Terorismul international

Terorismul international

Ca forma de manifestare a violentei, terorismul presupune folosirea deliberata si sistematica a unor mijloace de natura sa provoace teroarea, de exemplu asasinatele si rapirile. Teroarea este folosita nu numai pentru a slabi, distruge moralul adversarului, dar si pentru a submina ordinea sociala, pentru a atinge anumite obiective cu caracter politic; victime ale terorii nu sunt numai anumiti indivizi, ci insasi societatea.

1. Concept

Notiunea de terorism - din punct de vedere etimologic - este un derivat de la 'teroare' - teroare - frica - Deimos.

Razboiul, lupta, conflictul presupun recurgerea la folosirea fortei, a mijloacelor violente, distructive.

Resorturile psihologice ale acestui fenomen sunt: frica (teama) si teroarea.

Notiunea de teroare, luata de sine statator, exprima o stare de teama, care inspaimanta, tulbura si paralizeaza (teama colectiva), indusa prin 'terorizare', adica amenintarea cu violenta sau folosirea acesteia.

Violenta implica recurgerea de forta de catre un individ sau un grup in vederea prejudicierii integritatii unor persoane sau bunuri.

Unii specialisti considera terorismul ca fiind forma cea mai organizata, de teroare, altii sustin ca acesta se refera la o activitate sociala organizata - teroarea fiind doar o stare psihica.

Actul de terorism are un scop similar descurajarii generale, victima primara este mai putin importanta in comparatie cu efectul general scontat asupra unei colectivitati sau grup caruia ii este adresat, de fapt.

Terorismul, desi produce victime individuale, este o crima la adresa unei intregi comunitati sociale.

Teroarea este un fenomen psihologic natural, iar terorismul reprezinta exploatarea constienta a acesteia.

Terorismul are caracter coercitiv, menit sa influenteze prin manipulare vointa victimelor sale directe si a publicului tinta.

Pentru a-si pastra nealterata credibilitatea, terorismul materializeaza sistemic amenintarea in violenta sangeroasa.

Astfel, sociologii definesc terorismul ca fiind utilizarea de grup catre un grup al violentei sub acoperire, in scopul atingerii unor obiective politice, deci poate fi considerat o forma de strategie violenta, de constrangere, folosita pentru a schimba libertatea de optiune a celorlalti.

Definirea conceptuala ar consta in caracteristicile terorismului grupate in patru categorii generale: obiective, strategii, operatii si organizare.

Scopul final urmarit de terorism este de natura politica; oricare ar fi psihologia de grup sau motivele personale ale indivizilor care recurg la acte de terorism, prezenta unor teluri politice este esentiala, acestea separand terorismul de alte acte criminale.

Terorismul considera ca existenta injustitiei nu poate fi inlaturata prin nici o alta metoda decat prin violenta, de aceea a fost definit si tactica ultimei solutii. Multe organizatii teroriste isi justifica astfel actiunea neapeland la teluri politice, ci la 'instante superioare', la 'adevaruri supreme', 'Jihad', 'revolutii cataclismice' sau 'mondiale' etc.

De exemplu, atentatele sinucigase practicate de gruparile Shiite din Liban, de integristii palestinieni, de gruparile Sicki sau tamile intra in contradictie cu prevederile islamului, care proscriu suicidul. Desi nici o religie nu justifica practica terorismului, terorismul religios reprezinta o realitate.

Daca scopul tactic sau obiectivul imediat al unui grup terorist il reprezinta crearea terorii (nu distrugerea), scopul strategic il constituie folosirea panicii, a dirijarii nemultumirii publice generate de starea de teroare ce poate obliga puterea la concesii politice pe linia scopurilor propuse. Din aceasta perspectiva, terorismul poate fi inteles si ca o tactica psihologica ale carei elemente determinante sunt frica si publicitatea.

Publicitatea 'Masacrului de la Munchen' a jucat un rol enorm in crearea psihozei publice referitoare la terorismul international (teroristii au demonstrat capacitatea unui grupuscul de a tine in sah lumea intreaga).

Cel mai important element operational al terorismului este folosirea premeditata a amenintarii cu violenta, caracteristica fundamentala a terorismului.

Alta caracteristica o constituie clandestinitatea (partizanii terorismului actioneaza acoperit).

