FAMILIA - rolul si importanta sa pentru cresterea si dezvoltarea copilului in societatea contemporana

Familia este recunoscuta ca cel mai puternic agent socializator in dezvoltarea copiilor mai ales in perioada copilariei mici. In primii ani ai dezvoltarii copilului familia este esentiala pentru dezvoltarea psihica a copilului si este o sursa primara de dragoste si afectiune. Familia este cea care trebuie sa implineasca aproape toate nevoile de crestere si dezvoltare atat fiziologice cat si psihologice ale copilului. In familie copii castiga si dezvolta aproape toate achizitiile (motorii, cognitive, afective) motiv pentru care evaluarea contributiei sau influentei familiei in dezvoltarea copilului fata de alti factori cum ar fi cei genetici si sociali este dificil de decelat, ceea ce este sigur este faptul ca familia este un factor esential in cresterea, dezvoltarea si educarea copilului.

Familia - aspecte definitorii

Familia nucleara sau conjugala caracteristica societatii moderne, este comparativ cu familia extinsa, redusa numeric la partenerii de cuplu si copii lor inca necasatoriti ( proprii sau adoptati), este o structura democratica bazata pe egalitate, consens si participare crescanda a copiilor (Iolanda Mitrofan, Nicolae Mitrofan 1991).      

Familia extinsa este familia care cuprinde pa langa parinti si copii si familia de origine a unuia sau altuia dintre parinti. Familia nucleara, la randul ei este o structura dinamica la care nu numai compozitia ei se poate schimba prin adaugarea sau pierderea unor membrii, dar si in sensul ca familia isi schimba raspunsul la presiunile atat externe cat si interne. Familia exista ca o structura relativ independenta in sistemul social dar in acelasi timp ea raspunde presiunilor de tip social, economic, religios si ale mediului cultural-educational. Aceasta presiune este evidenta daca luam in consideratie schimbarile produse de-a lungul timpului in stilurile de crestere a copiilor (a fi permisivi sau autoritari, a apela la disciplinarea drastica sau dimpotriva, recomandarea alimentatiei naturale sau artificiale). Multe din aceste schimbari au fost reflectate in sfaturile date parintilor de catre expertii societatii fie ei pedagogi medici sau psihologi. In plus fata de raspunsul catre influentele exterioare familia functioneaza ca o retea de relatii in diada ( mama - copil, tata - copil, mama - tata, copil - copil). Aceste relatii sunt la randul lor dinamice si in permanenta schimbare in functie de cresterea si dezvoltarea copiilor dar si de maturizarea parintilor in rolurile parentale. Natura influentei in aceste relatii nu poate fi considerata  ca operand doar intr-o singura directie sau pe un singur plan, copii si parintii sunt influentati de apartenenta la familie aici insa influenta majora se exercita asupra copiilor. In consecinta ei sunt principalii beneficiari ai relatiilor pozitive dar si principalii dezavantajati in contextul relatiilor tensionate sau conflictuale pentru ca ei sunt cei a caror dinamica este mai accentuata, schimbarile inerente dezvoltarii la care sunt expusi sunt mai frecvente si de mai mare amplitudine. Natura influentei familiei asupra dezvoltarii copiilor este complexa motiv pentru care cercetarile nu pot izola anumite caracteristici specifice ale parintilor si determina precis efectele acestora in planul dezvoltarii anumitor caracteristici specifice la copii.

2. Casatoria si familia in societatea contemporana

Familia nucleara, reprezentativa pentru societatea contemporana, este caracterizata de alegerea partenerului pe baza de afectiune si libertatea optiunii scopul sau fiind fericirea mutuala a indivizilor. Cuplul modern este profund marcat de libertatea alegerii, avand drept criteriu central iubirea si exercitandu-si dreptul la autodezvoltare. In cazul in care criteriul central - iubirea - dispare uniunea conjugala isi pierde ratiunea de a fi (Iolanda Mitrofan, Nicolae Mitrofan 1991). Majoritatea cercetarilor considera ca principalul motiv al ratei crescande a divortialitatii ce caracterizeaza societatea contemporana este tocmai alegerea partenerului de casatorie dupa un criteriu preponderent si anume cel al afectiunii si al dragostei romantice.

Specificul familiei nucleare moderne rezida in aparitia unui stil de viata caracterizat prin concentrare afectiva, comunicationala si actionala a cuplului conjugal a carui treptata separare de intreaga ramificatie de rudenie ii confera o independenta proprie cu marcata posibilitate de autoconducere si autodezvoltare. Pe de alta parte studiile privitoare la familie propun un set de functii ale acesteia care se pot rezuma astfel: functia biologic sexuala, functia de procreare, functia economica, functia psihoafectiva, functia educationala in care regasim subfunctiile: instructional-formativa, psihomorala, social-intregativa si cultural formativa (Iolanda Mitrofan, Nicolae Mitrofan 1991). O comparatie intre criteriul predominant in alegerea partenerului si functiile familiei arata o centrare excesiva unilaterala. Prin opozitie cu familia moderna de tip democratic, incepand din anii '50, familia autoritara, patriarhala, familia traditionala mic-burgheza definita

printr-o imagine ideologica globala si considerata a fi intalnita in societatea moderna indiferent de sistemul social politic ce caracterizeaza acea societate, a fost profund criticata. Trasaturile distinctive ale familiei traditionale sunt urmatoarele: casatoria monogama impusa, fidelitatea conjugala, dependenta sociala, functia reproductiva a femeii, supunerea completa a copiilor, educatia anti-sexuala. Unul dintre cei mai vehementi critici ai familiei patriarhale autoritate a fost psihologul de orientare psihanalitica Wilhelm Reich. El propune familia naturala prin opozitie cu familia patriarhala autoritara. Familia naturala in conceptia lui Reich presupune dezvoltarea, apararea si practicarea urmatoarelor principii:

