Aspecte criminologice ale infractiunilor economico- financiare

Aspecte criminologice ale infractiunilor economico- financiare

1. Conceptul de criminalitate

Teoria economica subliniaza rolul fundamental pe care il are siguranta si increderea pentru cresterea si buna functionare a economiei de piata, care este inteleasa ca un ansamblu de reguli si proceduri necesare pentru a permite o productie si un schimb eficient al resurselor intr-o societate moderna si democratica.

Din perspectiva sociala, increderea si siguranta operatorilor economici nationali si internationali, se bazeaza numai pe convingerea ca exista un complex de reguli ale jocului, garantate si controlate de institutiile publice, care astfel, directioneaza in sensul dorit atitudinile si comportamentele, si in acelasi timp rezolva conflictele de interese si sanctioneaza comportamentele necinstite.

Dezvoltarea normala a unei economii moderne este insa permanent amenintata de cantitatea si calitatea actelor si faptelor ilicite si criminale care sunt comise, iar institutiile publice sunt acelea care au raspunderea asigurarii ordinii competitionale pe piata bunurilor si serviciilor, sa asigure transparenta capitalurilor si a muncii, sa asigure eficienta si eficacitatea justitiei pentru

apararea drepturilor si rezolvarea conflictelor.

In prezent, evolutia societatilor contemporane evidentiaza faptul ca desi s-au intensificat masurile si interventiile institutiilor publice specializate de control impotriva faptelor de criminalitate, se constata o recrudescenta si o multiplicare a faptelor ilicite comise in domeniul economico-financiar, bancar, inclusiv prin santaj, coruptie, si chiar cu violenta si agresivitate. Astfel, actele de inalta criminalitate comise prin violenta si coruptie tind sa devina deosebit de intense si periculoase pentru stabilitatea si securitatea institutiilor, grupurilor si indivizilor, fiind asociate de multe ori cu cele de crima organizata, terorism si violenta institutionalizata, specifice, ”subculturilor” violentei si crimei profesionalizate.

Majoritatea specialistilor si cercetatorilor in criminologie apreciaza ca sursele recrudescentei si multiplicarii actelor de inalta criminalitate rezida in perpetuarea unor structuri politice, economice si normative deficitare, in mentinerea si accentuarea discrepantelor sociale si economice dintre indivizi, grupuri si comunitati si intensificarea conflictelor si tensiunilor sociale si etnice.

Criminalitatea si lupta pentru prevenirea si combaterea criminalitatii, prin natura lor, sunt concepte pluridisciplinare si comporta multiple abordari conceptuale si operationale. Ele pot fi analizate din perspectiva juridica, criminologica, istorica, social-politica, filozofica, logico-sistemica, etica, biologica, etc..

Potrivit lui Emille Durkheim, unul din cei mai mari sociologi ai timpului, „criminalitatea face parte din societate la fel de normal ca nasterea si decesul, iar o societate fara crima ar fi patologic supra-controlata”, astfel ca „teoretic crima ar putea sa dispara cu desavarsire numai daca toti membrii societatii ar avea aceleasi valori, dar o asemenea standardizare nu este nici posibila si nici de dorit” .

Ca fenomen juridic, criminalitatea „cuprinde ansamblul comportamentelor umane considerate infractiuni, incriminate si sanctionate ca atare, in anumite conditii, in cadrul unui sistem (subsistem) de drept penal, determinat concret geoistoric ” .

Infractiunea este un eveniment, iar criminalitatea constituie un fenomen social de masa care manifesta o anumita regularitate sau stabilitate a frecventelor. Criminalitatea, fiind astfel legata de societate, a existat si va exista intotdeauna, motiv pentru care „este o utopie a ne gandi la starpirea absoluta a criminalitatii, tot ceea ce putem face este ca s-o reducem si s-o imblanzim” .

Pentru stabilirea masurilor necesare de reducere si „imblanzire” a criminalitatii este foarte importanta examinarea factorilor generatori de criminalitate si a consecintelor sociale, economice, umane, psihologice, etc., care se produc efectiv sau sunt susceptibile a se produce prin comiterea de infractiuni, si care pot fi masurate si evaluate prin mijloace stiintifice si diminuate in raport cu strategiile si resursele alocate.

2. Criminalitatea economico-financiara realitate permanenta a vietii economice si sociale

Este un fapt cunoscut si in acelasi timp recunoscut, de toti oamenii de stiinta din cecetarea criminologica, ca germenii criminalitatii economice au aparut odata cu primele forme de viata economica si s-au dezvoltat in paralel cu toate modificarile vietii economico-sociale, culturale si politice. Ca si concept, criminalitatea economica se pare ca a aparut pentru prima data in literatura criminologica in anul 1872, cand Edwin Hill a utilizat sintagma „criminalitatea gulerelor albe”, sintagma care a fost insa consacrata ulterior de Edwin Sutherland in celebra sa lucrare „White-Collar Criminality”, aparuta in anul 1939. In dezvoltarea conceptiei sale cu privire la criminalitatea gulerelor albe, Edwin Sutherland a avut in vedere trei planuri respectiv: infractiunea, infractorul si atitudinea societatii.