Rezulta, asadar, ca terorismul este violent, criminal si clandestin.

Alta caracteristica ar fi aceea ca terorismul se practica in grupuri restranse ca numar, care insa pot deveni mici unitati operative in cadrul unor organizatii mai mari (termenul grup trebuie inteles in sensul sau social - psihologic).

Terorismul este un mod de actiune generat de anxietate si consta in folosirea repetata a violentei de catre un grup clandestin sau de organizatii statale din motive ideologice, politice sau criminale, victimele sunt fie intamplatoare fie alese cu reprezentative pentru un anume grup de populatie si servesc ca generatori de mesaj catre cercurile vizate cu adevarat.

Terorismul, ca manifestare a actorilor sociali, nu poate subzista decat prin infrangerea sau cu acordul autoritatilor statale.

Scopul general al terorismului este reprezentat de comiterea unor acte de mare violenta, de natura sa induca o profunda stare de teama si nesiguranta la nivel macrosocial, privind capacitatea de control al statului prin organismele sale reprezentative contribuind in final la instaurarea unei stari de incertitudine, teama si nesiguranta politica.

De cele mai multe ori actiunile teroriste sunt organizate de catre asa-zisele „entitati teroriste”, constituite prin asocieri de persoane cu aceleasi idealuri politico-sociale in baza acordului de vointa al acestora, pentru indeplinirea scopurilor sau idealurilor grupului.

Entitatile teroriste reprezinta asocierea de persoane intr-un sistem structurat si ierarhizat care prin actiuni violente urmaresc realizarea unor finalitati subiective de ordin politic, social sau religios.

Clasificarea entitatilor teroriste:

a) in functie de orientarile politice:

- entitati teroriste nationaliste – structurate pe criterii nationale, etnice sau religioase care au ca obiective actiuni separatiste in vederea constituirii unor noi state sau regiuni autonome ori pentru continuarea luptei de eliberare. Exemplu: IRA (Armata Republicana Irlandeza), Tigrii Tamili (Sri Lanka), Partidul Muncitorilor din Kurdistan, ETA – Spania etc.;

- entitati teroriste ideologice – incearca sa impuna o anumita ideologie maselor de oameni si autoritatilor statale (organizatii de extrema stanga, de extrema dreapta, cele anarhiste, Ku Klux Klan – S.U.A.; Escadroanele Mortii – Brazilia; Ochi pentru ochi – Guatemala, organizatii fasciste etc.;

- entitatile anarhiste sunt cele care nu recunosc autoritatea vreunei puteri sau organe ale statului.

b) dupa criteriul ideilor de baza si a scopurilor finale:

- etnice, religioase si nationaliste;

- autointitulate „revolutionare”;

- anarhiste remarcate prin absenteismul scopurilor politice;

- patologice – reacomodarea la valorile unei societati;

- neofasciste.

c) alte clasificari:

- nationale – activitatea terorista limiteaza intre granitele unui stat;

- internationale – elemente teroriste multinationale.

Forme de manifestare a terorismului

George Levasseur distingea urmatoarele categorii de manifestare a terorismului:

a)  terorismul ordinar sau banditismul - fenomen care acopera actele de violenta ce urmaresc obtinerea unor avantaje sau foloase materiale, acte comise individual sau in banda si care nu au obiective politice;

b) terorismul politic - care acopera, in special, gama asasinatelor 'organizate si sistemice ', cu finalitate politica evidenta;

c) terorismul de stat - recurgerea din partea unui stat la acte de natura terorista, in lupta cu unele miscari sau persoane considerate subversive; aici se inscriu: exercitarea sistemica a actelor de coercitie bazate pe utilizarea pe scara larga a fortei si, printr-un larg evantai de mijloace violente, mentinerea unor grupuri sociale, etnice sau religioase in conditiile de inferioritate, prin oprimare si represiune, politica de segregare rasiala si de aparthaid.

Prognoze asupra dezvoltarii terorismului contemporan

Gruparile teroriste urmaresc, in general, preluarea puterii sau chiar a controlului, in dauna guvernelor sau a regimurilor politice existente.

