Expertiza scrisului executat prin imitarea caracterelor tipografice

Expertiza scrisului executat prin imitarea caracterelor tipografice

Imitarea caracterelor tipografice este unul dintre procedeele de denaturare a scrisului cursiv, care consta in modificarea constienta a semnelor grafice, din caracter cursiv in cel de tipar.

Expertiza scrisului tipizat se caracterizeaza prin elemente specifice datorate, pe de o parte, existentei unor factori care ingreuneaza identificarea scriptorului, iar pe de alta parte, prezentei unui intreg complex de particularitati ale scrisului ce se manifesta numai la asemenea texte.

In practica de expertiza, forma pura a scrisului tipografic se intalneste mai rar, intrucat de obicei se asociaza literele de tipar cu cele cursive, situatie care poate fi intalnita la orice scriptor, mai ales in completarea adreselor trimiterilor postale, a titlurilor, a rubricilor unor formulare sau cand se urmareste scoaterea in evidenta a anumitor pasaje importante dintr-un inscris[1].

In mod normal, literele de tipar sunt utilizate mai des de catre persoanele care exercita profesii cu un anumit specific cum ar fi: proiectantii, desenatorii tehnici si decoratorii. In cauzele juridice, literele de tipar sunt intalnite cu predilectie in redactarea pieselor in litigiu, deaorece faptuitorul este incredintat ca, intrucat literele de tipar sunt morfologic sablonizate, prin imitarea lor se obtine o depersonalizare a scrisului si in felul acesta ar putea fi mai greu de identificat lucru care este adevarat, dar numai in parte.

Exista parerea ca oricine poate imita caracterele tipografice ale literelor. In realitate, nu toate literele alfabetului pot fi deghizate cu usurinta prin folosirea modelelor tipografice. Practica de expertiza evidentiaza existenta unor dificultati in executarea minusculelor tipografice, ceea ce constituie totodata o explicatie a faptului ca numeroase scrisuri sunt deghizate cu usurinta prin folosirea modelelor tipografice. Chiar in privinta majusculelor, scriptorii intampina dificultati in imitarea fidela a modelelor tipografice ale literelor (G), (J), (Y) ceea ce-i determina sa recurga fie la forme derivate din modelul de tipar, fie la formele caligrafice.

Conform mostrelor standard, semnele grafice ale literelor sunt formate, caracteristici de identificare, ceea ce ingreuneaza identificarea autorului textelor scrise cu imitarea caracterelor tipografice.

Pe de alta parte, caracteristicile scrisului unei persoane constituie o consecinta a miscarilor rapide si automatizate. Textele tipizate, avand un ritm de executie mai lent, nu contin acele trasaturi “reflectorii” care indica directia miscarii, modul de incepere si terminare a acesteia etc.

In acelasi timp, ritmul lent al scrierii, precum si modificarea voluntara a constructiei semnului grafic permit scriptorului sa-si controleze in permanenta miscarile, evitand particularitatile obisnuite in executarea semnului grafic, care de obicei ii caracterizeaza.

Lipsa legarii conduce si ea la pierderea unui intreg complexe de particularitati speciale ale scrisului. In acest fel, complexitatea identificarii este conditionata, pe de o parte, de un numar insufucient de caracteristici ale semnelor de grafice de tipar, datorita simplitatii constructiei acestora prin miscari drepte, iar,, pe de alta parte de pierderea elementelor specifice stabile ale scrisului, ca urmare a ritmului lent si a inexistentei legaturilor interliterale.

In manuscrisele unei persoane apar in majoritatea cazurilor doua grupe de caracteristici ale scrisului care, luate in ansamblul lor, constituie baza identificarii autorului scriptual.

Prima grupa de elemente caracteristice o reprezinta cele care apar datorata modificarii constructiei generale a semnului grafic in scrierea cu caractere tipografice, respectiv caracteristicile scrisului tiparit, introduse in mod constient si devenite automatisme prin exercitiu.

Fiecarei persoane ii este specific un complex deosebit de elemente caracteristice ale scrisului, care se manifesta numai in asa-numitul “scris de tipar” al persoanei respective.

Corespondenta semnelor grafice alese de scriptor prin imitarea modelelor grafice depinde precizia imitarii literelor si de deprinderea autorului de a scrie in acest fel. Cu cat sunt mai multe devieri de la modelul tipografic, ca atat mai multe vor fi caracteristicile individuale intalnite in manuscris.

