Psihologie
Consilierea din perspectiva consilieruluiIn general sunt trei faze ale consilierii: construirea unei relatii; exploatarea aprofundata a problemelor; exploatarea solutiilor alternative. Consilierea profesionala procedeaza treptat de la o faza la alta, cu trecere intre cele 3 stad In functie de rezolvarea problemelor, intre consilier si consiliat se ajunge la a 4 a faza - evaluarea. De multe ori, inainte de primul interviu, un consilier nu are cunostinta de problemele clientului. Problema este care trebuie sa fie obiectivele consilierului la primul interviu? Intr-o astfel de situatie, consilierul trebuie sa incerce sa creeze o relatie si sa inceapa sa exploreze problemele clientului. Orice interviu are scopul si obiectivele lui si consilierul trebuie sa fie atent tot timpul si sa se concentreze asupra lor. De multe ori, prima problema care este prezentata de catre client poate sa nu fie cea care il ingrijoreaza cel mai mult. Clientii, cateodata, prezinta probleme pe care le cred ei socialmente acceptabile, ca sa vada cat de intelegator si obiectiv este consilierul. 2. Consilierea din perspectiva clientului Pentru ca procesul sa fie util, clientul trebuie sa ajunga la o serie progresiva de afirmatii constiente in urmatoarele etape: constientizarea problemei - (am o problema); relatia cu consilierul - ( cred ca acest consilier ma va ajuta); motivatia - ( cred ca pot sa imi imbunatatesc situatia); conceptualizarea problemei - (problema mea nu este neobisnuita, are insa componente specifice) ; explorarea strategiilor alternative - (vad ca sunt multiple cai de actiune pentru imbunatatirea situtiei mele); selectionarea strategiei - ( cred ca aceasta metoda o sa ma ajute si doresc s-o incerc); implementarea - ( aceasta problema ma ajuta); evaluarea - ( desi aceasta problema imi rapeste mult timp si un mare efort, merita s-o incerc). Etapa a I-a - Constientizarea problemei In aceasta etapa, clientul trebuie sa-si spuna: "am o problema, trebuie sa fac ceva in legatura cu situatia mea". Daca oamenii au probleme, refuza sa recunoasca ca au probleme, nu o sa fie motivati pentru a face eforturi de a se schimba. Pentru persoanele care neaga existenta problemei, schimbari constructive nu pot sa apara, numai daca consilierul gasesete o cale sa-l convinga ca problema exista ( de obicei asistentul social exploreaza de ce clientul neaga existenta problemei si aduna dovezi care documenteaza despre existenta ei). Uneori, o persoana care recunoaste existenta problemei, poate incerca sa o rezolve singura, fara sa primeasca ajutor de la alt O persoana cu o problema este detinatorul problemei si de aceea, are dreptul sa decida cum s-o rezolve. Daca decide s-o rezolve singur, consilierul trebuie sa-i respecte decizia, dar sa arate ca este disponibil in continuare, spunandu-i ca daca vreodata se hotaraste sa mai vorbeasca despre aceasta problema dar nu numai, usa acestuia ii va fi intotdeauna deschisa.