Infractiunea care face parte din criminalitatea gulerelor albe reprezinta un act al unei persoane care are un statut socio-economic ridicat, respectabil si respectat, act care incalca o regula legala sau de alta natura referitoare la activitati profesionale. Acest act consta in exploatarea increderii sau a credulitatii altora, fiind realizat de o maniera ingenioasa, care sa excluda ulterior descoperirea. Prin acest concept se atrage atentia ca in afaceri pot apare comportamenete ilegale, care de multe ori nu sunt incriminate, iar in masura in care comportamentele sunt incriminate autorii nu sunt urmariti in justitie, nefiind considerati infractori in sensul clasic al termenului.

Infractorii, cei care savarsesc infractiuni in domeniul economic sunt, de regula, cetateni care prin statutul lor sunt deasupra oricaror suspiciuni. Ei comit actele criminale in legatura cu afacerile, cultura si mediul lor profesional, sunt constienti de caracterul legal ori ilegal al conduitei lor, dar nu se considera infractori, fiind convinsi ca ratiunea si rentabilitatea primeaza in fata legii. Astfel se poate spune ca ei considera ca au un drept personal, in virtutea pozitiei sociale pe care au dobandit-o, de a incalca legea. Sutherland constata ca un asemenea comportament este invatat in interactiunea cu alte persoane in procesul comunicarii, iar directiile specifice ale motivelor si impulsurilor sunt invatate din continutul legilor, care sunt favorabile sau nefavorabile. In acest fel Sutherland sustine ca sensul actelor criminale, indiferent ca este vorba de un furt dintr-un magazin, evaziune fiscala, prostitutie sau delapidare, apare in principal ca urmare a sensurilor date acestor acte de catre alte persoane cu care individul se asociaza in cadrul grupurilor intime de persoane (cercurile de prieteni)[4].

Eseu: Obligatiuni - elementele obligatiei - clasificarea obligatiilor Referat: Libertatea constiintei - drept fundamental

Atitudinea societatii si reactia sa fata de acest gen de criminalitate deseori incurajeaza pe infractori. Astfel scopul principal urmarit de infractori este reusita, succesul social sau financiar. In realizarea acestui scop, chiar daca exista si mijloace legale, mijloacele ilegale sau imorale nu sunt excluse, in masura in care sunt eficace si eficiente, astfel, vechiul principiu machiavelic „scopul scuza mijloacele” este permanent in actualitate.

Reactia societatii fata de infractionalitatea in afaceri este, de asemenea, retinuta comparativ cu reactia fata de infractionalitatea clasica8. Criminalitatea economica se desfasoara in contextul vietii economice, a afacerilor si a finantelor, prin metode si mijloace care nu fac, in principiu, apel la forta si la violenta fizica, astfel ca acest tip de criminalitate nu este cunoscut, iar cand este cunoscut este tratat cu indiferenta.

Pe fondul eludarii deliberate a cadrului legislativ criminalitatea gulerelor albe implica evaziuni si fraude fiscale, coruptie si santaj precum si alte violari ale legii ca o parte a unei ocupatii sau afaceri, in scopul de a-si asigura profituri ilicite imense. Caracteristicile contemporane recunoscute ale criminalitatii gulerelor albe, in domeniul economico-finaciar sunt de natura a demonstra complexitatea fenomenului, dar mai cu seama trebuie luate in considerare pentru aprecierea posibilitatilor de descoperire si probare a faptelor ilicite comise.

Principalele caracteristici ale criminalitatii gulerelor albe sunt:

􀂙 infractiunile sunt comise in scopul maximizarii profiturilor;

􀂙 implica relatii stranse intre participanti, uneori chiar forme complexe de organizare;

􀂙 presupun implicarea unor persoane care se bucura de pozitii sociale, economice, politice si profesionale dintre cele mai bune;

􀂙 au vizibilitate scazuta;

􀂙 implica difuziunea responsabilitatii;

􀂙 se comit intr-o perioada mare de timp, greu de circumscris;

􀂙 acoperirea lor este usurata de complexitatea operatiunilor financiare si de posibilitatile pe care le ofera tinerea contabilitatii, pentru a disimula afacerile frauduloase;

􀂙 autorii lor stiu sa inspire incredere prin atitudine si comportament, sunt inteligenti, avizati si versati;

􀂙 complexitate si dificultate in actiunea de descoperire si de cercetare;

􀂙 implica sentimente de victimizare din partea persoanelor cercetate;

Cei mai multi specialisti considera insa ca „societatile moderne sunt caracterizate printr-o stare de anomie, de lipsa a legilor si a normelor morale, precum si de distorsiune intre scopul declarat al unei societati si mijloacele de acces la acel scop” . Un rol important in analiza starii de anomie il prezinta manifestarile de solidaritate in raport cu infractiunile care se comit in sfera criminalitatii economice. Solidaritatea este foarte evidenta la nivelul anumitor categorii sociale privilegiate, situatie in care se comit mari fraude economicofinanciare, beneficiind ulterior de tergiversarea proceselor, chiar pana la intervenirea termenelor de prescriptie. In mod discriminatoriu, in cazul unor infractiuni obisnuite producatoare de pagube mici, autorii sunt pedepsiti penal prompt si exemplar.

