii ce au aparat unul din castelele regelui Ludovic al XIV-lea si ilustreaza perfect caracterul exceptional al utilizarii acestei arme formidabile, numai in cazul in care toate alternativele (negocieri, asalt direct etc) au fost epuizate.

Recrutarea luptatorilor din G.I.P.N. se face, prin voluntariat, cu precadere din cadrul structurilor politiei nationale, conditia de baza fiind o vechime de minim 5 ani in politie si varsta maxima 35 de ani, precum si un dosar profesional impecabil. Selectia candidatilor, organizati in serii de cate 50 de persoane, se face la Scoala Nationala de Politie din Saint-Malo ou Nimes. Pe parcursul unei prime saptamani, acestia sunt supusi mai multor teste psihologice, probe de atletism si natatie, teste de claustrofobie si vertij, precum si verificarii cunostintelor in ceea ce priveste lupta corp la corp. La finele saptamanii, candidatii declarati admisi sunt inclusi intr-o noua perioada de testare de patru zile, dupa care raman din lotul initial aproximativ 20 de persoane, declarate apte si inscrise intr-un program de pregatire foarte riguros. Pentru a ilustra duritatea procesului de selectie si pregatire, mentionam faptul ca anual, din circa 600 de cereri, doar 20 de luptatori sunt integrati in G.I.P.N. La sfarsitul procesului de pregatire, luptatorii sunt polivalenti, fiind deopotriva tragatori de elita, experti in arte martiale si buni alpinisti.

Actionand sub deviza „Unirea face puterea” („La cohésion fait la force”), membrii unitatii sunt capabili sa intervina in lupta contra tuturor formelor de terorism, precum si pentru gestionarea a diverse alte situatii de criza (escorta unor personalitati, arestari periculoase etc.). Toate interventiile efectuate sunt ulterior prezentate si analizate in cadrul unitatilor G.I.P.N. in scopul ameliorarii tacticilor de lupta.

„Cercetare, Asistenta, Interventie si Descurajare”

Recherche, Assistance, Intervention et Dissuasion (R.A.I.D.).

Unitate specializata creata printr-o decizie a ministrului de Interne din 23 octombrie 1985, R.A.I.D. intra in actiune, la ordinul directorului general al Politiei Nationale, implicandu-se in solutionarea cazurilor de terorism sau a celor legate de marea criminalitate. Unitatea poate interveni atat in cadrul unor misiuni de urgenta, cat si pentru aducerea la indeplinire a unor misiuni programate de catre Directiile Departamentale ale Securitatii Publice, Serviciile Teritoriale ale Politiei sau de catre Politia Judiciara sau Politia de Frontiera. Printre competentele sale speciale se afla asa-numitul „Plan Piratair” (pentru prevenirea si combaterea deturnarii de aeronave), securitatea instalatiilor nucleare, securitatea Eurotunelului de sub Canalul Manecii.

Unitatea este structurata pe trei sectiuni majore. Prima dintre acestea, alcatuita din cinci grupe, asigura executarea misiunilor de interventie, filaj, supraveghere si protectie si se afla sub conducerea unui comandant de politie, sef de brigada operationala. Fiecare grupa, pluridisciplinara, este compusa din luptatori specializati in arte martiale, tir de precizie, parasutism, scufundari, folosirea explozibililor. Insarcinate in special cu efectuarea interventiilor dificile (eliberarea de ostatici, de aeronave, neutralizarea criminalilor periculosi, capturarea evadatilor sau protectia inaltilor demnitari cu ocazia deplasarilor in teritoriu), aceste grupe participa de asemenea la misiuni de filaj si supraveghere in cazuri legate de terorism si crima organizata.

Cea de-a doua sectiune are in vedere aspecte legate de studiu, cercetare si tehnica, fiind alcatuita din trei grupe:

-Grupa Cercetare si Informatii: centralizeaza informatiile asupra obiectivelor avute in studiu si realizeaza analiza acestora;

-Grupa Tehnica si Prospectiva: pune la dispozitia unitatii servicii tehnice de inalt nivel, furnizand tehnica operativa de inalta tehnicitate necesara indeplinirii in bune conditii a misiunilor.

-Grupa Armament, Logistica si Mijloace de Proba: are ca misiune asigurarea armamentului si mijloacelor de protectie individuala a luptatorilor si, de asemenea, colaboreaza cu Politia Tehnica si Stiintifica in diverse probleme, cum ar fi realizarea de expertize balistice.