Etapa a II-a - Relatia cu consilierul Aceasta etapa depaseste prima etapa, ca si celelalte etape ale procesului consilier Pentru ca aceasta consiliere sa fie eficienta, clientul trebuie sa ajunga la punctul unde gandirea lui va functiona astfel: ''cred ca acest consilier ma va ajuta''. Daca clientul insa gandeste altfel, procesul va esua. In timpul procesului, mai ales la intalnirile initiale , consilierul trebuie sa fie atent la tipul de relatie care se creeaza intre el si client: consilierul sa stabileasca o atmosfera confortabila, neamenintatoare, unde clientul sa se simta in siguranta, pentru a-si comunica in totalitate problemele, simtindu-se acceptat ca persoana; in contactele intiale cu clientul, consilierul trebuie sa se prezinte pe sine nu ca o persoana aroganta, ci ca o persoana intelegatoare si in cunostinta de cauza, care poate sa ajute pe cei care doresc sa incerce asta; sa fie calm, sa nu-si exteriorizeze surpriza sau rasul, atunci cand clientul isi expune problemele. Sa fie moralizator, fara judecati. Sa arate respect pentru valorile clientului si nu sa incerce sa i le impuna pe ale lui; sa se comporte cu clientul de la egal la egal, deoarece, daca acesta se simte inferior, nu va fi motivat sa-si expuna problemele; consilierul sa foloseasca cuvinte care sa fie intelese de client si fara sa-l ofenseze pe acesta. Tonul vocii sale trebuie sa transmita mesajul ca il intelege pe client si ii pasa de sentimentele lui. Sa nu consilieze rude sau prieteni, pentru ca va fi tentat sa se implice emotional si sa pastreze confidentialitatea asupra problemelor impartasite de clientul sau. Etapa a III-a - Motivatia Daca un client nu este motivat sa se schimbe, aceasta schimbare nu poate avea loc. In consiliere, variabila cheie in determinarea faptului daca un client se va schimba sau nu, este motivatia clientului de a se schimba si de a face efortul necesar pentru aceasta. Un consilier trebuie sa incerce sa-i motiveze pe oamenii apatici sau descurajati, avand o acceptare completa pentru persoanele descurajate; are o atitudine de neblamare, astfel ca persoana descurajata nu mai simte nevoia sa minta, sa poarte o masca; transmite empatie ; are posibilitatea sa patrunda imaginativ in viata clientului. Are obligatia sa transmita clientului faptul ca este interesat in progresele lui si ca are incredere in capacitatea acestuia de a progresa; sa aiba capacitatea de a fi un bun ascultator care nu judeca, astfel incat clientul sa-si poata exprima liber sentimentele; sa intareasca eforturile facute de persoana descurajata, sa ajute persoana respectiva sa vada falsitatea si consecintele negative ale afirmatiilor de autoinvinuire. Etapa a IV-a - Conceptualizarea problemei Pentru ca o consiliere sa fie eficienta, clientul trebuie sa recunoasca ca problema sa este una neobisnuita. Multi clienti au tendinta sa-si considere situatia atat de complexa, incat devin anxiosi sau emotivi. Pentru a-si ajuta clientii sa-si conceptualizeze problema, consilierul trebuie sa exploreze in totalitate problemele, impreuna cu clientul. Multi consilieri fac greseala de a sugera solutia, fara sa cerceteze in profunzime; la cercetarea problemei, clientul si consilierul trebuie sa tina cont de importanta acesteia, precum si de capacitatile fizice si mentale ale clientului, pentru a o putea solutiona. Tratarea subiectelor inacceptabile socialmente trebuie facuta cu tact, care ar trebui sa fie o calitate esentiala a unui consilier competent. Etapa a V-a - Explorarea strategiilor de rezolvare Dupa ce o problema este analizata in profunzime, urmatorul pas este considerarea solutiilor alternative. Rolul consilierului este sa indice solutiile alternative posibile si apoi, impreuna cu clientul, sa exploreze avantajele, dezavantajele, consecintele. Clientul trebuie ajutat sa constientizeze ca exista mai multe cai de rezolvare. Etapa a VI-a - Selectia strategiei Dupa ce consilierul si clientul au discutat efectele si consecintele strategiilor posibile, este esential ca, clientul, sa traga concluz De obicei, clientul are drept la autodeterminare, adica sa aleaga un curs al actiunii intre mai multe alternative. Rolul consilierului este sa ajute clientul sa inteleaga posibilele consecinte ale fiecarei alternative, dar el nu da sfaturi si nu alege alternative pentru client, pentru a nu genera dependenta clientului de consilier, cerand sfatul acestuia pentru aproape toate deciziile pe care le va lua in viitor. Este datoria consilierului sa sugereze si sa exploreze toate alternativele viabile pentru client. Etapa a VII-a - Implementarea strategiei ( aplicarea, punerea in