Succesul este un criteriu greu de atins, deoarece putine grupari insurgente care au apelat la terorism, ca strategie principala, si-au realizat scopul. Se poate spune ca gruparile EOKA, din Cipru, miscarea Mau Mau, din Kenya, impotriva dominatiei britanice, si FLN, in Algeria, contra francezilor, au reusit in acest sens.

Marea majoritate a gruparilor teroriste au esuat lamentabil in demersul de obtinere a puterii sau de schimbare a regimului politic atacat. Strategia terorista a avut succes numai in situatiile luptei anticoloniale, insa, acolo unde organizatiile teroriste au urmarit schimbarea social-politica a regimului, statele-tinta au reactionat decisiv. Pentru guvernele Frantei, Germaniei, Italiei, lupta contra 'Actiunii Directe', 'Fractiunii Armata Rosie' sau impotriva 'Brigazilor Rosii' a reprezentat o chestiune de viata si de moarte, neexistand posibilitatea compromisului, deoarece succesul terorismului echivala cu caderea regimului din aceste tari. Acelasi lucru este valabil si in majoritatea cazurilor de insurgenta separabila, cand teroristii ameninta suve­ranitatea si integritatea teritoriala a statului tinta (cazul separatistilor basci - Spania, kurzilor - Turcia, corsicanilor din Franta). Desi realizarea deplina a scopurilor insurgentelor este rara, teroristii au reusit adeseori sa-si realizeze obiectivele partial. Se pot deosebi patru tipuri de succese teroriste partiale:

obtinerea sprijinului intern ce permite teroristilor sa ajunga la un nivel mai inalt al insurgentei;

atragerea atentiei internationale asupra nedreptatilor la care sunt supusi;

PROIECT: Infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul PROIECT: Ipoteca mobiliara asupra mobilelor detinute de soti

3. dobandirea legitimitatii internationale;

castigarea de concesii politice partiale din partea autoritatilor.

Se stie ca notiunea fundamentala a terorismului ca strategie este ideea propagandei prin fapte care considera acest mod de lupta ca un instrument de raspandire a motivatiei si exemplul insurectiei servind astfel ca un punct de sprijin prealabil al unei forme mai avansate a luptei armate: Desi actele de violenta au castigat o publicitate uluitoare, atacurile teroriste nu au reusit sa atraga simpatia si sprijinul publicului si sa genereze marea insurectie populara pe care au sperat sa o propulseze (cazul miscarilor radicale de extrema stanga sau de extrema dreapta din Europa Occidentala sau Statele Unite, din 1970-1980).

Au fost insa si cazuri in care terorismul a ajutat, dupa cat se pare, la aparitia unei miscari mai largi - exemplu: socialistii revolutionari rusi de la inceputul acestui secol. Desi nu au reusit sa-si transforme aparatul clandestin intr-un instrument politic capabil de a cuceri puterea, faptul ca revolutia din octombrie 1917a fost infaptuita pana la urma de bolsevicii mai bine organizati, actele teroriste ale anarhistilor au contribuit, probabil, la pastrarea flacarii revolutionare. De-a lungul anilor, social-democratii (bolsevicii si mensevicii) si-au constituit propriile infrastructuri clandestine, fara actiuni dramatice care sa stinga entuziasmul poporului. Socialistii revolutionari, prin asasinarea ministrilor si a altor functionari guvernamentali, au mentinut vie ideea si spiritul de lupta in randul revolutionarilor potentiali. Insa, in randul populatiei occidentale, reactia fata de o campanie terorista este una de condamnare vehementa.

Analistul American Martha Crensaw a observat ca: 'O problema initiala in aprecierea rezultatelor, terorismul este faptul ca el nu este niciodata factorul cauzal unic ce conduce la efecte identificabile '.

Imbinarea efectelor sociale si politice cu alte evenimente si orientari face dificila izolarea terorismului. Anumite grupuri teroriste care nu au reusit sa materializeze obiectivele politice au fost capabile totusi sa-si determine adversarii sa foca concesii semnificative (exemplu: ETA si IRA impotriva Ulsterului - acordul britanico-irlandez). Schimbarile in politica britanica au fost stimulate de lupta IRA, mai ales ca mediatizarea internationala a facut ca SUA sa se implice direct in medierea conflictului dintre protestanti si catolici, Jerry Adams fiind acceptat in SUA ca parte reprezentativa cu autoritate morala si legala, in Cadrul negocierilor de pace.