Sectiunea a treia se ocupa de aspectele privitoare la gestiunea crizelor si negociere, fiind compusa dintr-o grupa de negociere si una medicala. Acestea au misiunea de a asigura o asistenta medico-psihologica atat unitatii R.A.I.D., cat si altor servicii din cadrul Politiei Nationale. Echipele pluridisciplinare din cadrul acestei sectiuni includ politisti criminologi, psihologi, medici specializati in medicina de urgenta. Grupa de negociere este gata de actiune oricand, 24 de ore din 24, intervenind, la solicitarea prefectilor si cu acordul directorului general al Politiei Nationale, in situatii de criza provocate de luari de ostatici, bolnavi psihic, sinucigasi si orice alt eveniment major. Rolul sau prioritar este acela de a evalua nivelul de periculozitate al situatiei create, de a identifica modalitatile optime de interventie si de a ajuta concret la solutionarea problemelor prin negociere directa. In multe situatii, grupa de negociere actioneaza independent de restul unitatii R.A.I.D.

Pe langa aceste structuri, in cadrul R.A.I.D. a fost creat, la 6 martie 1995, Detasamentul Central Interministerial de Interventie Tehnica. Scopul acestui detasament este de a gestiona amenintarile legate de terorismul nuclear, colaborand in acest sens cu structuri din Ministerul de Interne, Ministerul Apararii, Ministerul Economiei, Finantelor si Industriei, cum ar fi: Laboratorul Central al Prefecturii Politiei, Serviciul de Neutralizare si Distrugere a Explozibililor (NEDEX), Comisariatul Energiei Atomice (CEA). Din februarie 1998 in competenta detasamentului a intrat si gestionarea riscurilor chimice, biologice, dar si a altor activitati tinand de delicventa periferica.

La infiintare, unitatea avea o organigrama ce includea 80 de posturi (un comisar divizionar, doi comisari de politie, 20 de inspectori de politie, 48 de gradati, o dactilografa, un secretar administrativ etc.), recrutarea personalului facandu-se din interiorul Politiei Nationale. Cei 1.200 de candidati au fost supusi unei trieri severe. Primele eliminari au fost facute in functie de dosarele medicale si in urma examinarilor psihologice. Pentru cei care au trecut aceasta etapa, au urmat teste fizice severe.

In prezent, selectionarea candidatilor se face in urma unor teste ce se desfasoara pe parcursul unei saptamani, in cadrul scolii de politie de la Saint-Malo. Politistii care doresc sa se integreze in R.A.I.D. trebuie sa aiba varsta intre 25 si 35 de ani si o vechime in politie de cinci ani (in mod exceptional, in ultimul timp, au fost acceptati si candidati cu doar trei ani vechime).

Eseu: Obligatiuni - elementele obligatiei - clasificarea obligatiilor Referat: Libertatea constiintei - drept fundamental

Testele fizice sunt dintre cele mai dure si se modifica in fiecare an. Acestea includ, de regula, curse de anduranta (de exemplu, parcurgerea unei distante de minim 2,8 km in 12 minute), curse de viteza, coborare si escalada pe coarda, aruncarea greutatii.

Urmeaza apoi probe care vizeaza evidentierea unor abilitati si a stapanirii de sine. In acest scop, candidatii sunt pusi in conditii defavorabile concentrarii: ei trebuie sa traverseze un tunel aflat complet in intuneric, presarat cu capcane, fiind bombardati fara incetare cu sunete diverse, de o puternica intensitate. Deseori, caini special antrenati sunt lasati liberi in tunel pentru a tranti si dezorienta candidatii. Din aceeasi categorie face parte si plasarea candidatului intr-o camera fara ferestre pentru a-i testa rezistenta la claustrofobie. In cadrul interventiilor reale, calitatile fizice, dar mai ales mentale, testate in aceasta etapa fac, nu de putine ori, diferenta intre viata si moarte.

Printre teste figureaza si o proba de tir, cu arme de calibre diferite si chiar cu o pusca de vanatoare. Cu aceasta din urma, candidatii trebuie sa traga in discuri colorate proiectate in aer de o catapulta speciala.

Odata admisi in cadrul R.A.I.D., luptatorii au parte de un program sustinut de antrenament si formare profesionala, activitate ce le ocupa circa 60% din timp. Pentru a exclude erorile in cadrul misiunilor, procedurile si tactica de interventie sunt repetate de numeroase ori, pana ce acestea devin automatism.