Asemenea tratamente diferentiate dezvolta anomia in plan social si intareste convingerea ca societatea nu cultiva, in fapt, idealul de justitie. Specific activitatilor ilegale ale criminalitatii economico-financiare este faptul ca acestea sunt realizate prin:

􀂙 procedee viclene, inselatoare, cu abilitate si ingeniozitate;

􀂙 procedee frauduloase, falsuri si contrafaceri;

􀂙 abuzuri de putere si coruptie;

􀂙 exploatarea secretelor comerciale sau a datelor confidentiale;

Infractiunile din domeniul criminalitatii economice presupun astfel cunostinte si competente profesionale ridicate din partea celor care le comit. Aceste infractiuni impun si necesitatea unei specializari rapide si permanente a instantelor de control, de urmarire si de sanctionare, deoarece asemenea fapte provoaca prejudicii patrimoniale considerabile, conduc la lipsa de viabilitate a

societatilor si implicit la pierderea locurilor de munca si, nu in ultimul rand, afecteaza calitatea vietii si a mediului inconjurator.

3. De la criminalitate economico-financiara la criminalitate organizata

De la „simpla” criminalitate economico-financiara si pana la crima organizata, nu este decat un pas. Cand s-a produs acest pas, nimeni nu poate preciza. Sigur nu se va recunoaste producerea lui. Mai mult ca sigur, cei acuzati si mediatizati ca facand parte din crima organizata, prin infractiunile pentru care sunt cercetati, nu vor recunoaste acest fapt. In nici un caz nimeni nu poate prognoza cand se va produce acest pas.

In peisajul criminalitatii, fenomenul criminalitatii organizate, se distinge prin agresivitate si periculozitate, el este tot mai prezent in viata sociala, economica si politica a fiecarui stat, iar efectele sale sunt in cele mai multe cazuri minimizate sau chiar ignorate de catre cei care trebuie sa asigure masuri ferme de prevenire si combatere.

In cadrul acestui fenomen coexista criminalitatea transnationala care reprezinta acea dimensiune a criminalitatii organizate, prin care se incalca simultan legislatiile penale a doua sau mai multor tari ori situatia in care infractiunile savarsite intr-o anumita tara produc consecinte economico- sociale intr-o alta tara Structurile de crima organizata sustinute de o puternica forta financiara, in special subterana, care le asigura o impresionanta capacitate de influentare si de interventie pentru realizarea propriilor scopuri si interese, precum si o mare flexibilitate si mobilitate in raport cu factorii de control social, tind permanent sa pericliteze securitatea statelor si sa afecteze stabilitatea institutiilor publice, constituindu-se astfel intr-o adevarata frana in calea dezvoltarii economico-sociale si a democratiei.

Conform Grupului Ad-hoc pentru Crima organizata al Uniunii Europene, printre caracteristicile esentiale care confera putere si autoritate crimei organizate se regasesc :

􀂙 colaborarea dintre doua sau mai multe persoane;

􀂙 impartirea clara a responsabilitatilor;

􀂙 desfasurarea de actiuni pe o perioada lunga sau nedeterminata de timp;

􀂙 opereaza conform unei anumite discipline si unui anumit control;

􀂙 sunt banuite de infractiuni grave;

􀂙 opereaza la nivel national si international;

􀂙 folosesc, dupa caz, violente si alte mijloace de intimidare;

􀂙 folosesc structuri formale comerciale sau pseudo-comerciale;

􀂙 isi exercita influenta in mediul politic, in mass-media, in administratia publica, in sectoarele economiei sau asupra organismelor judiciare;

􀂙 urmaresc maximizarea profitului si puterea;

Pentru a facilita intelegerea mai precisa a fenomenului, Grupul Ad-hoc mentioneaza ca daca un grup infractional prezinta cel putin sase din aceste caracteristici, intre care obligatorii cele referitoare la colaborarea dintre doua sau mai multe persoane, comiterea de infractiuni grave si urmarirea profitului si a puterii, el poate fi considerat implicat in crima organizata.

Bibliografie:

• Tudor Amza, Criminologie, Tratat de teorie si politica criminologica, Ed. Lumina Lex, Buc. 2002;
• Gindicelli-Delage, Droit pénal des affaires, Dalloz;
• N. Moldoveanu, Criminalitatea economico-financiara, Ed. Global Print, Buc. 1999;
• Dr. Tr. Pop, Curs de criminologie, Cluj, 1928.