Dimensiunea nucleara a terorismului

In perioada postbelica, dominata de 'Razboiul Rece', tarile care detineau armament atomic erau membre ale unui 'club nuclear', incercand prin diverse metode sa-si pastreze monopolul distrugerii 'reciproc asigurate', pe care il castigasera in calitate de membri fondatori (SUA si URSS) sau cofondatori, asa cum au fost cazurile Marii Britanii, Frantei, Chinei, Indiei.

Tarile in curs de dezvoltare s-au grabit sa fabrice, sa cumpere, sa ia cu imprumut sau prin sustrageri toata gama de agenti de nimicire in masa - chimici, biologici si atomici -, pentru a putea trata pe picior de egalitate cu marile puteri.

Dupa dezagregarea Uniunii Sovietice, urmasele URSS - Kazahstan, Belarus si Ucraina - au primit mostenire 2.400 de focoase nucleare si 360 de rachete balistice, in prezent, exista in arealul ex-sovietic cel putin 25-35.000 de mine si proiectile de artilerie, din care actuala Federatie Rusa pare sa fi recuperat doar 15-25.000 bucati. Nici in cazul gestiunii nucleare din Rusia lucrurile nu stau prea bine, depozitele nucleare fiind ticsite cu focoase, iar altele fiind inmagazinate in vagoane de tren.

Guvernele tarilor cu aspiratii nucleare, organizatiile criminale si gruparile teroriste din intreaga lume duc negocieri cu traficantii nucleari, o grupare iraniana de opozitie reusind efectiv sa cumpere patru focoase nucleare din Kazahstan. In timpul razboiului cu Armenia, ministrul de interne al Azerbaidjanului a afirmat ca a dobandit sase focoase atomice, iar unul dintre secesionistii georgieni a amenintat fortele gruzine cu folosirea armelor nucleare sovietice.

Pana in prezent au fost depistate peste 150 de cazuri de circulatie ilegala a materialelor radioactive (Germania, Austria si Belarus). Expertul nuclear Thomas Schelling spunea: 'In 1999 nu vom mai fi capabili sa reglementam armele nu­cleare din intreaga lume decat atat cat sa putem controla azi heroina sau pornografia'.                                                    

Componenta nucleara a terorismului fractional reprezinta un fapt cotidian. Teroarea nucleara promovata de organizatii, grupari sau fractiuni insurgente este infinit mai periculoasa decat fostul 'echilibru al terorii' dintre superputerile antagoniste ale razboiului rece, deoarece 'un oponent nu poate fi descurajat prim amenintarea cu retorsiunea nucleara, daca acel oponent nu are de aparat 0 societate definibila'.                                                                           

Teroarea atomica nu presupune numai amenintarea cu detonarea unui  dispozitiv nuclear, ci si simpla imprastiere a agentilor radioactivi in zone aglomerate, toate cu efecte in timp (Hirosima-Nagasaki - morti din cauza radiatiilor sau, in timp, copii nascuti cu malformatii genetice).

Dezvoltarea terorismului international

Terorismul anilor viitori va reflecta dezvoltarile tehnologice ulterioare, fi schimbarile sociale, transformarile structurale la nivel statal, regional si mondial, ca si transferurile de influenta evidente intr-o lume in schimbare, determinate 'power-shift' (dinamica centrelor de greutate a puterii).

Tacticile teroriste vor tine seama de aceste schimbari in masura in care:

- transportul aerian modern va asigura o mobilitate la scara planetara fara precedent; radioul, televiziunea, comunicatiile digitale, via satelit, magistralele informatice de tip Internet vor asigura in viitor un acces aproape instantaneu la informatii vitale teroristilor, precum si la o audienta mondiala nemijlocita;

- sistemele de arme moderne, noile generatii de explozivi, de dispozitive de ghidare, de ochire, de comanda de la distanta sau de comanda si control vor deveni tot mai accesibile pe pietele clandestine de arme, permitand obtinerea unui 'better boom for a buckl' - societatea moderna va oferi noi vulnerabilitati tero­ristilor, cum ar fi transportul aerian; culturale, atomo-electrice, institutele de cercetari biologice sau chimice, platformele marine de foraj; statiunile de cercetare subacvatice, nodurile de comunicatii planetare, satelitii de comunicatii, posturile TV si retelele de 'cable television', de ce nu?, si spatiul cosmic.