Antrenamentele sunt conduse de luptatorii cu experienta si pornesc de la premisa ca cei mai multi dintre participanti au deja aptitudinile fizice ale unui bun sportiv sau chiar ale unui sportiv profesionist (multi chiar sunt fosti campioni in diverse sporturi). Vechii „R.A.I.D.-eri” („le raideur”) obisnuiesc, la inceputul stagiului de pregatire, sa atentioneze novicii cu cuvintele: „regulile de baza in R.A.I.D.: mentine-te in forma, invata sa ataci si sa te aperi”.

Artele martiale si boxul, tirul si exercitiile de forta fac parte din rutina zilnica a antrenamentelor. Astfel, sala de tir este deschisa 24 de ore, exercitiile de ameliorare a preciziei fiind considerate binevenite oricand. Lucru lesne explicabil, avand in vedere ca utilizarea unui armament extrem de diversificat de catre luptatorii R.A.I.D. reclama cunostinte solide de balistica si exercitiu indelungat. Antrenamentele de tir includ exercitii in mediu real si ostil (apartamente, strazi, depozite), tir de precizie, trageri din automobil si elicopter etc.

Exercitiile de escalada si de parasutism nu sunt pierdute din vedere, acestea desfasurandu-se dupa reguli stricte de securitate pentru a limita posibilele accidente. Tehnicile de inot si de scufundare sunt exersate, deopotriva, in piscine speciale, in Sena, dar si in plina mare.

Cele mai frecvente exercitii sunt asa-numitele „puneri in scena”, care reproduc evenimente reale sau imagineaza posibile situatii de criza. Aceste antrenamente sunt facilitate, in ultima vreme, de construirea unei sali de simulare CQB (Close Quarter Battle), menita sa permita exercitii in cadrul tuturor scenariilor posibile. Sala respectiva este utilizata si pentru exercitii de interventie antiterorista in mediu contaminat, caz in care membrii R.A.I.D. intervin, purtand sisteme de filtrare a aerului, pentru a neutraliza un terorist care poarta o bomba chimica.

In timp, R.A.I.D. si-a construit o imagine de unitate de elita, exceptional de bine antrenata, cu o bogata experienta, astfel incat a fost solicitata de unitati similare de pe intreg mapamondul pentru efectuarea unor stagii comune de pregatire: SWAT (Coreea de Sud, cu ocazia organizarii campionatului mondial de fotbal din anul 2002), DAS (Bolivia), NOCS (Italia), SEK (Germania), EKAM (Grecia), SOBT (Bulgaria).

De-a lungul existentei sale, unitatea a intervenit in zeci de situatii de criza. La numai cateva saptamani dupa crearea sa, mai precis, in 19 decembrie 1985, a intervenit criza ostaticilor de la Nantes. Prima interventie, primul succes! In fapt, intr-o sala a Palatului de Justitie din Nantes, unde se desfasura procesul unui lot de patru inculpati, in frunte cu recidivistul George Courtois, acuzati de furt cu violenta, falsificare de cecuri etc. a irupt la un moment dat Abdelkarim Khalki, de origine marocana, inarmat cu o grenada si un revolver. Dupa ce tras doua focuri de revolver in aer, consternand intreaga asistenta, Khalki a dezarmat gardienii si a dat armele acestora lui George Courtois si acolitilor sai. In cateva clipe, completul de judecata, asistenta si presa prezenta in sala au devenit ostatici.

Primele revendicari ale lui Courtois au vizat obtinerea unui automobil pentru a parasi cladirea si prezenta reporterilor de la postul FR 3 Nantes. De altfel, actiunea a avut o reflectare media de exceptie, toate posturile de televiziune nationale si internationale trimitand de urgenta echipe la fata locului, iar posturile de radio si-au intrerupt emisiunile specifice apropierii Craciunului pentru a relata desfasurarea evenimentelor.

Primele forte de interventie sosite la fata locului au apartinut G.I.P.N. din Rennes. Perimetrul a fost izolat rapid, iar tragatorii de elita au ocupat pozitii, supraveghind usile si ferestrele Palatului de Justitie.

La 400 de km distanta, la Bièvres, un apel telefonic pune capat starii de deconectare specifice apropierii Craciunului, alertand luptatorii R.A.I.D. In scurt timp, 30 de luptatori erau imbarcati pe aerodromul din Villacoublay intr-o aeronava a Grupului Ministerial de Legaturi Aeriene si, dupa cateva ore de la producerea evenimentului, soseau in fata Palatului de Justitie. Comanda era asigurata de prefectul Robert Broussard si comisarul divizionar Ange Mancini.

