Tendinte moderne in politica penala

Tendinte moderne in politica penala

Politica penala la nivel statal manifesta o tendinta de armonizare internationala atat in planul legislativ al combaterii criminalitatii, cat si in planul respectarii drepturilor omului, devenit o adevarata 'religie'[1] a sfarsitului acestui secol.

In aceasta conjunctura, o importanta speciala revine congreselor specializate organizate de Natiunile Unite (la care participa, in calitate de raportori ori de consultanti, personalitati din toate statele lumii, atat oameni de stiinta, cat si reprezentanti ai puterii legislative si executive).

O importanta decisiva in prefigurarea tendintelor actuale si de perspectiva in politica penala au avut-o ultimele doua congrese specializate ale O.N.U., respectiv cel de la Milano si al VIII-lea Congres al Natiunilor Unite asupra prevenirii criminalitatii si tratamentului delincventilor, desfasurat la Havana in perioada 27 august-7 septembrie 1990.

1. Tendinta represiva, neoclasica

Conform Recomandarilor de politica penala ale Congresului de la Havana, Anexa A, tendinta represiva ar trebui sa se manifeste mai ales in cazul terorismului, al crimei organizate, infractiunilor contra mediului inconjurator si impotriva activitatilor corupte ale functionarilor publici.

Aparitia curentului neoclasic ca orientare teoretica este insa de data mai recenta si s-a constituit initial intr-o reactie fata de modelul curativ de politica penala, criticat sub aspectul ineficacitatii metodelor si tehnicilor de tratament, abuzului de psihiatrie si al neglijarii programelor globale de prevenire a criminalitatii. De asemenea, sistemul pedepselor cu durata nedeterminata, probatiunea si eliberarile 'pe cuvant' au fost criticate, considerandu-se in acest sens ca ele constituie un vast domeniu al arbitrariului juridic si executional, implicand contradictii grave intre masurile non-punitive si sistemele penale represive.

Dupa disputele care au avut loc pe aceasta tema in perioada 1970-1975, ideile scolii clasice de drept penal au fost reluate in planul teoriei politicii penale, adeptii lor fiind sustinuti de realitatea infractionala concreta, de 'explozia' criminalitatii in tarile occidentale si de tendinta de universalizare a acestui fenomen.

Fara a fi partizanul masurilor represive, J. Pinatel recunoaste ca aceasta tendinta este oarecum justificata de cresterea grava a infractionalitatii, mai ales a celei savarsite cu violenta, fapt care determina o reactie agresiva de aparare din partea societatii, reactie reflectata in plan legislativ. Totodata, autorul atrage atentia asupra marilor probleme pe care le ridica mediul penitenciar, care se constituie intr-o adevarata 'scoala a crimei', din care infractorii ies mai versati, mai marcati psihic si mai inraiti.

2. Tendinta moderata

Tendinta moderata in politica penala reprezinta tentatia echilibrului intr-o lume din ce in ce mai dezechilibrata. Aceasta tendinta este o politica a bunului-simt, dictat de ideea ca atat o represiune mai inalta, cat si renuntarea la sanctiunea penala vor conduce la dificultati.

Tendinta moderata a fost marcata cu prilejul tuturor reuniunilor internationale de specialitate din ultimele doua decenii si exprimata cu claritate cu prilejul congreselor de la Milano si Havana. Astfel, in 'Planul de actiune' de la Milano se precizeaza:

'Trebuie explorate si incurajate formele diverse ale participarii comunitatii (la prevenirea si combaterea criminalitatii — n.n.), in scopul crearii alternati­velor viabile la interventia judiciara pura, alternative care ar putea furniza metode mai accesibile pentru administrarea justitiei, cum ar fi medierea, arbi­trajul si curtile de conciliere '.                                                           

In acelasi sens, se remarca si importanta Seminarului European asupra Alternativelor la Pedeapsa cu inchisoarea (Helsinki - 1988). Cu acest prilej s-a sustinut ca pedeapsa cu inchisoarea trebuie sa fie aplicata cu moderatie si numai in cazul savarsirii unor infractiuni grave ori atunci cand subiectii activi ai faptelor penale sunt delincventi incorigibili[2].

Referitor la masurile alternative inchisorii trebuie sa se acorde o mai mare importanta:                                                                                          

- avertismentului penal, amanarii nelimitate a pronuntarii sentintei, masurii de compensare a victimei;

- pedepsei pecuniare, atat amenzii, cat si sanctiunii denumite 'zile-amenda';

- aplicarii pedepselor care prevad munca in serviciul comunitatii ori condam­narea la locul de munca;

- limitarii ori interziceri i unor drepturi pe o perioada limitata de timp;

- mentinerii unor sanctiuni specifice modelului curativ, intre care suspendarea executarii pedepsei si probatiunea;

- modalitatilor de executare a sanctiunii cu inchisoarea in 'semilibertate' sau „semidetentie';

- solutionarii conflictelor penale pe alte cai decat cele obisnuite, cum ar fi mediatiunea si dejuridicizarea.

Tendinta moderata in politica penala, orientata pe ideea de alternativitate ofera multiple solutii viabile important este insa modul in care acest model este raspus in practica, fondurile alocate si nivelul de calificare a personalului din sistemul justitiei penale.

Regionalizarea dreptului penal international si cooperarea in materie penala

Colocviul pregatitor al celui de-al XV-lea Congres al Asociatiei Internationale le Drept Penal (Rio de Janeiro - septembrie 1994), desfasurat la Helsinki, in perioada 1-6 septembrie 1992, sub d «numirea 'Regionalizarea dreptului penal international si protectia drepturilor omului prin mijloacele procedurii penale', a abordat pe larg aceasta problematica. in urma dezbaterilor care au avut loc s-a concluzionat ca in perioada actuala exista un interes evident din partea tuturor statelor europene pentru armonizarea legislatiilor penale si procesual-penale, in scopul asigurarii unei mai bune protectii sociale, prin sporirea eficientei sistemului justitiei penale si a protejarii   drepturilor omului.