Pentru viitorii extremisti, teroristii contemporani vor reprezenta un model de comportament, terorismul urmand a fi si in continuare o cale de atragere a atentiei asupra unor dispute sau nemultumiri si un mod de presiune asupra guvernelor. Factorul economic va favoriza in continuare apelul la terorism, obtinerea de profituri in urma amenintarilor si a terorii. in viitorul previzibil vor aparea noi forme de terorism - cazul 'terorismului gulerelor albe' nu va mai presupune actiuni violente, ci atacuri 'soft' contra programelor informatice, retelelor digitale ale bancilor, transporturilor, comunicatiilor, sistemelor de procesare informatice din industrie etc, aceste actiuni vor putea paraliza paliere intregi ale societatii.

Terorismul va costa din ce in ce mai mult, costurile necesare prevenirii sale inzecindu-se, multe state vor renunta la atributiile lor antiteroriste in favoarea unor corporatii specializate cu caracter transnational.

Referitor la evolutia terorismului, unii specialisti in materie concluzioneaza:

- terorismul va persista ca fenomen acut si in mileniul urmator;

- probabil va creste cantitativ si calitativ;

- incidentele de mare anvergura vor deveni tot mai dese;

- terorismul poate derapa spre megaterorism;

- in viitorul apropiat, terorismul va evolua liniar in materie de tactici, tinte si mijloace (armament);

- unele state ale lumii vor apela in continuare la terorism pentru a-si atinge anumite scopuri;

- teroristii vor fi capabili sa declanseze crize care vor obliga statele (guvernele) si organizatiile internationale sa aloce tot mai multe resurse pentru combaterea lor.

2. Personalitatea teroristului

Personalitatea teroristului prezinta o serie de trasaturi de caracter si comportamentale bine conturate, in sensul ca acesta isi atribuie diferite responsabilitati pe scena justitiei sociale. Orice actiune terorista este executata din ratiuni economice, ideologice sau politice care iau nastere in plan psihic.

Psihoanalistul german Heinz Kohut subliniata ca, in planul evolutiei teroristului, se disting doua stadii alte personalitatii care apar odata cu nasterea si se amplifica in perioada maturitatii.

Marea majoritate a teroristilor nu sunt instabili psihic, psihopati sau cu un comportament violent, deoarece ar prezenta un pericol chiar pentru organizatia din care fac parte.

Ca manifestare specific narcisista, personalitatea teroristului se dezvolta in contextul prejudiciului narcisist. In cadrul unor entitati teroriste sentimentul de coeziune se mentine tocmai prin acest sentiment al grandorii adulat de toti componentii grupului. Marea majoritate a membrilor organizatiei teroriste se angajeaza sa puna la cale atentatele teroriste, ofera sau colecteaza importante sume de bani proveniti din criminalitate sau de la simpatizanti, culeg informatii sau recruteaza specialisti in confectionarea dispozitivelor explozive.

Personalitatea teroristului este insuficient studiata sub aspectul cauzelor si motivatiilor care ii determina sa comita acte de mare violenta.

Astfel, comiterea unui act terorist trebuie privita ca un atentat la adresa lumii civilizate, punand in pericol valori sociale fundamentale – viata, sanatatea, libertatea si democratia cand analizam personalitatea teroristului trebuie avute in vedere doua aspecte esentiale, care fac din gruparile teroriste redute greu de combatut.

In primul rand, teroristul este puternic motivat – forta acestei motivatii este principalul instrument care il determina sa ucida sau sa se sinucida prin actiuni de tip „Kamicadze”.

In al doilea rand, teroristii actioneaza in mod obisnuit in grupuri bine organizate care incurajeaza tendintele agresive ale membrilor, inlaturand sentimentele de vinovatie pe care unii le-ar incerca in urma actiunilor intreprinse.