Cei doi au declansat negocierile cu George Courtois, beneficiind si de un „portret psihiatric” al acestora, intocmit, pe baza inregistrarilor video, de profesorul Guy Besançon, seful Serviciului Psihiatric al spitalului Saint-Jacques à Nantes. Schema abordata era clasica: Mancini isi asuma rolul politistului bun, conciliant si jovial, iar Robert Broussard pe cel al negociatorului profesionist, calm si rece. Dupa negocieri indelungate, ostaticii au fost eliberati, cu exceptia magistratilor din completul de judecata.

In cele din urma, este pus la dispozitia teroristilor un autoturism Renault Espace, cu care Broussard si Khalki, tinand fiecare un ostatic sub amenintarea armei, s-au deplasat mai intai catre gara din Nantes, apoi spre aeroportul Chateau-Bougnon. Deplasarea a fost permanent monitorizata de luptatorii R.A.I.D. Ultimele negocieri s-au purtat chiar pe pista aeroportului si, in cele din urma, cei doi teroristi, epuizati si debusolati, au acceptat sa se predea, solicitand, ca o ultima conditie inainte de eliberarea ostaticilor, dreptul de a-si explica gestul in fata presei.

Aceasta prima interventie a R.A.I.D. a fost socotita drept un succes rasunator: toti ostaticii au fost eliberati nevatamati, nici o picatura de sange nu a fost varsata. Mass-media din intreaga lume a salutat maniera in care politia franceza a gestionat o situatie pe cat de extraordinara, pe atat de dificila.

Asaltul de la Marignane – decembrie 1994

A stabili o ierarhie a profesionalismului si spectaculozitatii in lungul sir de interventii antiteroriste ale fortelor speciale franceze este o intreprindere foarte dificila. Totusi, suficiente voci cu autoritate tind sa privilegieze interventia luptatorilor G.I.G.N. din 26 decembrie 1994 de pe aeroportul Marignane-Marsilia.

Intrucat in gestiunea acestei crize au fost implicate si alte forte speciale (R.A.I.D.), in afara de jandarmii din G.I.G.N., care au executat asaltul asupra aeronavei, am socotit necesara prezentarea succinta a actiunii.

Primul episod s-a desfasurat pe aeroportul Houari Boumedienne, din Alger, in data de 24 decembrie 1994, in ajunul sarbatorii Craciunului. La ora 11,15 patru oameni imbracati in uniforma companiei aeriene algeriene, au urcat la bordul unei aeronave Airbus 300, apartinand companiei Air France, care se pregatea de decolare cu destinatia Paris (zborul AF8969). Odata patrunsi in avion, ei s-au precipitat spre cabina echipajului si au pus sub amenintarea pistoalelor mitraliera AK-47 si Uzi pe cei trei membri ai echipajului, condus de comandantul Bernard Delhemme, prezentandu-se drept politisti si pretinzand necesitatea unui control suplimentar al pasapoartelor pasagerilor. Dupa momentul initial de deruta, pasagerii au inteles tristul adevar: teroristii au preluat controlul aeronavei imobilizata la cca 300 m de sala de imbarcare. Ultimul autocar care transporta pasageri a fost intors din drum.

Cei patru indivizi, inarmati cu pusti de asalt Kalasnikov, pistoale automate, grenade de mana si batoane de dinamita, sunt membri ai unui comando islamist, fiind condusi de Abdul Abdallah Yahia, supranumit „Emirul”, in varsta de 25 de ani, membru al Grupului Islamic Armat (GIA), fost negustor de fructe și legume.

Reactia autoritatilor este imediata. O celula de criza este convocata in Quai d’Orsay, iar o a doua, constituita chiar pe aeroport, este plasata sub autoritatea ministrului de Interne algerian, Abderahmane Meziane Cherif, si a premierului, Mokdad Sifi. Fortele politienesti, echipajele de pompieri si luptatorii din fortele speciale algeriene (supranumiti ninja) au ocupat pozitii pe aeroport, traficul in zona fiind complet blocat pentru o vreme. Aeronava este imobilizata la sol, fiind luate toate masurile pentru a impiedica o decolare a sa.

