Tendinta suicidara in scris

Tendinta suicidara in scris

Sinuciderea este un act semnificativ cu implicatii sociale deosebite. Pentru Albert Camus, chestiunea sinuciderii este extrem de reprezentativa pentru un intreg grup deprobleme existentiale ale antropologiei filozofice. Suicidul este mai curand o conduita particulara decat o boala propriu-zisa.

Exista dezechilibre caracteriale care favorizeaza tentativa impulsul surprinzand prin bruschetea scutului. Grafologul este rar consultat asupra riscului eventual de sinucidere la un scriptor dat. Mai adesea aratau documente scrise de catre o persoana care s-a sinucis sau care a facut o tentativa, cerandu-i-se, daca este posibil sa regaseasca indicii care ar putea atrage atentia.

Desigur nu se pot trage concluzii categorice din punct de vedere grafologic intr-o problema atat de vasta intrucat se sinucide, repetam, la orice varsta si dintr-o infinitate de motive[1].

Studiul scrierii permite de a se vedea unde dinamismul psihic a fost perturbat in cazul tulburarilor psihologice dar nu se poate prevedea trecerea la act. Scrierea sinucigasilor nu este obligatoriu patologica (doar in anumite cazuri), dar este expresia unui dezechilibru , a unei lupte inegale intre energia vitala si dezastrele sau agresiunile lumii inconjuratoare , existand o relatie intre dezadaptare si riscul de autodistrugere.

Ca proportii: ingustarea exagerata sau largime exagerata a cuvintelor, depasante inferioara exagerat de lungi sau scurte, depasante superioare exagerat de inalte sau joase, bucle foarte mari sau de forma anormala,sau bucla extrem de restransa, exagerarea sau atrofia semnelor libere (inceputul si finalul cuvintelor, bare ale lui “t”, accente), majuscule prea mari sau prea mici, litere deformate (o parte a literei este disproportionata fata de rest) semnatura prea mare, prea mica sau prea diferita de text, descendenta.

Ca structura : literele sunt labile sau prea rigide, relaxare exagerata, lipsa de fermitate prin aracade, telescopie, tremuraturi exagerate, intreruperi ale traseului, prin litere facute din segmente, suduri, rupturi , pete litere umplute, linii prea ascendente, alburi neregulate (spatii importante si neregulate intre cuvinte sau marigini neregulate) deschideri sau includeri exagerate sau anormale.

Ca dimensiuni: scrierea prea mica sau prea mare, izolare sau compactivitate exagerata.

Ca orientare: scrierea rasturnata, dreapta - rigida sau exagerat de inclinata (directie) sinistrogiritate exagerata.

Ca dinamism: prea mare lentoare, neregularitate sau regularitate forte accentuate (in dimensiune, directie, continuitate), miscare flotanta, barata, cabrate sau excesiv de dinamice.

Ca presiune, se are in vedere o presiune foarte slaba, neregulata. Ordonarea este in general perturbata ca si configuratia interliniilor, a spatiului dintre cuvinte, precum si un aspect de “scriere descendenta”, adica situata in partea stanga sus a paginii, sugerand un refuz , o indepartare spre trecut si imaginar.

Alte aspecte grafice. Mod de legatura frecvent utilizat este arcada, care in contextul respectiv ar exprima repliere narcisista, intrerupere a comunicari cu ceilalti , absenta de curbe care ar exprima lipsa de suplete, rigiditate sau din contra exces de curbe care ar corespunde lipsei de fermitate, de stabilitate, adesea absenta de unghiuri drepte, indicand o lipsa de rigoare, de constanta, de posibilitati de ancorare in realitate sau invers, exces de unghiuri drepte, indicand incapatanare, rezistenta obstinanta, folosirea de trasaturi subtiri sau pline fara a face diferenta dintre ele; mai apar trasaturi finale oblice la dreapta si in jos, accente si virgule imprastiate sau ascutite.

In ceea ce priveste gradele de tensiune grafice (Paphal), s-a notat ca, cele mai frecvente sunt gradul I si IV- gradul I traduce infantilism al personalitatii, labilitatea, excitabilitatea si slabiciunea rezistentei, in tmp ce grasul V ar corespunde unei reactivitati excesive, unei rele economii a energiei, violentei, rigiditatii.

Aceste grade de extreme ale tensiunii grafice constituie elementele esentiale ale unui ritm de baza (Grundhytmus) slab si ar traduce esecuri si carente, deficit de integrare.

Abordarea grafologica se va referi la trasatura care este net modificata , la miscare care este uneori lipsiota de suplete , ceea ce impreuna cu alte semne grafice ar indica o lipsa de comunicare.

Se mai remarca a ingustare a literelor, ceea ce sugereaza teama, inhibitia miscarii provenind din frica sau neincredere; daca survin in text si aspecte de etalare, ar semnifica impulsuri contradictorii care pierd alternanta sa ritmica de tensiune / destindere sau o redactare a miscarii care tine la unghi cu exces de tensiune pe fond de inhibitie.

In ceea ce priveste forma pot aparea - neregulariatti ale zonei mediane -in dimensiune , inaltime sau largime, ceea ce ar traduce un sentiment de sine fluctuant, uneori o tendinta depresiva: de asemenea , finale alcatuite care opresc la sfarsitul cuvintelor , ca si cum s-ar bloca contractul trasaturi acoperite, retusuri care diminueaza lizibitatea.