Cercetatorul Frederick Hacker propune o tipologie a personalitatii teroristului in functie de motivatia sa psihologica ca geneza a actului terorist. In conceptia sa, teroristii se impart in trei categorii:

a)       categoria teroristilor cu afectiuni psihice, manati de motive strict personale, care pentru nimeni altcineva nu au sens;

b)       categoria teroristilor criminali, care utilizeaza mijloace violente pentru obtinerea unor avantaje personale;

c)        categoria teroristilor „cruciati” fiind intalniti cel mai adesea, caracteristica lor fundamentala fiind existenta unor idealuri abstracte. Ei nu urmaresc un avantaj personal, ci un prestigiu si putere pentru indeplinirea unui obiectiv comun, sustinand ca actioneaza in numele unui ideal suprem. Este tipul care nu poate fi considerat nici marioneta, nici incapabil, las sau lipsit de energie, ci un bun profesionist, bine pregatit si disciplinat, in sensul unei supuneri desavarsite. Prin prisma legaturii dintre criminologie si psihologie se disting urmatoarele tipuri de personalitate ale teroristilor:

1) Personalitatea psihopatica – reprezinta tipul de comportament deviant, caracterizat printr-o imposibilitate de adaptare la mediul social originar, la conditiile mediului profesional, familial sau social. Aceasta forma de personalitate se caracterizeaza prin:

- comportament delictual complex;

- spontaneitate in efectuarea actiunilor deviante;

- agresivitate exacerbata;

- tendinte de simulare sau bravare;

- malignitatea conduitei deviante.

Comportamentul psihopatic nu este innascut, nu este transmis ereditar, ci este o structura de constiinta caracteristica prin acte antisociale, ura impotriva autoritatii, cu tendinta spre cruzime si violenta, spre distrugeri materiale si spirituale.

Psihopatii sunt indivizi singuratici, actele teroriste realizate de ei fiind rezultatul suprem al unei nesociabilitati cronicizate. Complexati si neimpliniti, teroristii psihopati se razbuna pe societatea in care nu s-au putut integra.

Modul specific de actiune deriva din modul lor de viata singuratica, cu contacte sociale reduse. Ii tradeaza accesele de furie, manifestarea violenta, agresivitatea etc.

Indicatorii comportamentului deviant al acestora sunt:

- indisciplina;

- atitudini refractare fata de autoritati;

- tendinta de asociere cu elemente decazute;

- tendinta de culpabilizare a altora;

- irascibilitate;

- accese de furie in public;

- bravare in public;

- tendinte spre toxicomanie;

- limbaj indecent.

2) Personalitatea psihotica. Dezvoltarea acesteia se face treptat, distrugand componentele structurale si functionale ale vietii psihice, motivarea comportamentului deviant fiind de natura patologica. Schizofrenia, produce degradarea psihicului care are ca efect tulburari comportamentale pe fondul unui delir sistematizat.

Dintre formele de schizofrenie, cea paranoida reprezinta psihoza cea mai grava care genereaza agresivitate patologica, predispozitie spre acte violente unde sunt folosite mijloace care provoaca multiple leziuni grave.

3) Personalitatea imatura. Se manifesta la nivelul capacitatii inferioare de integrare sociala. Individul intra in conflict cu sistemul normativ inclusiv cu normele juridice, datorita imaturizarii. Personalitatea terorista imatura prezinta structuri psihice vulnerabile, dezechilibre sufletesti, autostapanire redusa, comportament imprevizibil in special in situatii de criza.

Personalitatea nedezvoltata este prezenta sub toate gradele de debilitate sau obligofrenie conform opiniei psihiatrului Rene Zazzo.

4) personalitatea dementiala si degradata. Acest tip de personalitate (intalnita destul de des) se caracterizeaza prin modificari metabolice si somatice ale organismului criminalului, fapt ce determina tulburari psihice radicale  manifestate prin modificari ale personalitatii in special activitatea intelectuala. Acestia prezinta un grad avansat de scadere a memoriei in raport cu varsta, slabirea capacitatii de memorare a datelor, limitarea interesului fata de nou, grad ridicat de ostilitate. In practica, dupa analiza diferitelor grupari teroriste, a permis identificarea a doua categorii de teroristi si anume: liderul grupului si executantii.

Liderul grupului, este personajul dedicat cauzei, este o personalitate, un fin analist al situatiei, cel care elaboreaza strategiile de actiune si organizeaza activitatea grupului stabilind responsabilitati pentru fiecare.

Executantul, este un oportunist, recrutat din randul celor care sunt vulnerabili sub aspect legal care manifesta comportamente psihopate. Acesta este inclinat spre agresivitate, asumandu-si in exclusivitate responsabilitatea executarii actului terorist.