O imitare precisa a formei literelor de tipar reduce posibilitatea identificarii executantului pe baza textului scris, pentru ca prin imitarea formelor standard ale semnelor grafice se modifica si miscarile obisnuite proprii scrierii cursive, pierzandu-se astfel un mare numar de caracteristici de identificare. In acelasi timp, aceasta duce si la aparitia unor noi caracteristici individuale ale persoanei care imita scrisul de tipar.

Exista o serie de factori care au unfluentat formarea scrisului tipizat. Astfel, gradul general de evolutie a scrisului obisnuit al unei persoane constituie baza formarii scrisului tipizat, intrucat deprinderea capatata anterior da scriptorului posibilitatea de a scrie cu miscari bine coordonate si intr-un ritm suficient de rapid, chiar in cazul modificarii intentionate a constructiei generale a scrisului grafic. Un grad inalt de evolutie a scrisului cursiv al unei persoane favorizeaza formarea scrisului cu imitarea caracterelor tipografice.

Modul si precizia imitarii reprezinta un al tfactor care are efecte asupra formarii scrisului tipizat. La imitarea din memorie, in manuscris apar numeroase particularitati; ele sunt rezultatul devierilor de la formele standard ale literelor si maresc posibilitatea de identificareExercitiile facute in acest scop duc de asemenea la formarea unor deprinderi, a unor forme relativ stabile ale semnelor de tipar, specifice unei anumite persoane.

A doua grupa o reprezinta caracteristicile scrisului obisnuit (cursiv) al unei persoane care, in virtutea stabilitatii lor, apar in textul tipizat. Aceste elemente, care se mentin in scrisul cu imitarea caracterelor tipografice in pofida vointei scriptorului de a le exclude, se numesc “elemente ale scrierii cursive”.

Dupa cum rata practica de expertiza, elementele scrierii cursive se modifica indeosebi in acele parti ale literelor de tipar executate cu miscari rotunjite, caracteristici intalnite mai frecvent la literele de tipar care prin constructia lor se aseamana cu cele cursive sau cu majuscule, cum ar fi 0,P,U,C,Y,X etc. In modelul tipografic al literelor N,M,G,F,B si altele aceste elemente apar mai rar.

Aparitia elementelor scrierii cursive in scrierea cu imitarea caracterelor tipografice este mult influentat de ritmul scrierii. In cazul depasirii (accelerarii) ritmului obisnuit, in manuscris apar o serie de modificari, cum ar fi: elemente ale literelor formate prin miscari rotunjite, specifice scrierii cursive, legaturi intre litere, pierderea unor amanunte ale semnelor grafice tipizate, inlocuirea literelor cu o constructie complicata prin altele cu o constructie simpla etc.

Caracteristicile generale care apar in scrierea cu imitarea caracterelor de tipar sunt, in principiu, aceleasi ca si in scrierea cursiva a unei persoane, avand insa si unele particularitati, dupa cum urmeaza:

dispunerea generala a textului scris, in raport cu suportul, caracterizata printr-o serie de elemente ca: amplasarea datei, a titlului, inaltimea si distanta fata de margini ale alineatelor, latimea si directia marginii, inaltimea ultimei linii etc;

spatierea (distantarea) intre linii, cuvinte sau chiar litere;

inclinarea literelor, care de regula se pastreaza, desi modelele de tipar sunt drepte;

dimensiunea literelor. La scrierea tipizata, de regula, dimensiunea literelor se mareste mai mult sau mai putin fata de scrierea cursiva, cu exceptia cazurilor cand scriptorul este ingradit de formatul suportului pe care trebuie sa repartizeze textul intreg. Dimensiunea literelor depinde de scopul in care se intocmeste actul, de dimensiunea suportului si de instrumentul de scris folosit;

intensitatea apasarilor si repartizarea acestora pe elementele componente ale semnului grafic, care, de regula, raman neschimbate comparativ cu scrisul cursiv;

legarea literelor. De obicei semnele grafice de tipar se scriu nelegate, dar la o scriere rapida apar elemente de unire;

caracteristicile limbajului folosit de scriptor (vocabular, semne de punctuatie, constructiile gresite in propozitii si fraze)

In functie de elementele mentionate mai sus, expertul isi poate face o opinie despre gradul de evolutie a scrisului autorului.