Ritmul spatial este perturbat : folosirea conventioanla a spatiului, inegalitati, stangacii, dezordonat, invadat, repartitia maselor grafice aritmica.

Ritmul de structurare a formei este modificat : forme scolare, impersonale, nesigure, nediversificate sau forme exagerate, umflate, torsionate, ornamente discordante. Avem asadar la aspectul grafic de imaturitate afectiva modificari ale miscarii, formei, spatiului ale ritmului cu o predominare a formelor infantile descrise de mai multi autori francezi.

Ca atare, consideram ca studiul scrierii candidatilor, la sinucidere trebuie sa se refere esential la trasatura, structura (miscare, forma, spatiu) tensiune grafica si ritm de baza.

Din tot ceea ce am aratat este usor de inteles ca nu exista semne grafice specifice ale suicidului. Iar acela care au putut fi descrise sunt semne de depresiune, anxietate, agresivitate, labilitate (instabilitate emotiv - actionala), inhibitie accentuata (repliere narcisista)etc.

Ele sunt resturi psihologice care pot sa aiba influenta lor, dar nu sunt in mod automat determinate. Se poate deci vorbi cel mult de risc sau de o tendinta suicidara cand scrierea abunda in aspectele descrise. De asemenea, cand apar brusc modificari in grafismul unor persoane coincizand cu izbucnirea unor tulburari psihice si de comportament. Sau cand se observa o accentuare a unor manifestari la persoane cu o constitutie premorbida, sau cand survine o inrautatire a tulburarilor unor persoanalitati net patologice (melancolice , schizofrenici, ect). De aici importanta urmariri sistematice si dinamice a scrierii acestor categorii de persoane care trebuiesa fie luate in seama de cineva avizat si care sa-i avertizeze pe cei din jur ca poate se pregateste ceva.

Schita patografica si grafologica a pictorului Van Gogh.

Pentru exemplificare prezentam acum o schita patografica si grafologica a unui mare creator, pictorul Van Gogh care s-a sinucis.

Vincent Van Gogh care s-a nascut la 1853.

Din copilarie el a prezentat tulburari caracteriale: era ursuz, taciturn, meditativ, solitar si nu prea lua parte la jocurile fratilor si surorilor lui.

Profesorul Gastaut, intr-un studiu foarte complex,a insistat asupra diagnosticului de epilepsie ca si o stare psohopatica polimorfa. Tulburarile de caracter sunt dificil de analizat , unele dintre ele observandu-se la multi epileptici psihomotori. El era impulsiv, instabil , violent si se infuria pentru motive neinsemnate. Trebuia insistat asupra caracterului amnezic al acestei crize atat de tipice pentru epilepsie.

Si actualmente se poate admite ca Van Gogh nu era un psihopatie , ci un mare nervozat suferind de epilepsie psihomotorie.

Ca indicii de ansamblu: grad de tensiune grafice foarte variate, ritm perturbat al miscarii, dar creatie de forme personale si originalitate.

Raportul miscare/foma are in vedere predominarea miscarii, dar si nevoia de a forma.

Se defineste prin: scriere inegala , simpla, presiune marcanta, legaturi in arcade si ghirlande , dilatata, inclinare cu redresari progresiva cu juxtapusa, tocata.

Are o scriere neregulata, legaturi variate, inclinare mare a literelor, aspecte centrifuge, presiune pe alocuri redusa , ritm spatial uneori accentuat, scriere aritmica, stabilizari rigide, presiunea variabila, aspecte centripete, refuz de adoptare ca si insecuritate, adaptare dificila (destindere insuficienta si inhibitie inadegvata).

Scrierea lui Van Gogh prezinta neregularitati si disproportii in inaltime, largime a literelor , in incliantie, directie , continuitate, oranduire a spatiului , efectand in fapt toti indicii grafici. Ca interpretare: predominare a starii emotionale asupra ratiunii; Van Gogh traieste dominat de emotiile sale, cel mai adesea in lupta cu sine insusi; inadaptare a vietii interioare la problemele puse de realitate.

Trebuie subliniata inegalitatea marcanta in largimea literelor si care ar trada alternante ale nevoii de contacte si de retineri, de spontanietate si de inhibitie. Apoi, inegalitati accentuate ale presiunii trasaturilor, apasarii bruste cu aspecte pe alaturi macinate de presiunea trasaturilor precum si inegaliatati ale directiei randurilor ceea ce ar arata stari dispozitionale variabile.

Remarcam de asemenea , mari spatii primare , secundare si tertiare (in litere, intre litere si intre cuvinte) ca si aspectul in general al scrierii, duble curbe, ghirlande care unesc trasaturile pline cu cele subtiri ceea ce ar indica ca aceasta fire creatoare si voluntara ascunde o lipsa de siguranta interioara, care nu parvine sa compenseze marele sau dinamism.

De notat ca spatiul dintre linii se reduce progresiv spre sfarsitul textului, ceea ce ar sugera ca scriptorul resimte dificultati sa pastreze o distanta fata de sine insusi si fata de activitatea sa. Anumite finale prelungite sut in mod paradoxal finale ingrosate,contrazicand elanul general al scrierii catre drept si parand a indica ceea ce pictorul insusi spunea: “ Contactul de care avea nevoie, nu ii gasesca decat in final decit in mine insumi”[2].

Concluzionam spunand ca Van Gogh nu a fost impiedicat de “nebunia” sa, sa devina un mare pictor, dar i-a favorizat agresivitatea asupra sa insusi.