Analizand geneza actului terorist, Hacrer distinge patru stadii succesive ale acestuia:

a) individul sau grupul devin constienti de o persecutie reala sau imaginara;

b) agresiunea nu mai este privita ca fiind normala si de aici constientizarea necesitatii schimbarii;

c) individul sau grupul decid sa actioneze apeland la societate pentru compensatie;

d) ca urmare a insuccesului privind obtinerea compensatiei, se trece la ultima solutie – atacul terorist.

5) Personalitatea fanatico-sinucigasa. Organizatia Mondiala a Sanatatii, defineste actul suicidar ca fiind actiunea prin care un individ cauta sa se distruga cu intentia de a-si pierde viata, fiind mai mult sau mai putin constient de motivele sale.

Dictionarul sanatatii[1], defineste fenomenul suicidar ca fiind „o tulburare a instinctului de conservare, prin care persoana se distruge singura alegand o metoda fizico-chimica (spanzurare, inec, otravire, electrocutare, precipitare de la inaltime etc.).

Sinuciderea este specifica omului, dependenta indisolubil de constiinta pe deoparte incarcata de instinctul de conservare iar pe de alta parte de dorinta de a-si suprima viata (denumita de specialisti si dilema constiintei). Este motivul care ar sustine contributia ereditatii in predeterminarea comportamentului suicidar. Se poate spune ca suicidul este explicat prin cauze ereditare asupra carora actioneaza factori externi, favorizanti, declansatori care se intersecteaza cu psihicul paralizand activitatea nervoasa superioara sau batjocorand chiar ideea de existenta.

Suiciderea in terorism apare ca un act de vointa cu urmari nefaste, constituind cu siguranta cel mai impresionant gest din intreaga existenta a omului.

Actul terorist – sinucigas poate fi definit ca un  atac comis de cele mai multe ori, pe fondul unor frustrari religioase sau politice, savarsit in mod deliberat, intr-o stare deplina de constienta de sine, de catre o persoana care alege sa se sacrifice impreuna cu tintele sale. In ultimele doua decenii, la nivel mondial s-au inregistrat peste 300 de atacuri sinucigase in care au fost implicati peste 500 de teroristi, majoritatea de sorginte fundamentalist islamica.

Din analiza atacurilor teroriste savarsite in perioada anilor ’70-’80 specialistii israelieni, au reusit sa creioneze personalitatea teroristului sinucigas ca fiind:

- o persoana de sex masculin;

- varsta intre 28-30 ani;

- structura atletica dezvoltata;

- necasatorit;

- inteligent;

- cunoscator al zonei in care actionau;

- nationalist sau fanatic religios;

- credul si usor de manipulat.

In interiorul organizatiilor teroriste, teroristii sinucigasi sunt denumiti „martiri in viata”.

Pregatirea unui atentator-sinucigas, cuprinde urmatoarele etape:

1) Recrutarea se realizeaza pe mai multe directii:

- religioasa;

- pe baza de voluntariat (dintre membrii organizatiei, cei care urmaresc razbunarea din motive personale, dintre femeile care doresc sa-si schimbe statutul social minor, prin intermediari sau prin santaj;

2) Pregatirea se realizeaza in plan;

- ideologic si religios;

- psihologic;

- tehnico-operational;

3) Ceremonia de bun-ramas;

4) Executarea actului criminal;

5) Mediatizarea atacului sinucigas;

6) Revendicarea atentatului.

In functie de educatie structura atentatorilor sinucigasi se prezinta astfel[2]:

o      studii superioare – 22,2%

o      studii medii – 36,6%

o      studii gimnaziale – 5%

o      necunoscuti – 36,2%

Structura pe grupe de varsta:

16-23 ani – 76,6%

24-29 ani – 18,3%

peste 30 ani – 5,1%

In functie de starea civila:

necasatoriti – 90,5%

casatoriti – 7,2%

divortati – 1,15%

necunoscut – 1,15%

Din punct de vedere psihosociologic, portretul teroristului este conturat prin urmatoarele trasaturi temperamentale: stari emotionale puternice, dorinta de a masca propriile slabiciuni, izolare fata de ceilalti membrii ai comunitatii.