Dupa 15 ore de la declansarea crizei, teroristii au eliberat 11 pasageri. Alti 63 au avut aceeasi soarta, dintre care 34 de femei si 16 copii. De la acestia, autoritatile obtin mai multe date despre teroristi: sunt tineri, 20-25 de ani, evita sa-si foloseasca numele, apelandu-se cu cifre, foarte bine inarmati, extrem de fanatici si duri. „Unul dintre ei este complet nebun”, declara una dintre pasagere. De altfel, in scurta vreme, teroristii impusca in cap un politist algerian si, la scurta vreme, consilierul comercial al ambasadei Vietnamului are aceeasi soarta, ca raspuns la refuzul autoritatilor algeriene de a permite decolarea aeronavei.

A doua zi dimineata, 25 decembrie, teroristii lanseaza un ultimatum: eliberarea in maxim 10 ore a liderilor Frontului Islamic de Salvare (FIS), Abasi Madani si Ali Belhadj, ambii arestati la domiciliu. La bord se mai aflau 173 de ostatici a caror viata este in continuare in pericol.

Intre Paris si Alger replicile au devenit tot mai dure. Alain Juppé, ministrul de Externe al Frantei, reitereaza oferta de asistenta si nu ezita sa insinueze ca regimul presedintelui Liamine Zeruoal utilizeaza „dublul limbaj”. Suspiciunile Frantei erau amplificate de modul in care teroristii trecusera de filtrele de securitate ale aeroportului, folosindu-se de niste banale uniforme, iar deplasarea spre aeronava se facuse intr-un autovehicul cu inscriptia Air France, ceea ce sugera existenta unor complicitati locale. Premierul Edouard Balladur si-a intrerupt vacanta la Chamonix pentru a prezida doua reuniuni de urgenta la care au participat ministrul de Externe, Alain Juppé, ministrul de Interne, Charles Pasqua, ministrul Apararii, François Léotard, amiralul Jacques Lanxade, sef de Stat-Major al Armatelor, si secretarul general al Palatului Elysée, Hubert Védrine.

De o parte si de alta a Mediteranei se invoca aceeasi preocupare: prezervarea vietii ostaticilor. Aceasta armonie de fatada dispare in seara de Craciun, in momentul in care Yannick Beugnet, bucatar al ambasadei Frantei, este executat de teroristi, corpul sau fiind aruncat apoi pe pista, la numai un minut dupa ce expirase un ultimatum prin care teroristii cereau retragerea autoscarilor ce blocau Airbusul. Avertismentul adresat autoritatilor era clar: va fi executat cate un ostatic la fiecare trei minute, daca nu se permite decolarea avionului.

Incidentul a radicalizat pozitia Parisului, Edouard Balladur anuntand ca Franta este pregatita sa aduca aeronava ce apartine companiei nationale Air France pe propriul teritoriul. Un comando GIGN, sub comanda lui Denis Favier, a fost imbarcat intr-un avion ce a decolat cu destinatia Alger, dar autoritatile algeriene au refuzat autorizatia de aterizare, dirijandu-i dupa multe insistente spre Majorque, un aeroport din apropiere. In fata cererilor imperative ale Frantei, presedintele algerian Zeroual a autorizat decolarea aeronavei la ora 2.00, la 40 de ore de la declansarea crizei.

Luni, 26 decembrie, la ora 3,33 bireactorul A 300 a aterizat pe aeroportul Marignane, fiind precedat de un alt Airbus avand la bord luptatorii din G.I.G.N. Razboiul de uzura continua, dar actorii si decorul au fost schimbate. Prefectul regiunii, Hubert Blanc, si prefectul politiei, Alain Gehin, au stabilit contactul cu teroristii, prin intermediul comandantului Bernard Delhemme, si incep negocierile. Intregul perimetru al aeroportului a fost securizat de luptatorii R.A.I.D.

Teroristii cer realimentarea cu kerosen pentru a se putea indrepta spre Paris. In contrapartida, autoritatile solicita eliberarea de ostatici, dar teroristii pluseaza: sa fie convocata si o conferinta de presa la Paris. Scopul final al zborului ramanea incert: ipotezele privilegiate tindeau catre ideea unei explozii a aeronavei deasupra Parisului sau prabusirea acesteia peste un monument semnificativ, precum Turnul Eiffel. Aceste ipoteze plecau de la cererea teroristilor de a le fi livrate 27 tone de carburant, desi pentru un zbor Marsilia-Paris erau suficiente opt tone.

Negociatorii profesionisti au speculat cererea de a fi convocata o conferinta de presa la Paris, aratand ca toata presa din lume se afla deja la Marsilia si nu ar servi la nimic sa fie deplasati toti ziaristii la Paris. Teroristii au intrat in jocul dirijat de autoritați, acceptand sa tina o conferinta de presa pe loc, la bordul avionului, scop in care au deplasat toti ostaticii spre partea din spate a aeronavei. Pregatirea conferintei a oferit jandarmilor timpul necesar pentru organizarea asaltului aeronavei si a accentuat oboseala teroristilor, ce incepuse deja sa devina vizibila. La ora 15,30 alti doi pasageri bolnavi au fost eliberati.