q       Egalitatea tuturor membrilor grupului familial;

q       Restabilirea sexualitatii si a puterii orgasmice in relatiile din interiorul cuplului;

q       Libertatea si autonomia sexualitatii infantile pe baza unui consimtamant deschis si sincer si nu doar printr-o toleranta pasiva;

q       Recunoasterea exigentelor sexuale ale adolescentilor, cu implicatiile lor practice;

q       Confruntarea deschisa si rationala, militanta a grupului familial cu lumea exterioara, respectiv, cu organizatiile, institutiile si instantele ce detin sau revendica puterea, ce exploateaza si intretin alienarile, care impun ideologii si exercita violenta. (W.Reich, 1995).

Conform Eurobarometer Survey din 1990, tarile europene considera rolul cel mai important al familiei este "nasterea si cresterea copiilor " de asemenea barometrul in urma cercetarilor arata ca subiectii indica pe locul al doilea ca importanta privind rolul familiei " asigurarea dragostei si afectiunii " in cresterea si educarea copiilor. Aceeasi sursa arata ca bazandu-se pe dragoste si afectiune ca valoare pentru intemeierea cuplului familia este expusa riscului dezamagirilor si destramarii, rata divorturilor crescand foarte mult in ultimii ani. Statisticile pentru 1992 de exemplu aratau ca in Europa rata divortialitatii era cea mai mare in Portugalia pe locul al doilea Marea Britanie apoi Danemarca, datele divortialitatii corelandu-se puternic cu expectanta ridicata a cuplurilor privitor la satisfactia intima si relatiile emotionale.

Dupa ancheta British Social Attitude Survey din 1989, 73% dintre barbati si 68% dintre femei au fost de acord ca oamenii care doresc copii trebuie sa se casatoreasca. Doar 50% din cei chestionati sub varsta de 25 de ani au fost de acord ca oamenii ar trebui sa se casatoreasca daca doresc copii. Pentru cohorta de varsta de 33 de ani raspunsurile au fost " oamenii pot avea copii fara a fi casatoriti" intr-o proportie de 7 din 10, ceea ce reprezinta un procent foarte mare ( Ferri, 1993). Aceasta sugereaza ca exista o tendinta conform careia cuplurile nu vor mai simti nevoia sa se casatoreasca atunci cand vor deveni parinti.( Gillian Pugh, Erica De'Ath, Celia Smith, 1994).

Statisticile europene arata ca un procent ridicat de cupluri prefera coabitarea ca preludiu la mariaj si dintre acestea multe cresc impreuna copii fara a fi casatoriti. Este evidenta acceptarea sociala a acestor situatii in anii de dupa 1980 comparativ cu 10 - 20 de ani mai devreme. Aceasta schimbare este reflectata chiar de legislatia privind protectia copilului care in statele europene accentueaza pe responsabilitatile parentale mai mult decat pe statutul casatorit /necasatorit ( Gillian Pugh, Erica De'Ath, Celia Smith, 1994).

Acceptarea sociala a influentat paternurile de comportament cum ar fi coabitarea, sexul premarital si copii nascuti in afara casatoriei. Au avut loc schimbari in legislatia europeana avand in vedere astfel de schimbari sociale reflectate in masuri privitoare la divort, avort, drepturi egale si oportunitati, eliminarea practicilor discriminatorii si eliminarea conceptiilor arhaice cum ar fi ilegitimitatea.

In Romania conform datelor INS (comunicatul de presa Nr. 24/2000) varsta medie la prima nastere a crescut, comparativ cu anul precedent, cu 1,8 ani, fiind in 1999 de 25,3 ani. Cresterea cea mai mare s-a inregistrat in mediul rural (2,4 ani). Desi copii nascuti in cadrul casatoriei continua sa detina ponderea cea mai importanta, a crescut procentul celor nascuti in afara casatoriei (24,1% in 1999 comparativ cu 23% in 1998). In mediul rural se intalneste o frecventa mai mare a nasterilor in afara casatoriei (25,9%) comparativ cu mediul urban (21,9%).     De remarcat este si faptul ca cea mai mare a copiilor nascuti in afara casatoriei provin de la mame tinere pana in 25 ani (peste 73%). Tendinta de crestere a varstei la casatorie intalnita in Europa se verifica si in statisticile romanesti precum si tendinta de amanare a casatoriei si preferinta cuplurilor pentru uniunea libera. Aceeasi sursa arata ca in anul 1999 s-au inregistrat 140,0 mii casatorii, cu 5,3 mii mai putine comparativ cu anul 1998. Corespunzator si rata nuptialitatii a scazut de la 6,5 la 6,2 casatorii la 1000 locuitori, cea mai mica valoare inregistrata din perioada postbelica. In mediul urban numarul casatoriilor a fost de 1,4 ori mai mare decat in rural.

Cele mai multe casatorii au fost incheiate de persoane intre 20-24 ani (66,0% dintre femei si 52,9% dintre barbatii casatoriti in anul 1999).

Atat varsta medie la casatorie cat si varsta medie la prima casatorie a crescut comparativ cu anul precedent. Varsta medie la casatorie a ajuns la 28,5 ani pentru barbati si 25 ani pentru femei, iar la prima casatorie de 26,5 ani pentru barbati si 23,3 ani pentru femei.

Diversitatea vietii contemporane maritala si de cuplu nu creeaza doar oportunitati pentru schimbare si optimizare dar mareste de asemenea si anxietatea, insecuritatea si instabilitatea vietii de familie.