Consideratii generale privind expertiza criminalistica

Consideratii generale privind expertiza criminalistica

In scopul aflarii adevarului, organele judiciare pot supune examinarea ca o problema de specialitate, referitoare la urme sau la alte mijloace materiale de proba, care necesita cunostintele unor specialisti ori experti criminalisti.

Expertiza criminalistica este o activitate de cercetare stiintifica a urmelor si a altor mijloace materiale de proba in scopul identificarii persoanelor, animalelor, plantelor, obiectelor, substantelor sau fenomenelor, al determinarii anumitor insusiri ori schimbari intervenite in continutul, structura, forma si aspectul lor.

Organele judiciare pot solicita efectuarea expertizei criminalistice atunci cand pentru lamurirea unor fapte sau imprejurari ale cauzei sunt necesare cunostintele unui expert.

In timpul efectuarii unei experitze se folosesc metode, procedee, mijloace tenhice si tehnici de lucru comune. Se au in vedere: studierea si insusirea obiectului lucrarii; examinarea separata a materialului in litigiu si a celui de comparat; examinarea comparativa; demonstatia si formularea concluziei.

Expertiza criminalistica face parte din categoria mai larga a expertizelor judiciare ce constituie un mijloc de proba, un procedeu probator valoros, prin care, pe baza unei cercetari fundamentale pe date si metode stiintifice, „expertul aduce la cunostinta organului juridic concluzii motivate stiintific cu privire la fapte pentru a caror lamurire sunt necesare cunostinte specializate”[1].

Definitoriu pentru expertiza criminalistica este faptul ca ea reprezinta o cercetare stiintifica a probelor materiale, destinata identificarii persoanelor, obiectelor, substantelor si fenomenelor aflate in legatura cauzala cu fapta si -tabilirii anumitor proprietati ale acestora, precum si a unor eventuale modificari _e forma, continut si structura.

Laboratoarele de expertiza criminalistica,aflate in subordinea Ministerului Justitiei, au fost infiintate in anul 1969. Incepind cu anul 1990, in cadrul Ministerului Justitiei a fost infiintat si un Birou de expertize tehnice.

Activitatea de criminalistica, desfasurata in sistemul Procuraturii Romaniei, este condusa si indrumata de catre Compartimentul de criminalistica -” Procuraturii Generale.

Un accent deosebit este pus pe structura si generalizarea practicii de specialitate, in scopul perfectionarii regulilor tactice de efectuarea principalelor acte de urmarire penala, precum si perfectionarea metodologiei cercetarii infractiunilor. Dintre acestea, o atentie sporita se acorda infractiunilor care prezinta un pericol social ridicat, ori care sunt savarsite cu violenta.

Eficienta constatarilor tehnico-stiintifice si a expertizelor criminalistice, ca, de altfel, a oricarei expertize judiciare, depinde, in buna masura de modul in care organele de urmarire si instantele de judecata dispun efectuarea acestora. Respectarea nu numai a prevederilor legale, dar si a unor reguli sau cerinte privind oportunitatea si stabilirea obiectului expertizei, formularea intrebarilor si calitatea materialelor trimise expertului, este de natura sa influenteze direct rezultatele expertizelor.

Oportunitatea expertizei se raporteaza si la momentul dispunerii acesteia, intrucat pot aparea consecinte negative prin intarzierea cat si ordonarea ei prematura[2].

Aprecierea si valorificarea expertizelor reprezinta o activitate ce reclama din partea organelor judiciare nu numai cunostinte din domeniul dreptului, ci si cunostinte de cultura generala, din domeniile stiintei si tehnicii, cu precadere dintre cele inmanunchiate intr-un domeniu cum este stiinta Criminalisricii. De altfel, dupa cum s-a subliniat mai sus, aceasta necesitate se constituie ca un argument de netagaduit privind rolul formativ al criminalisticii in pregatirea viitorilor juristi, in conditiile in care, astazi, organele judiciare sunt obligate sa solutioneze cauze dintre cele mai diverse, specifice unor domenii ori relatii sociale ce depaseste mult vechiul cadru traditional in care se practica justitia, cu ani in urma.

Stabilirea corecta a obiectului expertizei criminalistice are implicatii directe asupra modului de valorificare judiciara a acestui mijloc de proba. Delimitarea stricta a aspectelor de clarificat este de natura sa influenteze pozitiv insasi cercetarea fondului problemelor ce constituie obiectul expertizei. Dupa cum se invedereaza in literatura de specialitate, obiectul expertizei judiciare consta in lamurirea unor fapte sau imprejurari, de fapt ce reclama cunostinte speciale din diverse domenii[3].

Argumentul principal in sustinerea acestor opinii ii reprezinta insasi prevederile art. 116 C. Pr. Penal, potrivit carora, in vederea aflarii adevarului, pentru lamurirea unor fapte sau imprejurari ale cauzei se apeleaza la cunostintele unui expert, precum si ale art.201 C. Pr. Civil in care se arata ca instanta poate recurge la parerea unor specialisti pentru lamurirea unor imprejurari de fapt.

In consecinta, organele judiciare au datoria de a veghea la respectarea cerintei de limitare a obiectului expertizei criminalistice in exclusivitate la ceea ce legea defineste generic „fapte sau imprejurari” nu la probleme de drept, cum ar fi stabilirea vinovatiei sau nevinovatiei unei persoane, precizarea naturii juridice a unei fapte sau a unui aspect, reglementate prin acte normative. In acest fel se previn situatii de genul celor in care expertul isi exprima parerea in legatura cu calificarea juridica.