La ora 17,08, in momentul in care luptatorii G.I.G.N. erau gata de interventie (programata pentru ora 17,30, odata cu lasarea intunericului), Abdul Abdallah Yahia, seful teroristilor, a ordonat deplasarea aeronavei in fata turnului de control si a solicitat inceperea conferintei de presa. Miscarea neprevazuta a derutat fortele de interventie, care au fost nevoite sa-si reorganizeze dispozitivul, iar negociatorii au solicitat o scurta amanare, sub pretextul ca nu au sosit toti ziaristii. Ca semn al nemultumirii fata de intarziere, unul dintre teroristi a mitraliat turnul de control in care se aflau Christian Blanc, presedintele Air France, si consilierul sau pentru probleme de securitate, Philippe Legorjus, fost sef al G.I.G.N.

In fata noii situatii, asaltul a fost devansat, semnalul de atac fiind dat la ora 17,12 de catre capitanul Favier. Trei autoscari s-au apropiat de avion, doua dintre ele, fiecare cu cate 11 luptatori, plasandu-se catre usile de acces din partea din spate a aeronavei, iar a treia, cu opt luptatori, catre usa din fata. Din pacate, scara era prea inalta si bloca deschiderea usii. Patrunderea a fost putin ingreunata, astfel incat in momentul cand luptatorii G.I.G.N. au intrat in carlinga avionului, unul dintre teroristi a deschis focul asupra lor cu un AK-47. Primul jandarm, Thierry P., a ripostat, impuscand in cap respectivul terorist si ranind un al doilea, fiind la randu-i grav ranit. Co-pilotul s-a aruncat din carlinga printr-un hublou, pentru a evita focurile de arma, fracturandu-si un brat si femurul. Schimbul de focuri din carlinga a atras atentia restului teroristilor, usurand misiunea celorlalte doua echipe.

In acest timp, usile de acces au fost fortate, jandarmii au patruns in avion, s-au interpus intre grupul ostaticilor si teroristi si s-a dezlantuit un puternic schimb de focuri. Sub protectia tirului sustinut, pasagerii si personalul navigant erau evacuati cu ajutorul toboganelor de siguranta, primul dintre acestea devenind operational in doar 65 de secunde. Evacuarea ostaticilor s-a facut in patru minute.

Teroristii au opus o rezistenta indarjita. Rafalele prelungite de arme automate (au fost trase cca 1500 de focuri de arma!) si exploziile grenadelor de consternare i-au facut pe cei de la sol sa-si imagineze ca in aeronava s-a produs un carnaj.

La capatul a 16 de minute nesfarsit de lungi, cand s-a asternut din nou linistea, cameramanii de la LCI-TF 1, si impreuna cu ei milioane de telespectatori, au fost martorii unui adevarat miracol: cei patru teroristi erau cu totii lichidati, in vreme ce comandoul G.I.G.N. numara opt raniti usor (unul dintre ei avea doar un deget rupt!) si unul grav. Dintre pasageri, 13 persoane fusesera superficial ranite (11 aveau simple contuzii).

Operatiunea a fost apreciata drept un succes exceptional, in conditiile date, si a ramas ca un moment de referinta in istoria fortelor speciale franceze. Prestigiul si popularitatea acestora a crescut enorm, fiind scrise, dincolo de zeci de articole de presa, si cateva volume despre acest eveniment. De curand, regizorul Julien Leclercq a realizat filmul „L’Assaut” („Asaltul”), cu Vincent Elbaz, Mélanie Bernier, Gregori Derangère si Aymen Saïdi, acesta din urma premiat cu „Salamandra de aur” la cea de-a 19 editie a Festivalului de Film de la Sarlat (9-13 noiembrie 2010), unde a avut loc premiera filmului. Naratiunea este centrata pe trei personaje (Thierry, primul luptator G.I.G.N. ce a patruns in aeronava, Carole Jeanton, un tehnocrat ambitios, si Yahia Abdallah, un mujahedin nepasator fața de propria viața) și prezinta intr-o maniera artistica derularea evenimentelor din 24-26 decembrie 1994. Pentru publicul larg, filmul va rula in cinematografele franceze incepand din 9 martie 2011.