practica) Consilierea va avea succes numai daca un client isi urmareste hotararea de a incerca o solutie. Daca se intampla acest lucru, cauzele trebuie investigate si trebuie sa se realizeze un plan de strategii: consilierul trebuie sa realizeze niste contacte realiste, explicite, cu clientul ; cand acesta isi selecteaza o alternativa, el trebuie sa stie clar care sunt sarcinile ce trebuie indeplinite si de catre cine. Consilierea este facuta cu clientul si nu pentru client. Clientul trebuie sa aiba raspunderea realizarii celor mai multe sarcini pentru imbunatatirea situatiei propr O regula de urmat, este aceea in care clientul trebuie sa-si asume raspunderea pentru acele sarcini pentru care are capacitatea de a le duce la indeplinire, in timp ce consilierul le va realiza pe acelea ce depasesc puterile clientului. Pentru unele sarcini pentru care clientului ii lipseste increderea sau experienta, este bine sa se asume jocurile de rol mai intai, deoarece acestea sunt generatoare de siguranta. Etapa a VIII-a - Evaluarea Daca schimbarea constructiva este apta pentru a fi indelungata sau permanenta, clientul trebuie sa traga concluzia ca, desi calea aceea i-a luat mult timp si efort, a meritat. Una dintre marile surprize ale tinerilor consilieri, este aceea ca multi clienti, dupa ce se hotarasc sa-si imbunatateasca situatia, nu-si mai respecta angajamentele si nu se mai tin de lucrurile planificate. Nu este bine sa pedepsesti clientii pentru asta, pentru ca produce ostilitate si nu are rezultate constructive. Nu trebuie de asemenea acceptate scuze, pentru ca acestea nu duc decat la o linistire temporara a constiintei, apoi la esec. Chiar daca se realizeaza sau nu scopurile propuse, o mare atentie trebuie acordata incheierii unei relat Daca clientul mai are probleme pe care consilierul nu le poate rezolva, este necesara indrumarea acestuia la un alt specialist. Ca o recomandare finala: un consilier trebuie sa transfere cazul sau sa-l discute cu un alt consilier in oricare din situatiile urmatoare: daca consilierul simte ca nu este capabil de empatie fata de respectivul client; daca consilierul crede ca clientul alege o alternativa gresita; daca consilierul crede ca problema este de alta natura si el nu este competent s-o rezolve; daca o relatie functionala nu se poate stabili. Un consilier competent stie ca el poate sa lucreze si sa ajute anumiti oameni si nu pe toti si ca este in interesul consilierului si al clientului sa transfere altuia acele cazuri unde el nu poate ajuta. In prezent, in Romania, actiunile educative de prevenire si informare sunt la inceput, iar cele terapeutice, de dezintoxicare, recuperare si reinsertie se desfasoara cu dificultate. De remarcat, ca pana la sfarsitul anului 1998, nu se realizase nici un studiu epidemiologic la scara nationala, datele provenind de la nivel local, in urma evaluarii calitative a fenomenului. Cele mai pertinente informatii privind dinamica internarilor, impactul asupra consumatorilor si rezultatele interventilor terapeutice, deocamdata continua sa fie oferite de catre unele spitale implicate, Centrul de Calcul si Statistica Medicala din Ministerul Sanatatii si de catre Laboratorul de analiza toxicologica din cadrul Institului de Medicina Legala - "Mina Minovici". In domeniul terapeutic, inspirandu-se din lunga experienta a asociatiilor similare occidentale, ANIT - Romania este pe punctul de a crea, cu ajutorul organismelor nationale, cu sprijin financiar din tara si strainatate, un lant terapeutic complet: clinici moderne de dezintoxicare fizica cu circuit inchis si personal de specialitate; centre de zi, pentru continuarea tratamentului de intretinere, asociat cu psihoterapie de grup, psihoterapie individuala, sedinte de psihodrama, sedinte de terapie ocupationala, respectiv ergoterapie; comunitati terapeutice absolut necesare pentru dezintoxicarea psihica, situate in zone indepartate de orice mediu toxicogen, unde timp de cateva luni, indrumati de personal specializat, pacientii sa se resocializeze prin autogospodarire, cursuri de reorientare profesionala, etc. De asemenea, se intentioneaza crearea de retele interdepartamentale de reintegrare sociala a fostilor toxicomani, retele la care vor fi antrenate cat mai multe structuri guvernamentale: Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, Ministerul Tineretului si Sportului, Ministerul Educatiei si Cercetarii, Ministerul Sanatatii, etc. Organismele abilitate se misca foarte greu, se intalnesc la simpozioane, pun la punct programe nationale, dar practic realizarile sunt modeste si prea putini oameni se implica direct.
|